AVENGERS la #ateliereleparavion
Posted on May 23, 2014
Săptămîna asta a fost o mare bucurie să lucrez cu studeții în proiectul #ateliereleparavion. Cum v-am zis deja, am o echipă de copii foarte buni, isteți și hotărîți și foarte puși pe treabă. Zilele în care am fost împreună, am discutat articolele sau am pregătit prezentarea, au venit cu un aer de prospețime, de pasiune și sinceritate care m-a încărcat cu energie și optimism.
Echipa AVENGERS e practic gata de faza finală la care, din păcate, eu nu voi putea participa pentru că sunt deja la Dublin. Mă bucur ca sunt la aici dar îmi pare tare rău că nu voi fi lîngă ei să le țin pumnii și să le zîmbesc. Voi zîmbi de la distanță cu gîndul la ei. Știu oricum că se vor descurca excelent pentru că sunt buni, ambițioși și pasionați.
Iată Echipa AVENGERS în ordine aleatorie:
Ciprian – bărbatul grupului – a vrut poziția de Șef dar era deja adjudecată
Responsabil, plin de ambiție și determinare, vesel, jucăuș dar și un pic timid, Ciprian rîde ușor și se deschide la prima glumă. Îi place să gătescă, e pasionat de politică si sporturile cu mingea iar visul său este să devină un “SalesMan” de succes (observați majusculele!).
Fiind singurul băiat din grup, e în același timp răsfățat și tachinat.
Ciprian a scris despre Yangon, Myanmar
Mira – Șefa, liantul și omul de contact
Delicată și cu mult bun simț, Mira e sociabilă și sinceră și are acea calitate de a echilibra visele cu realitatea. Optimistă, vorbareață si uneori puțin încăpățînată, visează să calatorească în toată lumea, dar mai ales să ajungă în Africa.
“Îmi place să cred că dimensiunea succesului în viață este măsurată de puterea dorinței, de mărimea visului și de cum gestionez dezamăgirile pe drumul către succes.”
Citatul preferat: “Viața este ceea ce se întamplă cînd ești prea ocupat să îți faci planuri”
Mira a scris despre La Coruna, Spania
Alina – șoricel grupului
Comunicativă, afectoasă, ambițioasă și permanent curioasă, e doritoare să învețe cît mai multe și să se dezvolte. Are ochi vii și calzi și e cumințică ca un șoricel. Detestă minciuna pe care o consideră o mare lipsă de respect. Îi place sa deseneze, să se plimbe prin parc, să iesă cu prietenii, dar cel mai mult să se relaxeze cu familia în satul bunicilor, undeva lînga Curtea de Argeș.
Citatul preferat: “Cu cît zbori mai sus, cu atît vezi mai departe”
Alina a scris despre Medellin, Columbia
Alexandra – corespondentul din străinătate
Independentă și perfecționistă, Alexandra își dorește să fie totdeauna pregătită pentru orice situație. Îi place să se plimbe cu bicicleta, să danseze și să iesă cu prietenii. Fire veselă, deși poate uneori un pic prea matură, e mereu în căutare de noi aventuri. Îi plac călătoriile și ar vrea să vadă cît mai multe țări. Crede în autodepășire și în depășirea oricărei frici și vrea să experimenteze mereu lucruri noi.
Alexandra e la Londra, dar se descurcă foarte bine cu comunicarea virtual.
Alexandra a scris despre Palermo, Italia
Ana – vedeta grupului
Hotărîtă, sigură pe sine, ambițioasă, degajată, simpatică, are ușurința vorbitului în public.
Implicată deja în activitatea de PR, promovează campanii ce au ca drept scop stilul de viață sănătos. Îi plac oamenii seriosi, profesioniști, apreciază sinceritatea și nu înțelege expresia “nu pot”. Speră că oamenii generației sale vor construi o lume mai frumoasă, nu numai pentru ei ci și pentru omenire în general.
Motto: “Nu lasa pe maine ce poti face astazi”
Ana a scris despre Nassau, Bahamas
Izabela – timida grupului
O combinație de introvert și extrovert, Izabela e extrem de sociabilă, dar și foarte timidă. E răbdătoare, întotdeauna optimistă, înclinata spre frumos, pasionată de design interior, make-up și pictură. Un pic încăpățînată, își dorește să facă foarte multe lucruri, uneori toate în acelați timp și repede, dar este totuși un bun organizator. Îi place foarte mult să călătorească și este îndrăgostită de China, India și tot ce înseamnă tradiție și obiceiuri.
