Poveşti de Crăciun cu Lumea Mare
Posted on December 17, 2012
Şi a mai trecut un an, şi Lumea Mare iar ne-a adunat la poveşti, amintiri şi cadouri de la Moş Crăciun care anul ăsta chiar a fost prezent în persoană. Cred că vroia şi el să audă poveştile călătorilor şi să ştie unde să meargă când ia vacanţă.
Şi au fost ceva poveşti, căci mulţi călători s-au adunat şi au povestit câte puţin din ceea ce au văzut sau trăit anul acesta prin locurile de unde au strâns amintiri. Unii au umblat prin Europa, alţii prin Asia sau America de Sud, prin deşert sau la malul mării, în cetăţi sau orăşele medievale, unii şi-au îndeplinit vise mai vechi, alţii au avut bucuria şi surpriza (plăcută desigur) de a face călătorii neplanificate.
S-au povestit situaţii amuzante sau amuzante doar acum, la povestit, s-au depănat poveşti mai sensibile sau spectaculoase, s-a călătorit cu maşina, cu trenul, cu avionul sau pe două roţi, şi Moşul a avut ocazia să audă lucruri noi despre locuri, oameni, cuvinte şi întâmplări şi a avut grijă şi de copii.
De altfel, Petra, alias Lumea Mică, a avut şi ea povestea ei şi a făcut şi onorurile de a trage la sorţi bileţelele cu povestitorii care şi-au predat ştafeta. Toţi au adus în desaga personală un mic suvenir de pe unde au umblat şi uite aşa, fiecare dintre noi a primit un colţ de lume investit cu căldură şi memorie.
Cea care a început ştafeta a fost desigur Roxana Farca care, împreună cu mare parte din echipa Lumii Mari, iar au ne-au adus un pic de căldură şi normalitate, l-au ajutat pe Moşu să ne dea şi alte cadouri, şi au chemat spiriduşii să ne îndulcească cu turtă dulce şi o băutură caldă. Şi uite aşa am primit şi noua revistă de turism Elixir Travel şi ultimul roman al lui Bogdan Hrib, Ultima Fotografie, din care autorul ne-a şi citit un pic.
Ei şi dacă nu ştiţi pe cine a investit Moşu ca mesager, poate vă daţi seama după renuţa sa.
Ei şi dacă încă n-aţi ghicit, iata-l pe Moşu Cătălin Nenciu
Faţă de pozele mele cer îngăduinţă în această perioadă de toleranţă – DSRL nou cu care habar n-am încă să umblu. Sunt în stadiul de încercări.
Mulţumesc Lumii Mari şi lui Moşu pentru poveşti, pentru căldură, pentru sărbătoare şi evident aştept pozele adevărate ale lui Alex Farca.
» Filed Under Am vazut, De prin Romania, evenimente | 3 Comments
Lumină, mare, păsări şi nisip în Paracas – răsfăţ
Posted on December 11, 2012
La noi a venit zăpada şi eu mă întorc în Peru, cu imaginaţia, amintirea şi inima, într-o zonă cu mare, vânt, păsări, deşert de sare şi deşert de nisip, relaxare, lumină şi foarte multă frumuseţe: Paracas. Acolo, m-am răsfăţat total, de la transportul cu autobuzul/avion de la Cruz del Sur, plimbarea cu barca, cu buggy-ul şi cu placa pe nisip până la cazarea de fiţe (la un preţ totuşi acceptabil).
La Paracas am fost singură pentru că prietenul meu Fernando avea de lucru dar n-a fost rău de loc până la urmă. Există o beţie a singurătăţii şi a libertăţii pe care ţi-o dă aceasta, şi îmi place din când în când să mă îmbăt puţin de această libertate. Doar din când în când pentru că, de fapt, prefer să am pe cineva drag alături cu care să împărtăşesc bucuria şi surprizele călătoriei.
Primul răsfăţ a fost transportul cu autobuzul Cruz del Sur, o firmă care zici că operează avioane. Staţia de autobuz din Lima este ca un mic aeroport, aşa cam ca Băneasa. Exită porţi, check-in şi predare de bagaje, liste şi controale de acte de identitate, personal numeros care verifică bilete şi acte, preia bagaje, încarcă/descarcă bagaje, îţi dă informaţii sau te invită în autobuz, zonă de aşteptare, câteva spaţii unde poţi mânca ceva, ce mai, ca într-un aeroport!
Autobuzele sunt cu două etaje, scaunele sunt mai comode decât în avion, ai loc de sprijinit picioarele, pătură cu siglă, pernuţă şi o gustare, şi ai un ecran pe care ţi se pun filme sau video. Pentru o călătorie de 3 ore şi jmătate în astfel de condiţii am plătit 55 soles, adică aprox.75 lei. Dacă te gândeşti la condiţii, zău că nu e scump!
Deşi am stat doar trei zile la Paracas, am văzut atâtea încât n-o să-ncapă într-un singur articol, mai ales că am avut mari dificultăţi în a selecta pozele (dacă există un loc care să merite poze mai bune decât am făcut eu, păi ăsta e sigur locul acela!).
