Paracas şi Ballestas – păsări, urşi de mare şi Candelabru în Peru
Posted on June 13, 2013
Între primul episod despre Paracas şi continuarea de acum au trecut ceva luni, ce zic eu luni, a trecut aproape o jumătate de an. Am mai povestit un pic doar despre pelicanii de acolo pe care e imposibil să nu-i îndrăgeşti. Am făcut atât de multe poze în Paracas încât de fiecare dată când mă apuc să selectez pentru articol, mă blochez şi o las baltă. Cum însă am făcut o mică prezentare despre zonă, m-am forţat să fac o selecţie şi uite-aşa am prins curaj. În plus, trebuie să mai iau şi să vă dau o pauză după Capri.
În Paracas am stat doar două zile (de fapt două zile jumătate) dar au fost zile foarte pline. Contactasem o firmă pe Interent când eram în Lima pentru că la toate acţiunile pe-acolo aşa se face. Nu vă recomand agenţia pentru că n-au fost excesiv de săritori, mi-au confirmat abia în ultimul moment, erau cam ameţiţi şi organizarea era mai degrabă lipsă. A fost aşa cam ca la întâmplare. În plus, acolo sunt o grămadă de agenţii şi poţi luat tururile separat când vrei şi cu cine vrei.
Peru are încă un aer extrem de autentic pe care turismul nu pare să-l fi alterat. Faptul că ţara nu a fost deschisă pentru turişti multă vreme a contribuit la asta şi se vede şi din aerul uşor improvizat al localităţilor unde se face turism. E un amestec de hoteluri de cinci stele (ca cel în care am stat şi de care v-am povestit în primul episod) şi hosteluri, restaurante şi standuri de suveniruri care seamănă un pic cu improvizaţia de la noi de la Mamaia de la cazinou, pe o faleză mititică de unde se iau bărcile spre insulele Ballestas.
O plimbare cu barca la Insulele Ballestas de două ore este unul dintre tururile pe care le poţi face acolo. Pentru iubitorii de păsări şi animale, stâncile înalte crescute din ape care poartă acest nume, sunt o minune. N-am văzut în viaţa mea atâtea păsări de toate felurile (cormorani, pelicani, pescăruşi, condori şi încă altele pe care nu le-am recunoscut), pinguini şi lei de mare, ca pe stâncile alea.
Vedetele sunt desigur leii de mare care zac leneşi pe pietre în cele mai ciudate poziţii, care pozează uneori la turiştii agitaţi din bărci şi care mai acoperă din când în zgomotul de fond al păsărilor cu câte un răget, aşa de control.
Merită drumul până acolo de vreo 40 de minute dus-întors într-o barcă în care cam faci cuie dacă pleci devreme dimineaţă mai ales dacă nu e prea mult soare.
În drumul spre insule mai treci pe lîngă El Candelabro (candelabrul), numit şi Candelabrul din Anzi, un desen asemănător desenelor de la Nazca, de aprox. 60m pătraţi, săpat în coasta peninsulei şi care e foarte vizibil chiar de la distanţă.
Sunt o mulţime de poveşti legate de originea acestui desen care seamănă nu numai un candelabru dar şi cu un cactus.
O teorie este legată, ca şi la Nazca, de extratereştri, alta spune că e locul unde a fost îngropată o comoară de către piraţi, alta că a fost săpat de vechii peruani pentru a se orienta cînd veneau de pe mare. O altă ipoteză spune că a fost realizat la ordinul unui comandant argentinian, José de San Martín, ca semn masonic sau pentru navigaţia maritimă. Tradiţia locală mai zice că desenul reprezintă de fapt fulgerul zeului Viracocha.
Indiferent de sursa sau semnificaţia sa, Candelabrul e impresionant ca dimensiuni şi foarte surprinzător ca poziţie şi realizare.
Pachetul pe care-l plătisem (şi care costase cu totul cam 75 de dolari) includea pe lîngă plimbarea de 2 ore cu barca la insulele Ballestas, un tur în rezervaţie de aprox. 3 ore în aceaşi zi după o pauză de o jumătate de oră şi o plimbare pe dune cu buggy-ul de două ore (pe care l-am făcut în ziua următoare). După turul cu barca, am băut o cafea pe faleză şi-am admirat desigur pelicanii cu ochi albaştri după care am fost îndreptată spre microbuzul cu care am plecat în rezervaţie.
Care rezervaţie cu, deşertul, muzeul, marea şi plajele sale spectaculoase rămâne pentru data viitoare. Peste scurt timp de data asta, promit!
» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | 1 Comment
Pregătiţi marea că vin bloggerii!
