Teatrul – o dragoste fără divorţ

Posted on March 28, 2013

 

Nu mi-au ajuns nicicând cuvintele (nici măcar la 15 ani când reuşeam să acoper câte o jumătate de pagină cu o singură frază bombastică) să spun cât de mare este dragostea mea pentru teatru. N-am avut o căsnicie, ci o relaţie amoroasă din acelea ce durează toată viaţa şi de care nu te dezbari niciodată, oricât de departe ai pleca sau cât de mulţi amanţi ai mai avea.

Ieri a fost ziua internaţională a teatrului şi a solidarităţii artiştilor. Eu cred că teatrul e o sărbătoare în sine, în fiecare zi, la fiecare spectacol. Şi tare mi-e dor de actorii care au trecut pe o altă scenă decât a lumii noastre!

Sunt un om norocos pentru atât de multe lucruri! Într-o zi, o să fac o listă mare cu toate “noroacele” mele şi-o să vedeţi că am dreptate.

Şi ca să vă dau un simplu exemplu de noroc, pe la 14 ani, am văzut D’ale Carnavalului, la Bulandra, în regia lui Lucian Pintilie. Un specatcol monstuos în care publicul a fost în delir de la prima până la ultima scenă, bătând cu picioarele în podea şi râzînd până la isterie. Distribuţia a fost o nebunie: Octavian Cotescu, Toma Caragiu, Marin Moraru, Stefan Bănică, Gina Parichi, Rodica Tapalagă şi încă câţiva ale căror nume nu mi le amintesc (că a trecut ceva vreme…). Din păcate nu există nici o înregistrare a spectacolului.

Ziua internaţională a teatrului e ceva mai tânără ca mine adică s-a născut în 1962 şi în fiecare an câte o personalitate din lumea teatrului adreseaza un mesaj internaţional tradus în peste 20 de limbi care se citeşte înaintea repezentaţiilor dedicate zilei.  Primul mesaj i-a aparţunut lui Jean Cocteau iar anul acesta, a venit din partea lui Dario Fo, satirist, dramaturg, regizor de teatru, actor şi compozitor Italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1997.

Mesajul national a fost anul ăsta semnat de Ion Caramitru.

Frumoase mesaje. Eu însă aş vrea să vă zic o parte din mesajul autorului dramatic grec Iakovos Kampanellis de acum 2 ani.

“Teatrul este o nevoie a sufletului, o nevoie pe care omul nu va putea niciodată s-o înlature.

Relaţia atemporală între Om şi Teatru este, dupa părerea mea, o relaţie eternă. (….) Numai omul are capacitatea şi nevoia înnăscută de a crea reprezentaţii. V-aţi dat seama că fiecare dintre noi, fără excepţie, dispune de un teatru personal, particular, în care noi înşine sîntem, în acelaşi timp, actori şi spectatori?  (….) Cred, aşadar, că Teatrul nu va înceta niciodată să existe, pentru că omul nu va înceta niciodată să traiască fără neliniştea propriei sale cunoaşteri de sine, fără nevoia existenţială de a fi, în acelaşi timp, propriul său spectator şi spectatorul acţiunilor sale.”

Aşa că, fie că ai o relaţie de căsătorie sau concubinaj, de teatru e greu să dai divorţ!

» Filed Under Am aflat, Am vazut, De prin Romania

Comments

Leave a Reply