10+1 obiceiuri în noaptea dintre ani
Posted on December 29, 2011
Cu bradul încă împodobit şi cadourile încă la vedere, unii dintre noi îşi pun deoparte gândurile bune pentru a le trece într-un an proaspăt, nou nouţ, pentru care avem vise, speranţe şi decizii.
Şi ne gândim la ce vom face în noaptea de an nou, cum ne vom distra, unde şi cu cine.
Oriunde am fi, există nişte obiceiuri, mai vechi sau mai noi, care ţin de tradiţie sau de superstiţii. Le ştiţi?
- La miezul nopţii, sărută-ţi partenerul ca să ai o relaţie cât mai bună în anul care vine şi bineînţeles şi să-i arăţi dragostea ta.
- E bine să porţi un articol de îmbrăcăminte de culoare roşie pentru prosperitate. Dacă n-ai nimic roşu şi nici nu vrei să ţi iei (cred că unii dintre bărbaţi ar avea ceva reţineri), sunt bune şi nişte haine noi şi mai ales f. curate (nu pune mâncarea pe tine măcar până la 12 noaptea).
- Tot prosperite aduc şi banii din buzunar în noaptea de trecere – aşa că pune nişte euro că e mai sigur.
- Ca să n-ai ghinion, nu schimba calendarul înainte de ora 12 noaptea şi nu rupe ultima filă.
- Vâscul în casă aduce noroc şi unde mai pui că dacă-ţi place vreo fată sau vreun băiat, ai pretext foarte bun de sărut.
- În prima zi a anului nou e bine să nu arunci gunoi şi nici alte obiecte – e bine ca lucrurile să intre şi nu să iasă din casa ta.
- 12 noaptea e bine să te prindă cu mâna pe ceea ce îţi doreşti cel mai mult. Ai grijă deci că dacă te prinde anul nou cu mâna pe calculator, nu mai ai scăpare!
- Plătiţi-vă datoriile până la sfârşitul anului altfel tot anul veţi da bani – o să daţi oricum, dar măcar veţi avea conştiinţa împăcată.
- Faceţi cât mai mult zgomot la trecerea dintre ani ca să alungaţi spiritele rele şi să dovediţi că gaşca voastră e cea mai tare!
- Deschideţi uşa să lăsaţi anul vechi să plece şi pe cel nou să intre şi lăsaţi şi toate supărările şi grijile afară.
Bonus – un obicei amuzant – scoţienii cred că prima vizită din an e bine să fie de la un bărbat brunet care să vină şi cu un cadou. Blonzii, roşcaţii (referinţă de la invaziile vikingilor) şi femeile cică aduc ghinion. Nu am înţeles încă de ce sunt comparate femeile cu vikingii…..
Pentru ăştia ca noi care-şi doresc cel mai mult să călătorească, e bine să urmăm un obicei din Ecuador şi Peru – acela de a alerga prin cartier cu o valiză în mână la ora 12 fix. Aşa că, luaţi-vă familia şi ieşiţi în stradă cu un pahar de şampanie în mână şi bocceluţa în cealaltă şi daţi ture casei, având grijă să vă şi sărutaţi. Dacă purtaţi şi ciorapi sau chiloţi roşii şi aveţi şi ceva bani în buzunar, succesul e asigurat! Eu sunt hotărâtă!
La mulţi ani şi la multe drumuri frumoase! Ne vedem la anu’ cu alte poveşti.
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Romania, evenimente | 1 Comment
Crăciunul tuturor
Posted on December 24, 2011
Crăciunul împarte lumea în fericiţi şi nefericiţi poate mai mult decât orice altă ocazie. Simplific oare dacă spun că fericirea şi nefericirea ajung să fie sinomime cu iubirea şi respectiv singurătatea?
Mă refer la singurătatea interioară care nu are nimic de a face cu numărul oamenilor din jur. Poţi fi singur în mijlocul unei mulţimi, uneori chiar în familie şi, cel mai trist, în doi.
Englezii au două cuvinte f. potrivite: “alone” – adică sigur ca realitate fizică şi “lonely” – adică singur, care se simte singur.
Eu vorbesc acum despre “lonely”.
Poţi fi singur pentru că eşti bătrân şi bolnav şi nu mai ai forţa de a lupta şi a căuta dragostea dacă nu vine ea la tine.
Poţi fi singur dacă eşti timid şi introvertit şi nu ştii să chemi un prieten din teama de a nu deranja sau din mândrie.