Posted on June 10, 2013
Mergem în plimbare. Un număr mărişor de bloggeri călători mergem în plimbare la invitaţia celor de la Young Tours care recidivează după întâlnirea de anul trecut din septembrie. Adunarea ne-a dat-o Iulian Sârbu care păstoreşte grupul nostru de Blogosferă de turism.
Plecăm vineri seară pe 14 iunie, din Bucureşti şi mergem în Vama Veche unde vom fi găzduiţi la primul beach hostel din România, Hostel Pura Vida şi unde sperăm să ne distrăm cât putem şi să regăsim spiritul boem şi vesel al Vămii din vremurile sale bune.
Sâmbătă, Young Tours ne duce prin Bulgaria, pe la locuri cunoscute dar tare îndrăgite, adică la Balcic, la Capul Kaliakra şi la Tyulenovo. Pe drumul de înapoiere n-avem cum să nu ne oprim la Dalboka să mâncăm vreo combinaţie interesantă de midii. Abia aştept să revăd locuri într-o cu totul altă formulă mai ales că îi ştiu pe oamenii din acest grup (pe unii i-am întâlnit pe viu, pe alţii îi ştiu din articolele şi comentariile lor) şi mă pregătesc pentru o întâlnire bogată.
Duminica e rezervată relaxării, plajei, apei (dacă ne lasă vremea) şi planurilor. Abia după ce punem ţara la cale şi stăm şi noi mai aşezat la o vorbă, vom pleca spre Bucureşti probabil cu un stoc de noi poveşti, vise, prietenii şi bucuria pe care ţi-o dau întâlnirile cu oameni frumoşi şi pasionaţi.
Cine mai merge cu Young Tours şi Iulian Sârbu:
Rosemari – Catherine’s Crossroad, Sorin Rusi – Airlines Travel, Mirabela Tiron şi Cristian Pulpea – Vacanţă în Doi, Dana Ilie, Diana Slav – Hai-Hui Stângaci, Alina Cioponea – Călător Inspirat, Noemi Pârşcoveanu – Poveşti Călătoare, Desiree Halaseh – Hai în India, Nicky Predescu – Călător sau Turist?, Andrea David – Drum Liber, George Moga – Pilula de Călătorie, Lucian Hirsu, Dragoş Nedelcu – Are you ready?, Ştefania şi Mircea Arghir – Vacanţe în Doi.
Mare, pregăteşte-şi culorile, că vin bloggerii!
» Filed Under Altele | 1 Comment
Foto mini-poveste – la Cinque Terre să nu mergi fără costum de baie
Posted on June 7, 2013
Dacă tot faci baie în ocean sau la mediterană, sau la orice mare care e mai sărată decât a noastră, unde trebuie obligatoriu să foloseşti ochelari ca să nu te doară ochii să mori, măcar să faci baie într-o mare spectaculoasă. La Viareggio în apropiere de Pisa, marea m-a lăsat total rece, dar nu datorită temperaturii ci a banalului. O baie aproximativă într-o apă cam tulbure şi cam murdară. Eu fiind cam raţă bălăcitoare, am ieşit total nemulţumită. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat la Cinque Terre.
Am coborât prin oraşul colorat (căruia nu-i lipsesc desigur rufele de la geamuri)
pînă la mare unde am rămas cu gura căscată de frumuseţea apei perfect limpezi cu nuanţe de turquoise, verde şi albastru, cu stânci numai bune de sărit şi…
în secunda 10 (că uimire a durat mai mult de o simplă clipă) mă izbeşte în creier un gând care dacă m-ar fi izbit la plecarea din Lucca ar fi putut fi catalogat ca unul genial. Acum era doar unul şocant, frustrant şi dătător de şuturi într-un loc care le-ar fi meritat pe deplin. COSTUMUL DE BAIE! Uitasem costumul de baie. Şi mă uitam cu jind şi extrem de multă invidie la cei care se întindeau pe pietrele din apă şi care se bălăceau pe acolo. După ce am cântărit o vreme ideea de a-mi cumpăra un costum, am ajuns la concluzia că e prea mare balamucul şi pierderea de timp şi mi-am extirpat o parte din creier, adică partea aia care saliva pe lîngă apă şi scâncea ca proasta şi, o zi întreagă, m-am plimbat prin trei dintre cele cinci orăşele făcându-mă că nu ştiu să înot şi zicându-mi că am venit să văd şi să fac poze, nu să mă bălăcesc. Ba mai mult, m-am îmbufnat groaznic pe nepoata mea care a ţinut morţiş să meargă să-şi bage picioarele în apă. Eu n-am avut această forţă.
» Filed Under Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii | Comments Off on Foto mini-poveste – la Cinque Terre să nu mergi fără costum de baie