Cum mâncăm în călătorii – codul bunelor maniere
Posted on November 28, 2011
Dacă modul în care ne îmbrăcăm într-o călătorie este important pentru confortul nostru, pentru siguranţa noastră şi integrarea într-un anumit mediu, modul în care ne comportăm la masă ne defineşte din mai multe puncte de vedere – tipul de civilizaţie, educaţie, caracter.
Ca şi în cazul limbajului corporal, obiceiurile de la masă pot diferi destul de mult în funcţie de zona geografică, mai ales între un continent şi altul.
Există diferenţe începând cu importanţa pe care o acordăm obiceiurilor de la masă. Eu cred că asiaticii sunt mult mai atenţi la obiceiurile celorlalţi şi urmăresc f. atent felul în care se comportă aceştia pentru a încerca să nu greşească şi să fie nepoliticoşi.
Să vă dau un exemplu. Lucram în relaţii internaţionale şi am avut la un moment dat o delegaţie din China pe care am dus-o la un restaurant. Delegaţia era destul de eterogenă incluzând un director de modă veche de tip comunist, o traducătoare tânără şi f. drăguţă cu ajutorul căreia ne descurcam în engleză şi doi specialişti tineri în mod evident mult mai plimbaţi prin lume şi mai familiarizaţi cu globalizarea.
Directorul a vorbit f. puţin şi numai în limitele politice ale funcţiei sale, în vreme cei ceilalţi doi tineri au purtat mai toată conversaţia (se descurcau şi un pic în engleză). La un moment dat, directorul a râgăit, ceea ce în cultura chineză e un lucru obişnuit şi semn de preţuire a măncării. Spre ruşinea mea, deşi ştiam lecţia destul de bine, am tresărit fără să vreau (am o mare problemă cu sunetele la masă). Am simţit cum traducătoarea de lângă mine a reacţionat la rândul ei (o uşoară, aproape imperceptibilă încordare) şi după aproximativ o jumătate de minut a spus ceva în chineză după care râgâitul nu s-a mai repetat.
La polul opus, cred că cei care sunt cel mai puţin atenţi la obiceiurile celorlalţi sunt cei din State. Am urmărit un american invitat la masă cum îşi lua liniştit felia de pâine şi o punea în farfurie pentru a o tăia cu furculiţa şi cuţitul. Nu că ar fi ceva greşit sau deranjant la acest obicei. Modul în care a făcut-o şi modul în care se servea şi mânca m-a frapat – o concentrare maximă pe propria farfurie şi mâncare dar nu din delicateţe ci pur şi simplu dintr-o totală lipsă de interes pentru ceea ce făceau comesenii în această privinţă. Mi-a venit atunci în minte privirea furişă şi discretă în acelaşi timp a chinezoaicei care încerca să prindă drintr-o privire gesturi şi obiceiuri ce trebuie respectate la masă.
Nu vreau să intru în discuţii filozofice şi nici să generalizez spunând că toţi chinezii sunt politicoşi şi atenţi şi că toţi americanii sunt indiferenţi sau non-conformişti. Am cunoscut americani extrem de politicoşi şi atenţi la cei din jur aşa cum sunt sigură, că într-un anumit context, asiaticii pot fi foarte brutali în comportament.
Mă refer aici la ce se obişnuieşte în general în diverse culturi, într-un context relaxat, pentru că vorbim aici de călătorii.
Prin urmare, ce trebuie să ştii când călătoreşti în anumite ţări?
O să incepem cu China. Aşa că, în episodul următor voi încerca să vă spun care sunt câteva din lucrurile esenţiale pe care trebuie să le ştiţi dacă sunteţi invitat la masă în China şi de ce nu, dacă mâncaţi acolo la restaurant.
» Filed Under Altele, Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, De prin Romania, Prin lume | 6 Comments
Cele 54+1 calatorii ale lui Bogdan Teodorescu
Posted on November 24, 2011
Trec printr-o perioadă cu f. multă treabă de toate felurile şi sunt uşor în priză ceea ce nu e f. bine pt. scris. Dar cea mai bună metodă de a mă relaxa e de a începe să scriu despre o carte care m-a bucurat, m-a încântat şi m-a inspirat.