Pentru că am schimbat datele în care am fost acolo, a trebuit să-mi schimb rezervarea de hotel. Iniţial, rezervasem 2 nopţi la Hotel Gran Palma care nu arată rău de loc şi are comentarii destul de bune. În plus, camera dublă e cam 54 euro pe noapte cu mic dejun inclus. Când am vrut însă să schimb perioada, nu mai aveau locuri şi dacă tot am schimbat, am avut un moment de nebunie şi am luat sfatul lui Fernando. Am rezervat la Hotel Paracas, hotel de 5 stele, probabil cel mai tare din parcare. Am plătit 130 euro pe noapte (am prins un preţ bun) dar chiar a meritat. Adică răsfăţ , răsfăţ. Eu n-am nici o problemă să dorm la cort sau la un hotel fără fiţe (dacă e curat) dar de data asta am zis că n-o să sărăcesc pentru două nopţi. Din când în când, nu e rău un răsfăţ din ăsta.
Şi trebuie să vedeţi cum arată grădina lor!
Au două piscine, două restaurante, zonă de business cu bancomat (important, pt. că nu sunt prea multe în zonă), calculatoare cu acces Internet, copiator, acces la Internet în cameră pt. 10 dolari/zi, magazin de cadouri, spa, fitness, loc de joacă pt. copii, plajă, evident parcare gratuită, room-service, acces gratuit la biciclete, sporturi de apă.
Mâncarea la fel de bună ca peste tot în Peru aşa că n-o să insist. Dar cel mai mult şi cel mai mult mi-a plăcut barul care are o terasă deschisă spre mare absolut minunată. De obicei ajungeam acolo pe la 4 şi jumătate, chiar 5 după-amiază, adică nu mult înainte de apus, când nu prea mai era nimeni pe acolo. Deşi bătea vântul destul de tare şi nu era excesiv de cald (erau aşa cam 18 grade), îmi luam un cocktail şi ceva dulce şi priveam pe mare până se lăsa soarele.
Iată cum arăta şi unul dintre deserturile de pe acolo (un fel de dulce de leche).
De fapt, n-am fost niciodată singură acolo. Alunele şi porumbul de pe masă erau o invitaţie permanentă pt. păsările care veneau la furat.
E clar că m-a furat peisajul aşa că mă opresc aici cu superficialitatea, sperând că mă veţi ierta pentru “uşurătatea” mea. Data viitoare trec la lucruri mai consistene şi o să vă zic ce-am văzut şi ce-am mai făcut în Paracas, adică plimbarea cu barca până la Insulele Ballestas, vizita în rezervaţie, dunele unde m-am plimbat cu buggy şi m-am dat cu placa pe nisip. Trei zile f. pline şi până la urmă, totul – un răsfăţ total!
» Filed Under Am mincat la, Am vazut, Ne-am cazat la, Prin lume | 5 Comments
Moş Nicolae e pe aproape
Posted on December 5, 2012
V-aţi pus ghetele la uşă? Aţi atârnat ciorapii de bibliotecă (că cine mai are acum cămin!?)? Aţi fost cuminţi? Vine Moş Nicolae în noaptea asta şi dacă n-aţi fost cuminţi, o să găsiţi în cizme o nuieluşă în loc de dulciuri şi jucării. Zic asta pentru că suntem cu toţii copii şi avem mari aşteptări! Eu de pildă, ca să fiu sigură, mi-am cumpărat singură o ciocolată că dacă primesc o nuia să am cu ce să mă consolez.
Ştiaţi că şi italienii au o variantă de Moş Nicolae? Se numeşte La Befana şi are loc pe 6 ianuarie, nu decembrie. Povestea spune că în noaptea de 5 ianuarie o vrăjitoare numită La Befana ajunge pe matura sa şi umple ciorapii cu jucării şi dulciuri pentru copiii buni şi bucăţi de cărbune pentru cei rai.
Dar să ne întorcem în România şi la moşu nostru. De unde şi până unde Moş Nicolae?
Se pare (căci nu e singura poveste) că Sf. Nicolae a fost cel care a ajutat trei fete sărace din oraşul său cărora le-a adus, pe rând la fiecare dintre ele, pe timp de noapte şi fără să fie văzut, zestre să se poată mărita şi astfel să nu fie vândute de tatăl lor.
În Ardeal, Sf. Nicolae, cunoscut şi ca Sân-Nicoară, este probabil cel mai popular sfânt. În afară de daruri, în Ardeal mai sunt şi alte obiceiuri asociate sărbătorii din 6 Decembrie.
În seara de 5 decembrie, se taie crenguţe de măr sau cireş, se pun în pahare cu apă şi se lasă la căldură să înflorească. Dacă crenguţa înfloreşte până în Ajunul Crăciunului, celui care a pus-o în apă îi va merge bine tot anul următor. Pe 31 decembrie, din crenguţele înflorite, copiii fac sorcova cu care merg la urat.
Aşa că, dacă n-aţi pus grâu la încolţit de Sf. Andrei, aveţi ocazia să vă aflaţi cum vă va merge la anul.
Eu sper că bine, oricum. 🙂 Vă urez un Moş Nicolae plin de căldură şi bunătăţi!
» Filed Under Am aflat, De prin Romania | 2 Comments