Izabela a scris despre Zakynthos, Grecia
Mariana – Sociabila grupului
Activă și sociabilă, Mariana e vie, vorbăreață, deschisă dar și puțin timidă. Cu hotărîre și încredere în sine, își atinge întotdeauna scopurile, e serioasă și totuși veselă. Ea crede despre ea că e un pic orgolioasă și deși se supără rar, atunci cînd se întîmplă, nu este doar de moment.
Are mai multe hobby-uri la care n-ar renunța niciodată. Iubește matematica și cifrele, muzica și-i place să deseneze. Adoră să stea în aer liber și-i place să-și petreacă timpul liber în familie și cu prietenii.
Motto-ul ei: ,,Totul sau nimic”.
Mariana a scris despre Bristol – UK
» Filed Under Altele | 1 Comment
Machu Picchu subiectiv – la băi, la băi!
Posted on May 20, 2014
Mi-e dor de America de Sud. Des. Mai am încă o grămadă de lucruri de scris despre Mexic, Argentina și Peru dar tot amîn. Îmi pare că odată cu scrisul o să se termine și amintirile. Dau dovadă de un fel de zgîrcenie care mă face să mă simt bine cînd am un stoc de povești puse la dospit. Probabil că unii dintre voi înțeleg sentimentul. Mai mult, despre locurile extrem de mediatizate și comentate mi-e greu să scriu căci intervine teama de ridicol (dacă scriu platitudini ultra cunoscute și neinteresante?) și un soi de modestie pe care o simt în fața unor creații (naturale sau umane, de oricare ar fi ele) care mă încarcă cu un soi de euforie și-n același timp cu o smerenie firească.
Machu Pichu e poate unul dintre cele mai faimoase locuri de pe pămînt și l-am abordat cu multă precauție și teamă. Mă trag însă amintirile spre povești și nu vreau să las prea multe lucruri neterminate. Îmi iau iar inima-n dinți și continui poveștile despre drumul meu montan spre orașul incaș, drum pe care l-am lăsat undeva pe la Santa Teresa.
După cîteva zile de munte și de stat la cort, promisiunea unor băi termale suna destul de tentant din multe puncte de vedere. După ce ne-am instalat cu toții lucrurile în corturi pentru ultima noapte înainte de Machu Picchu, membrii grupului nostru pestriț și eterogen s-au urcat în pas alert în microbuzul care urma să ne ducă la Banos Termales de Cocalmayo (băile termale de la Cocalmayo). Afară – cam 19 grade, cam recișor pentru băi.
La prima impresie, o platformă cu niște vestiare cam rudimentare, un duș afară și un bufet cu ceva băuturi și cronțănele, cu scaune și mese de plastic așa cam ca la noi la mare, la stațiunile uitate de fițe. Mai jos, sprijinite de munte, trei bazine mărișoare cu o apă extrem de limpede în care se lăfăiau vreo două grupuri de turiști. Primul impuls a fost să mă întreb ce vom face acolo timp de 2 ore înainte să vină mașina să ne ia.
Nu mi-am mai pus nici o întrebare după ce am intrat în apă. Cum ne-am împrăștiat pe peste tot, curînd ne-am prins că fiecare bazin e diferit – apă călduță, mai călduță și caldă de-a dreptul. O vreme am trecut de colo colo în schimb de experiență pînă am stabilit care are temperatura cea mai convenabilă. Asta pentru că aveam de unde alege. Că altfel, toate erau potrivite pentru mușchii solicitați pe munte și pentru pielicica noastră tăvălită prin corturi. Ah, și mai ales tălpile!
Nu ne-am lăsat pînă n-am făcut clasicele poze cu apa caldă care-ți cade-n cap sau pe care o poți direcționa către capul celui de lîngă tine dacă știi cum să te așezi. Ai, lentilele mele!!!! Alături, la doi pași, dușuri naturale cu apă rece. I-am lăsat pe alții la șocul termic și ne-am stabilizat în bazinul din mijloc unde fiecare degețel în parte, fiecare bucățică, mai mare sau mai mică a corpurilor noastre a trăit o stare de beatitudine soră cu extazul.
