În căutarea biodiversității – amfibieni în Covasna
Posted on July 29, 2015
Aveam programat, în week-end-ul trecut, să dăm corn în corn (sau măcar cap în cap, dacă nu dădeam de coarne) cu vipera, la tabăra de #biodiversitate de la Comandău, organizată de Doru Panaitescu, cu un grup de bloggeri, mari amatori de natură (Renate și Cătălin Nenciu de la Travelbadgers, Vali Petcu (Zoso), Daria Stoian și Bogdan Epure de la Nihasa, Morarasu Romina).
N-a fost să fie pentru că viperele n-au avut chef să-și scoată la iveală capetele, cu sau fără corn. Asta nu înseamnă că nu ne-am ales cu alte trofee fotografice: șopîrle, tritoni și broaște au fost, pentru scurtă vreme, modelele cele mai admirate. N-aveți teamă, toate au fost mînuite cu grijă, fotogafiate, hidratate și apoi eliberate în mediul lor.
Ce-am găsit?
- Broasca rîioasă brună (Bufo Bufo) – absolut spectaculoasă, grăsană cu niște ochi galbeni senzaționali, cu labele puternic palmate ceea ce o face un bun săpător.
- Tritoni de munte de diferite culori și mărimi – probabil am mai văzut tritoni cîndva dar sigur i-am confundat cu șopîrle sau salamandre. Sper ca de acum încolo să-i recunosc.
- Broasca roșie de munte – care se afla acolo din abundență
- Șopîrle de munte
- Buhai de baltă cu burta galbenă care se răsucește cu burta în sus în reflex de apărare.
În drumul nostru spre poiana unde speram să dăm de ceva vipere, am reușit să mai zăresc un scatiu (adică l-a zărit Doru și mi l-a arătat cu degetul) și ne-am dedat la niște plăceri total vinovate ca tăvălitul pe mușchi, lăfăitul în poiană cu afinele la nas (adică la gură) și cu o puzderie de frăguțe cu care ne-am îndopat fără limite pentru că ne-au petrecut cam pe tot drumul. Cum să le reziști? Nu, n-am nici o remușcare.
În drumul de întoarcere spre casă, ne-am oprit în pădurea de la Reci în căutare de niște broscuțe foarte speciale și de cerbi lopătari și de orice altceva am mai fi avut noroc să vedem, avînd în vedere bogăția de floră și faună a locului.
De cerbi n-am avut parte pentru că am fost adoptați de o gașcă de cîini care au ținut morțiș să meargă cu noi prin pădure și care se alergau și lătrau suficient încît să ne știe toată pădurea.
Broaște însă am găsit, ba chiar de două feluri:
- Rana Arvalis pe care toată lumea visează s-o vadă la perioada împerechierii pentru că masculul capătă culoarea albastră. Poate, cîndva, om avea și noi noroc.
- Rana lessonae – o broscuță mică verde cu ochi aurii, extrem de frumoasă.
Cu ce ne-am mai ales?
Cu un ceaun cu carne de cerb și vită cu multe legume, vrăjit cu multe incantații pînă-n noapte, ba încă și ceva vreme a doua zi dimineață. Cu un pic de cîntat la chitară, cu veselie, cu farmecele unui Mercedes GLA 220 cu care mi-a cam plăcut să merg, cu mult aer curat, flori, ciuperci și gîze și cu un pic de răcoreală binevenită după canicula din București. Pentru mine a contat foarte mult și compania. E reconfortant să mergi într-o astfel de aventură cu oameni plăcuți, cum zic eu, „normali”.
În concluzie, mai vreau, mai ales că eu trebuie să găsesc lupul. Și-o să insist pînă-l găsesc și-ntre timp, mai un șerpișor, mai o pasăre, mai o mură….
Pentru această tabără, am beneficiat de suportul celor de la Lipton (ca parte din campania #mievara) si Tiriac Auto (care ne-a pus la dispozitie noul Mercedes GLA 220, 4×4, 2.2 litri, 170CP, automat).
