Un pic de răsfăţ, de culoare şi de gust primăvara în Bucureşti

Posted on April 20, 2013

Un pic de răsfăţ nu strică nimănui, ba e chiar indicat mai ales când eşti matur, responsabil, disciplinat, ocupat, preocupat şi eficient. Responsabilitatea care nu-ţi dă 10 minute să caşti gura la lună riscă să te ducă la primul balamuc crescut în cale.

Treburile stau pe diverse ţevi gata să se reverse acuşi, acuşi. Ce faci? Te panichezi? Îţi pui pătura-n cap şi faci ca struţul? Te culci că poate s-or goli ţevile până a doua zi sau din contră, îţi pierzi jumătate din noapte astupând pe rând câte o ţeavă ca să nu te inunzi? Un pic din toate astea. Şi creierul se răsuceşte în vrie ameţit şi tembelizat oscilând între nebunie şi amorţeală.

Un pic de răsfăţ în astfel de momente poate fi exact picătura care te salvează şi te pune pe linia de plutire. Primăvare e un bun medicament. Cu ce vine?

Cu un pic de parc cu răţoi haioşi care se aleargă pentru a-şi proteja “soaţele” care ţipă scandalizate că atentează la pudoarea lor holtei rămaşi singuratici printre perechi, flori proaspete cu miros de roz şi alb şi verde, scandal de vrăbii, căţei veseli şi jucăuşi, oameni cu biciclete, cu role, cu propriile picioare puse pe fuga aia sănătoasă.

Cu străzi vechi şi calde dintr-un Bucureşti cu multe poveşti, cu cât-un muzeu tihnit şi elegant, un cimitir de o frumuseţe paşnică şi senină ce ar putea rivaliza oricând cu cele mai faimoase cimitire din lume sau cu câte un târg cu de toate de la mobilă veche şi bijuterii handmade la plăcinte cu carne şi pâine cu şofran.

Cu un film, un spectacol de teatru sau un concert la vreo cafenea sau în vreun loc mai mult sau mai puţin convenţional.
De ce nu, un somn mic de după amiază şi-o cafea tare şi bună, o carte luminoasă, o carte bună sau o bere cu prietenii.

Şi dacă nu v-aţi răsfăţat azi, mai e timp şi mâine. Muzeele sunt la fel de deschise mâine ca şi parcurile, Bucureştiul cu casele sale pline de frumuseţe şi melancolie sunt încă acolo. Luaţi rolele şi dacă n-aveţi nici role nici bicicletă, luaţi o carte şi-o cafea să le savuraţi pe iarbă lângă lac. Plimbaţi copiii, plimbaţi căţeii, plimbaţi-vă mintea.

Mergeţi la târgul de Sf. Gheorghe de la Muzeul Ţăranului Român şi mâncaţi o plăcintă bună, luaţi-vă magiun de casă, admiraţi cutiuţele de lemn şi mobila decorată manual.

Răsfăţaţi-vă un pic în Bucureştiul ăsta căruia primăvara îi scoate la iveală bucuriile şi culorile, nostalgiile şi prospeţimile.

Vă urez răsfăţ desăvârşit. Eu mă duc să mă delectez cu pâinea în trei culori şi magiunul de zmeură. Miam…

» Filed Under Am aflat, Am mincat la, Am vazut, De prin Romania | Comments Off on Un pic de răsfăţ, de culoare şi de gust primăvara în Bucureşti

Ţările lumii în câteva cuvinte – Austria

Posted on April 19, 2013

Sursă foto

Cuvinte:

Muzică clasică, vals, Mozart, Hyden, Liszt, Shubert, Bruckner, Strauss
Imperiu
Schnitzel, ştrudel cu mere
Alpi pe 62% din suprafaţă, ski, patinaj

Viena, Sazburg

Gustav Klimt

Michael Haneke
Kafka, Rilke
Mach, Doppler
Sisi
Tyrol
Cea mai veche grădină zoologică din lume

Proverb:

“Cel ce-şi păstrează capacitatea de a vedea frumosul, nu îmbătrâneşte niciodată”

Iubesc Austria pentru multe lucruri dar mai ales pentru munţii săi şi pentru Salzburg. Voi?

» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Prin lume | 2 Comments

Mini Foto-poveste – Dacă-ţi sare pelicanul în braţe?

Posted on April 17, 2013

Despre rezervaţia peruană Paracas am scris încă puţin şi nici acum n-o să zic mult mai mult. Sunt încă supărată pe pozele mele şi de fiecare dată când mă apuc să le selectez, mă apucă dracii şi iar amân până o să-mi găsesc cuvintele care să reuşească să compenseze cea ce lipseşte din poze. Căci realitatea e un mic rai.

Paracas este cel puţin un rai la păsărilor. Preferatele mele – pelicanii. N-am cum să mă rezum la o poză că nu ştiu pe care dintre ei să-i aleg.

Acolo sunt cu duiumul şi sunt foarte dezinhibaţi. Sunt deja obişnuiţi cu lumea şi nu se feresc de loc. Asta şi pentru că localnicii îi folosesc ca metodă de a câştiga un ban. Iau o punguţă de peştişori, şi-i momesc să facă frumos la poze.

Nu toţi o făceau neapărat pentru un câştig. Dar oricum atracţia dădea bine la turişti. Ce credeţi că aştepta grupul de mai jos?

Aici căţeii (care sunt şi ei mulţi în Peru) n-aveau loc de pelicani.

O fi bine, o fi rău? Nu ştiu ce să zic că nu ştiu nici o statistică care să zică că le dăunează. Şi nu sunt chiar atât de domesticiţi încât să stea la mângâiat. E clar că nu vor să vină cu tine acasă.

Ăsta din poza de mai sus era tare isteţ. S-a prins că dacă face ceva în plus, primeşte mai mult peşte. Când venea nenea cu peştele, stătea pe alee şi sărea dând din aripi ca să prindă peştele din aer.

Amuzant e să vezi câte un turist care se aşează la poză aproape de un pelican, care nu e mititel de loc, şi priveşte din când în când cu coada ochiului către pasăre. Dacă sare pelicanul la el? Am stat la o terasă acolo preţ de aproape o oră doar privind cum se dau pelicanii şi turiştii în spectacol.