Mini-foto poveste – ce faci dacă plouă la Machu Picchu?
Posted on March 31, 2013
Se pare că e extrem de greu să prinzi o zi senină la Machu Picchu. Şi zău dacă ar fi la fel de interesant ca ceaţa misterioasă pe care o găseşti acolo dimineaţa la prima oră şi care se ridică încet, încet ca să dezvăluie gradat, pudic şi incitant în acelaşi timp, promisiunile pe care le ascunde oraşul incaş. Mă învîrt de mult în jurul subiectului din varii motive şi ştiu că o să vină şi momentul în care o să am vâna necesară să atac povestea mea despre unul dintre cele mai spectaculoase locuri din lume.
Povestea din fotografia de mai jos e povestea ploii care ne-a prins în urcare pe Waynapicchu (muntele acela din fundal care se vede în toate fotografiile clasice ca cea de mai sus) şi care a durat fix cât să ajungem noi în vârf şi să nu vedem mai nimic de acolo.
La Machu Picchu toată lumea are o pelerină de ploaie tocmai pentru că probabilitatea să ai parte de ceva stropeală este extrem de mare. Dar umbrela pe care am văzut-o în vreme ce coboram mai mult în patru labe de pe partea superioară a muntelui, a fost o surpriză. Prima reacţie a fost ca aceea pe care o am când văd don’şoare cu toc pe munte. Pe urmă însă, m-am chinuit să scot aparatul de sub pelerină străduindu-mă să nu alunec şi grăbindu-mă în acelaşi timp să nu ţin oamenii spînzuraţi pe pietre în urma mea şi să nu scap imaginea umbrelei roşii ce părea din altă lume.
Zău că am de gând să scriu despre Machu Picchu dar încă nu s-a adunat tot curajul. Vine, vine….
» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | 2 Comments
Teatrul – o dragoste fără divorţ
Posted on March 28, 2013
Nu mi-au ajuns nicicând cuvintele (nici măcar la 15 ani când reuşeam să acoper câte o jumătate de pagină cu o singură frază bombastică) să spun cât de mare este dragostea mea pentru teatru. N-am avut o căsnicie, ci o relaţie amoroasă din acelea ce durează toată viaţa şi de care nu te dezbari niciodată, oricât de departe ai pleca sau cât de mulţi amanţi ai mai avea.
Ieri a fost ziua internaţională a teatrului şi a solidarităţii artiştilor. Eu cred că teatrul e o sărbătoare în sine, în fiecare zi, la fiecare spectacol. Şi tare mi-e dor de actorii care au trecut pe o altă scenă decât a lumii noastre!
Sunt un om norocos pentru atât de multe lucruri! Într-o zi, o să fac o listă mare cu toate “noroacele” mele şi-o să vedeţi că am dreptate.
Şi ca să vă dau un simplu exemplu de noroc, pe la 14 ani, am văzut D’ale Carnavalului, la Bulandra, în regia lui Lucian Pintilie. Un specatcol monstuos în care publicul a fost în delir de la prima până la ultima scenă, bătând cu picioarele în podea şi râzînd până la isterie. Distribuţia a fost o nebunie: Octavian Cotescu, Toma Caragiu, Marin Moraru, Stefan Bănică, Gina Parichi, Rodica Tapalagă şi încă câţiva ale căror nume nu mi le amintesc (că a trecut ceva vreme…). Din păcate nu există nici o înregistrare a spectacolului.
Ziua internaţională a teatrului e ceva mai tânără ca mine adică s-a născut în 1962 şi în fiecare an câte o personalitate din lumea teatrului adreseaza un mesaj internaţional tradus în peste 20 de limbi care se citeşte înaintea repezentaţiilor dedicate zilei. Primul mesaj i-a aparţunut lui Jean Cocteau iar anul acesta, a venit din partea lui Dario Fo, satirist, dramaturg, regizor de teatru, actor şi compozitor Italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1997.
Mesajul national a fost anul ăsta semnat de Ion Caramitru.
Frumoase mesaje. Eu însă aş vrea să vă zic o parte din mesajul autorului dramatic grec Iakovos Kampanellis de acum 2 ani.
“Teatrul este o nevoie a sufletului, o nevoie pe care omul nu va putea niciodată s-o înlature.
Relaţia atemporală între Om şi Teatru este, dupa părerea mea, o relaţie eternă. (….) Numai omul are capacitatea şi nevoia înnăscută de a crea reprezentaţii. V-aţi dat seama că fiecare dintre noi, fără excepţie, dispune de un teatru personal, particular, în care noi înşine sîntem, în acelaşi timp, actori şi spectatori? (….) Cred, aşadar, că Teatrul nu va înceta niciodată să existe, pentru că omul nu va înceta niciodată să traiască fără neliniştea propriei sale cunoaşteri de sine, fără nevoia existenţială de a fi, în acelaşi timp, propriul său spectator şi spectatorul acţiunilor sale.”
Aşa că, fie că ai o relaţie de căsătorie sau concubinaj, de teatru e greu să dai divorţ!
» Filed Under Am aflat, Am vazut, De prin Romania | Comments Off on Teatrul – o dragoste fără divorţ
Ţările lumii în câteva cuvinte – Australia
Posted on March 26, 2013
Cuvinte
- Ţară şi continent
- 40 de milioane de canguri
- Şerpi veninoşi
- 1500 de specii de păianjeni
- Bumerang
- Koala
- Oi şi cămile cu o cocoaşă
- 2 locuitori/km2
- Pentru fete: Hugh Jackman, Errol Flynn
- Pentru băieţi: Nicole Kidman şi Melissa George
- Incendii – continentul cu cel mai scăzut nivel de precipitaţii
- Deşertul şi stânca Uluru (Ayers),
- Marea barieră de corali
- Diavolul tazmanian – arată ca un şobolan şi scoate nişte sunete care seamănă cu ale unui porc, dar e un marsupial carnivor
Cât costă până colo?
Mult. Acum de exemplu n-am găsit nimic mai decent pentru avion. Am citit însă că poţi avea şansa să prinzi câte o ofertă de aprox. 800 euro pe traseul Istanbul – Sydney. E de căutat.
Cazarea în Sidney e scumpă rău. Hotelurile de tip hostel care sunt mai ieftine au comentarii proaste rău. Eu aş alege un compromis – Admiral Coolingwood Lodge, un hotel de 86 euro/noapte/dublă care arată decent, are terasă şi internet şi comentarii f. bune care e însă mai departe de centru şi e pt. nefumători.
Un hostel acceptabil: Wake up! Sydney Centre, care e central şi are comentarii OK este 80 euro/twin cu baie comună sau 30-35 euro/pat în dormitor de 4, 8 sau 10.
E mai ieftin dacă te duci la scufundări (vorbesc de cazare, sigur)
Island Gateway Holiday Park din Airlie Beach – o căsuţă pentru familie cu 2 copii – 85 euro/noapte cu toate facilităţile mi se pare rezonabil
Pentru backpackers există
Dreamtime Travellers Rest la Cairns – aprox.20-25 euro/pat în camere de 2, 3,4 sau 6 paturi evident cu baie comună. Are cometarii f. bune.
Ei, Australia e departe şi e scump, dar fie şi numai pentru bariera de corali, Uluru şi animalele sale aş face un efort financiar. Care dintre voi a ajuns acolo?
» Filed Under Am aflat, Prin lume | 2 Comments