» Filed Under Am vazut, biodiversitate, De prin Romania | Leave a Comment
Alba-neagra pe linia Făgăraș – Rupea – Viscri
Posted on July 10, 2015
Într-o țară cu atîtea monumente abandonate, fiecare restaurare e o mare bucurie – e ca o bilă albă într-o mare de bile negre care se tot adună.
Acum două săptămîni am revăzut, după cinci ani (Au, ce?! Deja cinci???), cetățile Rupea și Făgărașului și biserica fortificată de la Viscri. Trei bile albe dar și trei neagre.
1A – Una bucată bilă albă – habar n-am cît de fidel și corect arhitectonic a fost refăcută Rupea. Știu doar că în 2010 abia începuseră lucrările și m-am bucurat că, în sfărșit, s-au găsit bani pentru asta. Vedeți aici cum arăta pe atunci. Mie-mi plac și pietrele foarte mult dar parcă e păcat să lași să fie tocite de timp pînă la dispariție. Din 2013, de cînd s-au încheiat lucrările, tot zic să ajung acolo. N-am citit nimic înainte ca să nu-mi fac idei preconcepute și, pentru mine, a fost o surpriză extrem de bună. Poate pentru specialiști, restaurarea a fost mai degrabă o cosmetizare dar, sincer, mie mi-a plăcut așa cosmetizată și poate cam turistică cum e. Turnuri, bastione, creneluri, căsuțe, scări (fericirea lui Fix) și curți interioare. Cam goale, dar chiar și așa, o alternativă incomparabil mai bună decît ce-a fost acum cinci ani. Clar bilă albă.
Program de vară
- iunie – august – 9h – 21h
- septembrie – octombrie – 9h – 19h
Tarife
- 10 lei adulti (8 lei la grupuri)
- 5 lei copii (4 lei la grupuri)
1N – Și-acum vine și bila neagră – e cam pustietate pe-acolo – o căsuță cu ceva răcoritoare și pufuleți și una și mai mică cu artizanat. Un WC ok și cam atît. Nu sunt în nici un caz adeptul circului de la castelul Bran dar se pare că noi n-avem cale de mijloc – ori deloc, ori foarte prost. Ei, poveste veche în turismul de la noi.
2A – A doua piesă albă – Cetatea Făgărașului. Acum 5 ani am fost doar prin curtea interioară unde nu era chiar mai nimic și jeleam că e păcat de așa cetate să stea închisă. De un an s-a deschis muzeul și cetatea poate fi vizitată și în interior. Și sunt multe lucruri refăcute pe acolo. Oricum, cetatea e spectaculoasă și ca arhitectură și ca poziție. Pare să placă și lebedelor care se simt f. bine acolo cu pui cu tot. Foarte clar bilă albă.
Programul de vară
Luni: Inchis
Marți-Vineri: 08:00-19:00
Sâmbătă-Duminică: 10:00-18:00
Ultima intrare cu o oră înainte de intrare.
Tarife:
Adulți – 15 RON
Elevi, studenți, pensionari – 7 RON
Gratuit – copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora
2N – Bila neagră – vine de la catedrala cu copolă cu foiță de aur care a crescut lîngă cetate și care îți strică pozele dintr-un anumit unghi. N-am loc aici de o părere personală legată de acest tip de aberații și nu pot repeta expresiile la adresa bisericii române, mitraliate la foc rapid și acum 5 ani și acum, că nu vreau să șochez vreun drept credincios, doamne ferește! O speranță poate e – un localnic mi-a spus că nu ar exista aprobările necesare și ar trebui dărîmată. Să dea domnul!
3A – A treia bilă albă e aceeași bilă de acum 5 ani – fortificația de la Viscri care e la fel de spectaculoasă și care mi se pare una dintre cele mai frumoase din Transilvania. Albă, mare, cu scări, turnuri, bastioane, o priveliște minunantă, biserica cu o orgă de 300 de ani, altar cu pictura originală, băncuțele de lemn și panourile pictate – toate originale, muzeu, curtea interioară cu flori și șopîrlițe la soare. Minunat! – O mare bilă albă, albă!