Și parcă și grupul a părut mai unit în mulțumimirile sale individuale. Ca o dovadă a relativității timpului, am rămas suspendați acolo, imersați în apa perfect clară, verde-albăstruie, apărați de muntele mamă.
Știți însă cît de nestatornicim suntem – băieții am început să culeagă pietricle de pe fundul bazinului și să și le pună pe cap în echilibru, intrînd bineînțeles în competiție. Care ține mai multe una peste alta.
Pe lîngă noi mai erau ceva localnici și două grupuri cu preponderență nord americană. Unii dintre tinerii americani au avut tentative de teribilism, stăvilite scurt și precis de pază. Da, băile sunt păzite – n-ai voie să te duci la bazin cu băuturi alcolice (dacă vrei să bei, te duci sus la terasă) și n-ai voie să scoți pietricele din bazin. Adică exact ce încercau 2 tineri americani care: 1) s-au înființat cu berile – au fost imediat fluierați și li s-a indicat (un gest clar cu degetul, ca să nu existe confuzii de limbă) să-și ia tălpășița de lîngă apă; 2) au început să scoată pietre și să le pună pe marginea de piatră a bazinului – s-a soldat cu alte fluierături, venit paznic la fața locului, aruncat pietricele la loc în bazin și dat energic din cap și din deget a negație vehementă, gesturi însoțite desigur de “Es prohibido! ¿Me Entiendes?” Entiendes ăsta nu e chiar ce pare a fi, nu e un simplu “Înțelegi?” ci o formă de a te face ignorant într-un mod mai puțin brutal.
Așa minunate cum sunt, băile astea au fost și mai și, înainte de inundațiile masive din zonă, din 2010 cînd bazinele au fost practic distruse. Au fost refăcute, spre bucuria localnicilor și a turiștilor norocoși. Atmosfera e atît de lipsită de artificialitate și relaxarea soră cu beatitudinea, încît nu cred că voi mai pune piciorul prea curînd pe la alte băi. Acum înțelegeți și de ce am privit cu o milă îngăduitoare băile din Valea Colca. Standardele au crescut simțitor. Dar dacă știți voi altele demne de atenție, nu mă dau în lături să încerc.
» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | 3 Comments
Echipa AVENGERS la #ateliereleparavion
Posted on May 16, 2014
Am o trupă de copii, copii ceva mai mari, adică studenți. Nu sunt chiar ai mei, decît așa cît să facem o echipă în proiectul Atelierele Paravion inițiat anul trecut de Facultatea de Marketing din cadrul ASE în colaborare cu agenția Paravion, sub sloganul “Old Business Meets New Passion”. Prima ediție de anul trecut a implicat 10 echipe de studenți cărora li s-au alăturat cîte un blogger coordonator. Pentru că se pare că a fost un succes, anul ăsta sunt deja în jur de 50 de echipe.
Am urmărit proiectul și anul trecut și mi s-a părut și interesant și creativ, drept pentru care, anul ăsta m-am hotărît să mă încumet să-mi iau și eu o echipă. Cred că am tras foarte bine la sorți – echipa mea, AVENGERS, cuprinde șase fete și-un băiat, drăguți, isteți, vioi și entuziaști, de care sunt deja extrem de mîndră.
Un articol și o prezentare a cîte unei destinații din lumea asta mare e ceea ce au dragii mei de gîndit și de realizat. Îi așteaptă și niște premii: vacanţe pentru locurile 1, 2 şi 3, şi premii pentru cel mai creativ sau proactiv student. La cît sunt de pasionați și hotărîți, vor lua sigur premiu!
Despre proiect, destinații și detalii o să vă mai spun în curînd. Pînă atunci, vă zic că încep să văd lumea cu mai multă speranță cînd mă uit la oamenii ăștia frumoși și deschiși, cînd îi ascult vorbind corect românește, cînd îi văd educați și inteligenți, sendibili și poznași.
» Filed Under Altele | Comments Off on Echipa AVENGERS la #ateliereleparavion