Am mărturisit deja că deşi acesta e un blog de călătorii, nu prea citesc cărţi de călătorie şi nu pentru că aş avea ceva împotriva lor ci dintr-o socoteală f. simplă. Sunt atâtea cărţi extraordinare pe lume încât viaţa mea nu e suficient de lungă încât să pot citi tot ceea ce aş dori şi-atunci mi-am limitat raza de acţiune la cărţile de ficţiune.
Cu toate astea, prietenii mei (sper că pot îndrăzni să-i numesc astfel) de la Lumea Mare m-au făcut să citesc două cărţi de călătorie delicioase. Despre una am vorbit mai demult – Vând kilometri a lui Mihai Barbu iar a doua este prima carte de călătorii a lui Bogdan Teodorescu (abia aştept s-o citesc şi pe-a doua), 54+1/24.
Cărţile bune sunt de mai multe feluri: unele te bucură şi te relaxează, altele te marchează profund, altele te ajută să gândeşti şi uneori chiar să-ţi schimbi modul de gândire, altele te surprind şi te încântă şi altele te inspiră să scrii tu însuşi.
Una dintre aceste cărţi este pentru mine cartea lui Bogdan Teodorescu, 54+1/24.
Este vie, amuzantă, foarte bine echilibrată din punctul de vedere al detaliilor – suficiente încât să-ţi faci o idee despre locul din poveste dar nu prea multe sau prea scolastice ca să îndepărteze sau plictisească. Descrierile sunt foarte vizuale şi e foarte uşor să te simţi în acel loc în acelaşi timp cu Bogdan. Îţi dă oarecum senzaţia că aţi fost acolo împreună şi aţi văzut aceleaşi lucruri. Şi nu mă refer aici numai la locurile pe care chiar le-ai văzut – călătoria la Palenque a fost extrem de aproape de imaginea pe care o aveam şi eu după ce am fost acolo.
Locurile în care n-ai fost niciodată şi despre care, uneori nici măcar nu ştiai mare lucru, devin reale, palpabile şi uşor de imaginat. Poate ce mi-a plăcut cel mai mult e că poveştile lui Bogdan sunt încărcate de emoţiile locurilor, sunt imagini declarat subiective ale autorului şi nu descrieri reci şi tehnice.
Şi pentru că aproape la fiecare poveste, am comentat în minte şi am simţit fie un zâmbet, fie o lacrimă, m-am decis să scriu, fără pretenţia de-al egala cumva pe Bogdan, câteva articole aşa cum mi le inspiră povestirile sale.
Cartea lui Bogdan m-a inspirat nu numai să merg în multe din cele 54+1 locuri pe care, în mod clar, le iubeşte, dar şi să scriu, lucru pentru care nu pot decât să-i mulţumesc.
Abia aştept să citesc Călător prin Lumea Mare.
» Filed Under Altele, De prin Romania, Insemnari din calatorii | 1 Comment
Codul bunelor maniere – cum ne îmbrăcăm în călătorii?
Posted on November 21, 2011
Chestiunea cu modul de a te îmbrăca când pleci într-o călătorie e una destul de delicată şi, cred eu, are şi o latură care ţine de educaţie şi de bunele maniere.
Cred cu forţă în liberul arbitru şi în libertatea de exprimare care include şi modul în care ne îmbrăcăm şi acum mă refer în general, nu numai în călătorii. Chestia aia care se numeşte “democraţie”. Numai că, democraţie înseamnă să faci ceea ce-ţi place şi ceea ce vrei cu condiţia sa-i respecţi şi pe cei din jurul tău şi să nu-i calci pe bombeu, respectiv bătături.