3N – Bila imens neagră – drumul pînă acolo – cel mai prost pe care am condus în ultimii 6-7 ani. Mai prost decît ăsta, ca drum județean, nu e decît drumul dintre Pucioasa și Breaza pe care am luat-o eu acum vreo 3 ani, uitîndu-mă pe google maps și care s-a dovedit a fi două drumuri cu o bucățică de 2 km de bolovani între ele. (Inutil să spun că eram singura nebună pe acolo și doar cu domnul Fix care n-are cunoștințe nici de condus nici de mecanică – în caz de ceva- și că am făcut febră musculară la antebrațe și la fesieri. Doi kilometri în 20 de minute, la pas, pardon la roată, ca-n desenele animate.) La Viscri, cei 8 km dus + 8 km întors sunt o cursă cu obstacole care cred că e una dintre cele mai bune școli de șoferie aplicată. Un maxim 30 la oră, cu momente de desene animate ca la drumul menționat mai sus.
Cine să înțeleagă de ce drumuri ca cel dintre Făgăraș și Rupea (care nu are decît 40 km vs. 125km prin Brașov), cel pîna la Viscri, (și multe altele între satele din Transilvania care sunt pline de fortificații numai bune de vizitat), sau drumul între Pucioasa și Breaza (30 km. vs. 60km prin Sinaia), sunt ignorate de autoritățile județene cu o seninătate demnă de chestii mult mai constructive?!
4a-4n – Ar mai fi o mică biluță neagră dar care, prin compensație, vine la pachet și cu o biluță albă.
La fortificație e pauză de masă – adică dacă sosești ca noi acolo între 13 și 15, te uiți la poarta închisă și la programul de pe ea. Sincer, la orice mă așteptam dar la asta ba. În grădina de la intrare însă e un indicator către Café așa că am ieșit pe ulița din spate (de fapt, din față…mă rog, complicat….) și-am dat de o gospodărie amenajată cu ceva mese la care să bei și să mănînci ceva în pauza aia de prînz care are și un magazinaș cu cipici și borcane. Pisicii, cățeii, copiii și berzele cu pui vin la pachet. Liniște, umbreluțe, o cafea bună. De mîncare nu știu, că noi mîncasem, dar mirosea bine și ca la o casă de oameni, a ciorbiță și fripturică.
Per total, cîntăresc mai greu bilele albe decît pe cele negre. Sau mai bine zis, încerc să le ignor pe cele negre, căci cele albe merită cu vîrf și îndesat. Eu sigur mă mai duc pe acolo!
» Filed Under Am vazut, De prin Romania, Insemnari din calatorii | Leave a Comment
Cum o fi ziua lui Fix?
Posted on June 25, 2015
O fi de plecare? Mai e mult pînă se trezește? Gata, s-a sculat! S-o grăbesc. Hai la baie, hai mai repede să plecăm! Cutia aia nu mai face clic o dată să ne urcăm în ea? Hmm, la roata asta a fost ăla mai mare și alb. Sau o fi fost ciufulita aia mică? Asta-i roata mea, să fie clar.
Mamă, cum miroase pe aici pe lîngă lac…..Nu înțeleg cu cine vorbește mami. Ce, cine ce are cu coada mea?? Ce-i aia? O zburătoare. Mami rîde de ea și de mine că m-a luat de coadă. O nebună! Pasărea, nu mami. Cred.
Gata, vreau acasă că mi-e foame. Trebuie să mă opresc să mă uit dacă vine după mine că altfel mă ceartă. Hai, vii o dată?
