Crăciun – after party şi nostalgii călătoare
Posted on December 28, 2012
E linişte. O linişte aşezată şi senină. Florile din fereastră fac concurenţă bradului. A trecut Crăciunul, au dispărut de sub brad pungile cu cadouri pentru prieteni şi-au apărut cadourile lăsate de Moşu pe la casele prietenilor care le-au predat mai departe către destinatarul final.
Fix are o jucărie nouă pe care o iubeşte f. tare (ca pe orice jucărie nouă de care devine obsedat vreme de cel puţin o săptămână). Şi când nu se joacă, leneveşte şi el.
De dimineaţă mi-am băut cafeaua pe durata a câte trei capitole din cele trei cărţi pe care le citesc în paralel. N-aş vrea să credeţi că sunt vreun geniu sau că mă dau mare intelectuală acum… e un experiment nou – citesc trei cărţi diferite, deodată, şi astă-mi dă impresia că citesc mai mult – ştiu, ilogic, dar mă satur de logică din când în când, mai ales că mă scoate din rutină şi mă inspiră.
Zilele astea au fost indulgente cu mine, cu îndoparea cu “porcării”, sarmale şi cozonac, cu lenevirea totală şi delăsătoare în mrejele canapelei, cu vizitele pe la prieteni şi de la prieteni, cu filme pe DVD şi, blasfemie, cu jocuri pe calculator. Bine, jocuri deştepte, ce credeţi!
Nu-mi place să călătoresc de Crăciun – mi se pare o desrădăcinare prea mare. Crăciun înseamnă acasă. Cât despre Revelion, recunosc că nu sunt mare fan – aş putea să număr pe degete serile de trecere dintre ani în care m-am distrat şi care au însemnat ceva. Convenţiile nu mă impresionează prea tare – prefer simbolurile şi noaptea de anul nou nu mi se pare un simbol prea puternic ca să-l iau în serios – e cam ca povestea cu cercul polar sau meridianul zero. În Finlanda (mai bine zis în Laponia) şi la Greenwich, am fost impresionată de cu totul alte lucruri decât de nişte convenţii. Poate mintea mea nu e suficient de abstractă să treacă dincolo de nişte simple marcaje. Grădina zoologică Ranua de la 80 de km de Rovaniemi şi observatorul astronomic şi de altfel întregul Greenwich mi s-au părut cu mult mai importante şi mai demne de admiraţa mea decât plăcuţa care spunea că suntem la Cercul Polar sau o dungă în asfalt asaltată şi încălecată de picioarele turiştilor.
Şi uite-aşa, îmi dau seama că despre astea n-am scris nimic. Trebuie remediat neapărat. La anu’! O nouă sarcină pe lista 2013.
Revenind la noaptea de revelion, îmi vin în minte trei nopţi memorabile şi nici una în Bucureşti – una pe lângă Târgovişte, în studenţie, cu un grup de prieteni, una la Braşov, acum vreo 8 ani cu gaşca şi una în Ciudad de Mexico tot cu prieteni evident. Poate de asta mă apucă şi nostalgia în perioada asta şi mă duce gândul la Mexic care rămâne una dintre destinaţiile mele favorite. Dacă despre revelionul în Mexic am povestit, despre primele două poate o să povestesc odată….
Până atunci, mai avem câteva zile de vacanţă şi-om mai vedea ce se mai întâmplă. Zilele astea o să vă spun ce mai am pe listă pentru 2013. Lista nu e gata pentru că…. am lenevit.
» Filed Under Am mincat la, Am vazut | Leave a Comment
Crăciun minunat vă urează funtur.ro, adică Anca şi Fix (Akafix)
Posted on December 24, 2012
Dragilor, eu şi cu Fix dorim să vă urăm tuturor un Crăciun frumos, frumos ca o noapte cu auroră boreală, ca o zi de carnaval sau ca o noapte plină de stele în vârf de munte.
Să vă plimbaţi, să vă bucuraţi, să râdeţi, să cântaţi şi să dansaţi. Să aveţi parte de bucate gustoase şi băuturi dătătoare de vervă, să vă adunaţi cu familia şi cu prietenii. Să fiţi buni şi liberi!
Crăciun formidabil acasă sau prin lume!
A, şi să aveţi parte de cadouri senzaţionale!