Poţi fi singur pentru că toţi cei dragi sunt prinşi în propriile vieţi şi, neintenţionat, nu realizează că ai nevoie de ei.
Poţi fi singur pentru că ai pierdut pe cineva drag şi nu ai încă puterea de a ieşi din propria durere.
La fel de bine poţi fi singur “alone” fără a fi “lonely” pentru că:
Există oameni pe care îi iubeşti şi care sunt în tine sau în gândul tău
Există oameni care te iubesc chiar de la distanţă
Ai puterea de a te referi la dragostea din trecutul tău cu bucurie şi tandreţe
Găseşti dragoste în micile lucruri de fiecare zi, într-o carte care ţi-e prieten, în muzica care-ţi place, în orice altă pasiune ai avea
Ai bucuria de a împodobi un brad chiar şi de unul singur
Te iubeşti pe tine
Ţi-a zâmbit cineva pe stradă
Ai făcut cuiva o bucurie
Ţi-ai făcut ţie o bucurie
Ţi-ai pregătit ceva bun de mâncare chiar dacă vei lua masa singur.
Crăciunul împarte oamenii în două: fericiţi – cei care au pe cineva sau nu lângă ei şi cei “lonely”.
Vă doresc tuturor un Crăciun în care să iubiţi şi să fiţi iubiţi!
» Filed Under Altele | Leave a Comment
Caramitru-Mălăele, un Crăciun şi două stele – unic, sperăm repetabil
Posted on December 22, 2011
Joi seara am fost la Teatrul National la o poveste, la spectacolul-improvizaţie “Caramitru-Mălăele, un Crăciun şi două stele”.
Poate a fost o improvizaţie dar a avut calitatea un spectacol unic, de o calitate dincolo de ireproşabil şi profesionalism.
L-am considerat întotdeauna pe Caramitru ca unul dintre cei mai mari recitatori, un actor cu subtlitate, un actor inteligent şi foarte versatil.
Ion Caramitru – Fotografie Cinemagia, autor x_anonimus_c
Despre Mălăiele ce pot zice? Este probabil produsul cel mai bun al generaţiei sale, un actor complet, absolut irezistibil în rolurile de comedie şi impresionant în cele dramatice, un actor a cărei ironie inteligentă te pune mereu pe gânduri. L-am văzut în 1980 jucând în Fraţii Karamazovi, într-o vreme când mai toată lumea îl vedea doar ca actor de comedie. Excepţional! Şi excepţional a fost de atunci încoace, în orice rol a făcut.
Horaţiu Mălăiele – fotografie proprie, Wikimedia Commons
Un dialog de poezie în succesiuni rapide în care cei doi actori au trecut prin poezia de dragoste, dramatică, satirică sau umoristică de la Eminescu, Shakespeare, Topârceanu, la Nichita Stănescu sau Marin Sorescu.
Caramitru ne-a impresionat şi ne-a făcut să râdem cu fineţe şi forţă. Mălăiele ne-a făcut să hohotim cu stilul său inconfundabil dar ne-a făcut şi să plângem, căci acest actor “suferă” de aceaşi mare durere de care suferim mulţi – durerea patriotismului pus greu la încercare. Aşa că, uimitor, am plecat de acolo cu ochii în lacrimi. Sau poate nu e uimitor. E bine.
Şi, ca să fie totul perfect, cei doi actori n-au venit cu mâna goală ci cu un al treilea partener despre care, spre marea mea ruşine, nu ştiam prea multe.
Adrian Naidin – violoncelist, compozitor, absolvent al Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – a fost incredibil! O combinaţie de jazz, muzică de cameră şi folclor românesc pe un violoncel care a atins note de-o frumuseţe şi perfecţiune pe care rar am auzit-o, acompaniat, din când în când cu o voce absolut incredibilă!
Un ambitus excepţional, un timbru de baladă românească din aceea care-ţi smulge sufletul din piept, o gradare şi un control pe care le-am auzit numai la marii cântăreţi de operă. Sincer, mi-a tăiat respiraţia! Nu cred că mai sunt mulţi muzicieni de calibrul ăsta în România (deşi, cine ştie, la cum se promovează valorile la noi, or mai fi şi alţii pe care nu-i vedem decât foarte rar).
Trei artişti, trei valori, trei probe de talent şi inteligenţă!
Un cadou adevărat de Crăciun!
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Romania, evenimente | Leave a Comment