Mie mi-e foame și ea se învîrte prin casă. Cică pune de cafea. Adică moșmodește ceva pe sus. Pe urmă cică mergem să dăm de mîncare la flori și la vrăbiuțe. Pe urmă cică termină cafeaua. Nu înțeleg de ce sunt eu ultimul mereu. Mă rog. Mă resemnez că n-am ce face. Gata. MÎNCARE! …
Ah, ce bine e. Mă frec un pic cu botul de covor. Mami rîde. Bine că se-amuză și nu se supără. Mi-a pus păturica mea pe canapea lîngă ea și mă strigă. Mai stau puțin, mai dau o tură. Doar n-o să mă duc acum la primul chemat. Să mă mai strige. M-am suit lîngă ea și mă frec de pătură și mami mă freacă pe spate. Bine, bine…mmmmm. Mami a luat cartea și bea cafeaua citind și mîngîindu-mă pe mine. Nu-i rău.
A venit un nemernic de porumbel. Mă reped lătrînd pe balcon. Mami îmi zice ceva că nu, că cică e vrăbiuță, e mică și ea… Ei, n-am văzut bine. Mă urc iar pe canapea dar pe partea cealaltă, să fie clar că toată canapeaua e a mea.
Gata, mă culc, că mami iar stă cu ochii în chestia aia căreia-i zice laptop și n-o să mai aibă timp de mine.
A, ce? E rost de ceva? O joacă mică? Unde se duce? La bucătărie. A, poate îmi dă ceva bun. Mmmm, chestiile astea roșii sunt f. bune. Gata, s-au terminat. Hai, ne jucăm un pic cu mingea? Bine, ți-o dau o dată, de două ori, dar pe urmă trebuie să mă prinzi, da? Ok. Iar s-a așezat cu chestia aia în brațe. E de somn.
Șase, se scoală. A, mergem pe balcon. Ia-mă și pe mine-n brațe un pic. Bate vîntul, acolo jos se mișcă ceva, mi-e un pic frică dar mami mă ține bine. M-a dat jos. Cică sunt greu. Cît or fi 12 kg? Nu-s mai greu ca nesuferita aia de Kira, precis. Vai ce mă enervează că din cauza ei nu mai e locul meu la Lica. Acolo aveam și jucărie și se juca Dan cu mine. Acum nu mă mai duce mami că am făcut pipi acolo și m-a certat. Păi, trebuia s-o elimin pe urîta aia! Dar tot acolo e și nu pleacă! Miroase în toată casa a ea. Sunt foarte supărat.
Mami, e tîrziu, hai, ce mai faci? Nu mergem afară? Cică mai stai puțin că e devreme. Asta înseamnă că nu plecăm încă. Bine, dar eu vreau acum. Mai stăm, mai stăm…… Gata, s-a sculat. Mergem!
Iar ne întîlnim cu ăștia – bine el e drăguț și simpatic dar ea e pisăloagă rău și nu-mi place cum miroase. Nu știu de ce se tot bagă în sufletul meu. Eu mă duc mai încolo. Mă enervează și mami asta care-i mîingîie pe toți, chiar și pe obraznica asta. Strig la ea că deja e prea mult. Cică sunt gelos. Ce-o fi aia? Nu sună de bine dar nici nu pare supărată. Nu cred că e prea rău.
Acasă, acasă!!! Mi-e foame! Am urcat în cutia aia cu omul ăla care mă place foarte tare și pe care pot să mă sui. M-am ales cu un mîngîiat pe cap. Bun.
Papa! Bun! Și-acum mingea! Nu, nu aia, n-o vreau pe aia, eu o vreau pe asta. Nu înțeleg de ce se încăpățănează. Azi n-o vreau pe aia! Și vreau să mă alergi în jurul mesei! Așa da.
Iar s-a așezat în fața laptop-ului. Eu mă culc. Unde să mă culc? Deocamdată dincolo că mă întind cît vreau. Mami mișună prin cameră. Se pregătește de culcare. Mă duc și eu după ea. Stai să pun capul pe tine. Nu te mai freca , că nu stau bine! Bine, mă întorc eu că așa nu putem dormi. Eu alerg, sau așa cred…..
» Filed Under Altele | Leave a Comment