Am avut de multe ori în viaţă o ţinută neconvenţională – când eram f. tânără probabil din cochetărie, spirit de frondă şi din dorinţa de a ieşi din tipare, mai târziu dintr-o necesitate interioară sau din comoditate. În orice caz, o persoană care pe vreme aceea ieşea pe stradă rasă în cap, nu cred c-ar putea fi vreodată acuzată de rigiditate în gândire.
Şi totuşi există nişte lucruri de care trebuie să ţinem cont atunci când plecăm într-un alt loc decât cel în care locuim.
1. Îmbrăcămintea într-o călătorie trebuie să fie potrivită pentru genul de călătorie pe care-l faci – o pereche de şlapi, sandale, pantofi sau cizme cu toc nu sunt cele mai bune alegeri pentru munte, nu? Deşi, din câte am văzut eu, există suficient de multe persoane care m-ar contrazice – numiţii şoşonari, alias paltonari sau pantofari. (Am găsit aici un set de definiţii pentru pantofarului ca personaj – numai pentru cei cu simţul umorului).
A merge într-o zonă f. caldă şi cu f. mult soare fără ceva de pus pe cap şi chiar ochelari de soare e nu numai o dovadă de ignoranţă dar şi de inconştienţă. Pregătirea unei călătorii trebuie să includă şi o verificare a temperaturii din zonă şi a vremii în general pentru perioada când călătoreşti şi a oricăror informaţii care te-ar putea ajuta să-ţi faci bagajul corespunzător.
Înainte să mergem la cascadele Iguazu, de exemplu, am aflat că trebuie să ai neapărat ceva de pus pe cap, ochelari de soare şi costum de baie pe sub haine subţiri şi o folie de plastic (pe care o puteai achiziţiona şi de la ghizi în autocar la plecarea spre cascadă). Noi am avut noroc că au fost şi nori şi nu ne-a bătut soarele în cap tot timpul dar chiar şi aşa, a fost cald şi f. f. umed. Mai mult, acolo te faci fleaşcă în locuri unde sunt construite pasarele până un pic mai aproape de căderile de apă care sunt atât de puternice încât pleci de acolo ca după un duş.
Oriunde ai merge, fie că e pe munte sau într-un oraş, dacă scopul e călătoria şi nu mersul la restaurant sau la shopping, alege încălţăminte comodă şi de bună calitate. Ai milă de picioarele tale şi asigură-te că te bucuri pe deplin – foloseşte bocanci sau ghete bune pe munte, încălţăminte uşoară, fără toc înalt pentru oraş, pantofi sport pentru zone denivelate de tipul siturilor arheologice.
2. Îmbrăcămintea ar fi bine să fie adecvată şi cultural locului unde mergi. E f. plăcut să porţi şort şi bluze decoltate (în cazul bărbaţilor am văzut şi modelul fără cămaşă) dacă temperatura este peste 25 de grade. Cu toate astea, există zone unde acest lucru este lipsit de respect. În plus, dacă nu călătoreşti în scopuri matrimoniale, nu prea are sens să şochezi lumea pe unde mergi.
Nu mă refer aici numai în la zonele cu religie musulmană unde, indiferent de părerile noastre legate de modul în care se înfăşoară femeile, respectul, dacă nu educaţia, ar trebui să te facă să te îmbraci cât mai adecvat. “When in Rome…”
Prietenul meu mexican Alejandro în Istambul cu esarfa pe care mi-am luat-o eu pentru moschei.
Nu spun că trebuie să ne învelim din cap pînă în picioare dar o fustă lungă şi o bluză decentă, (şi să nu mă întrebaţi ce vreau să spun prin decentă vă rog) şi pantaloni lungi la bărbaţi sunt o alegere bună.
Chiar la noi acasă în România, nu e prea frumos să te duci pe la mănăstiri într-o ţinută de plajă, oricât de tolerantă ar părea religia ortodoxă.
În episodul următor, voi încerca să vorbesc despre obiceiurile la masă, un subiect care poate fi extrem de amuzant sau enervant.
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Europa, De prin Romania, Prin lume | 3 Comments