» Filed Under Altele, De prin Romania | Leave a Comment
2012 – călătorii şi poveşti – bile albe, mult mai multe decât negre
Posted on December 21, 2012
Ne apropiem de finalul anului şi ziua asta de iarnă e numa’ bună pentru a-mi lua un pahar de vin la îndemână şi a-mi face “socotelile” pentru anul aproape trecut. Nu e vorba de socotelile de la firmă nici de cele monetare ci de cele plăcute, legate de vise împlinite, aşteptări realizate ori ba, de scris, de întâlniri cu oamenii, adică de poveşti, ce mai!
M-am gândit să încep cu cele nerealizate ca să trec repede de asta şi să mă auto-încânt cu bilele albe.
“Rele”
1. Nu insist asupra bilelor mai negre decât catranul ale mediului politic românesc în care, vreau nu vreau, îmi duc viaţa, pentru simplul motiv că nu vreau să-mi stric sărbătorile.
2. Una dintre bilele negre pe care mi le însuşesc total e faptul că n-am reuşit să scriu pe blog mai des şi mai bine, aşa cum mi-aş fi dorit. Uneori realitatea materială mă ţine prizonieră în universul său prozaic – încerc însă să nu-mi fac o scuză din asta pt. că e o cursă în care pot cădea uşor.
2 şi jumătate. Asta pentru că nu e chiar o bilă neagră ci doar aşa o nostalgie – n-am călătorit atât cât aş fi vrut.
Şi cam atât. Hai că nu e chiar rău!
Bune
1. Am intrat în F9 (Forţa Nouă), eu care sunt total apolitică. M-am gândit însă că poate ar trebui să fac şi eu ceva mai mult decât să mă plâng că din 90 încoace schimbăm la guvernare nişte şmecheri cu alţi şmecheri, asta ca să mă exprim elegant. Am început cu asta, nu pentru că e subiectul cel mai important, ci pentru că nu vreau să insist asupra lui.
Cel mai important pentru mine este că am ajuns în două locuri unde îmi doream demult să ajung.
2. Una dintre obsesiile mele din ultimii 4 ani se numeşte Machu Picchu. Anul ăsta am ajuns în Peru unde m-am bucurat nu numai de Machu Picchu dar şi de Lima, Cusco, Arequipa, Paracas şi canionul Colca. Am scris câte ceva, dar mai am încă multe cuvinte, poze şi sentimente de povestit despre o ţară în care îmi doresc să revin. Mai am multe de văzut acolo şi încă multe de revăzut.
Mă uit acum la pozele pe care nici acum după 2 luni n-am reuşit să le selectez pe toate şi-mi dau seama câte poveşti mai am de spus. Asta-i bine pentru că o să încep anul care vine cu amintiri colorate şi cu gura până la urechi!
3. Cel de-al doilea loc la care am visat de multe ori în viaţă, dar care a devenit brusc f. viu la începutul anului când am recitit Cartea de la San Michele (The Story of San Michele) a lui Axel Munthe, este Capri, mai precis Anacapri, şi mai precis Vila San Michele.
Şi despre Capri mai am o gramadă de povestit – o să-mi facă bine să trec cu ochii de la zăpada din jur la marea asta incredibilă.
Ei, dar n-am fost numai la Capri – am tras o tură prin Toscana, am urcat la Cinque Terre, am coborât la Napoli şi am mai dat o fugă şi la Roma.
Nici despre Roma n-am scris nimic deşi nu sunt la prima abatere pe acolo şi e un oraş care se află destul de sus în lista mea de preferinţe. Am treabă multă la anu’!
4. Am fost la un curs foto pe munte, adică în Bucegi, la Padina, cu Dan Dinu. Am învăţat câte ceva despre pozele de munte deşi compactul meu nu era cel mai performant aparat din lume. În plus a fost o mică vacanţă extrem de plăcută, într-o zonă pe care o iubesc şi cu un grup de oameni f. drăguţi.
5. Un alt fel de călătorie, o călătorie interioară, o călătorie prin propria viaţă, o călătorie în lumea teatrului şi a dramaturgiei am început să fac din vară de când m-am înscris la Atelierul Scrie Despre Tine. Scriem, improvizăm, ne cunoaştem şi iar am noroc de un grup de oameni extrem de drăguţi. Scriu, scriu şi despre asta!
Acum chiar trebuie să plec că avem petrecerea de Crăciun chiar cu cei de la atelier. Fac şi poze, zău! Cu noul meu aparat foto care ar putea fi bila albă nr.6 a acestui an. Şi cu asta gata, am plecat că mă aşteaptă oamenii ăia drăguţi de la Scrie Despre Tine!
Staţi că n-am terminat cu 2012 – mai am o tură. Fiţi pe fază!
» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | Leave a Comment