Belgia – Sunt flamanzii mofluzi?
Posted on April 7, 2015
Am făcut niște afirmații legate de Belgia pe care ar fi cazul să le și susțin, așa-i? Cel puțin așa ar fi frumos din partea mea – nu arunci așa cu cuvinte și păreri nefondate!
1) Flamanzi sunt mai reci.
Pe pielea proprie am observat că în zona flamandă lumea zîmbește mai puțin. Am simțit-o la Brugge și mai ales la Gent.
La Gent se ajunge extrem de ușor de la Bruxelles, cu trenul. Trenurile sunt foarte dese și drumul durează cam 35-40 de minute. Un bilet standard dus-întors e 17,8 euro. Există diverse reduceri, inclusiv pentru week-end (10 euro dus/întors luat pe internet). Iar gara din Gent e minunată.
Prima oprire a fost la castelul medieval Gravensteen, aflat în mijlocul orașului, pe malul rîului Lieve, un castel nu prea mare și destul de gol.
În afară de o sală cu cîteva obiecte expuse (majoritatea arme) și un mic muzeu cu instrumente de tortură, în rest, castelul merită pentru priveliștea de sus și mai ales pentru filmulețul cu povești și explicațiile pe care le auzi la ghidul audio/video pe care-l primești cînd cumperi bilet (4 euro). Povestea, în episoade, e succintă și cu umor și face toți banii. Dar, despre ce să vezi la Gent, mai vorbim noi.
La ieșirea din castel, ne-am oprit să mîncăm o waffle (gaufre) și să bem o ciocolată caldă – lucru absolut obligatoriu în Belgia (mai ales în Gent), la un mic local foarte aproape de castel. Pentru cine nu știe, Gent este de fapt locul unde s-au născut aceste delicii, și anume în localul Max care se află și acum acolo și care merită o vizită. De fapt, probabil oriunde te-ai opri în Gent, orice waffle e bun.
Dar să revenim. La micul restaurant (mai degrabă o cafenea) la care ne-am oprit, aveau nenumărate modele de waffle absolut delicioase. Mai puțin delicios a fost serviciul. Un nene cam încruntat, ce părea să dorească să fie în orice altă parte, ne-a luat comanda fără a schița măcar un zîmbet cît de mic și tot așa ne-a și servit. Cuminți, conform indicațiilor prietenilor, am vorbit în engleză, nu în franceză. Tot nu ne-a folosit la nimic – cînd am cerut nota, mi s-a răspuns scurt și rece “You can pay at the bar”. Noroc că eram deja îndulcite de la niște waffle cu căpșuni, banane și frișcă și o ciocolată caldă, așa că nu ne-a păsat prea tare. La bar, o tipă frumușică de vreo 35 de ani: “Vorbiți românește?” “Da, sunteți româncă?” am întrebat cu gura pînă la urechi. Mi-a răspuns tot cu un zîmbet și uite-așa am aflat că era măritată cu un belgian flamand și că era acolo de vreo 15 ani. “Nu prea îmi place aici dar ce să fac, soțul meu e de aici. Flamanzii sunt cam mofluzi și reci”.
Am probat asta și la o terasă de pe pitorescul chei Korenlei unde am vrut să bem o bere și am fost serviți cam ca la noi la mare, la Eforie. Mai să renunțăm – dar chiar mi-era sete așa că am luat o bere mică și am plecat rapid fără să lăsăm bacșiș (oricum acolo nu se prea lasă).
La un restaurant din Brugge chiar am renunțat să mai intrăm pentru că doamna care servea la barul pentru acasă a fost foarte ciufută și nepoliticoasă și am stat în fața unor scări care duceau în restaurant așteptînd să fim invitați. Acolo nu era nimeni și nici nu s-a ivit cineva timp de aproape 10 minute. Așa că am plecat și am intrat într-un restaurant (de fapt, o “sorbetiere”) tare drăguț, De Medici, unde am băut o bere bună și un ceai aromat, am mîncat niște paste excelente și-am luat și ceva dulciuri acasă. Și unde am fost serviți foarte bine și cu zîmbetul pe buze.
Iar seara, înainte de plecare, ne-am oprit la un restaurant unde am mîncat niște midii excelente și-am băut un pahar de vin numai bun, într-o atmosferă foarte caldă cu un serviciu excelent și plin de zîmbete.
Și proba cea mai interesantă de echilibru între rece și cald a venit de la un chelnăr din Anvers, la o terasă chiar La Umbra Catedralei (chiar așa se numea). Afară era soare și călduț și am vrut să mă așez la o masă dar chelnărul mi-a spus destul de abrupt că masa e rezervată. Imediat, a ieșit într-adevăr un grup din interior și s-a mutat la masa cu pricina. M-am așezat la alta un pic mai într-o parte care avea doar parțial soare. Am comandat o bere și un waffle (care parcă n-a fost așa bun ca cel de la Gent). Atmosfera era liniștită, caldă și…. însoțită de muzică clasică. Asta pentru că am avut marele noroc ca la ieșirea din catedrală să dau de un nene care se instalase cu pianina chiar acolo lîngă intrare și cînta minunat. Era puțină lume, eram deja extrem de relaxată și, ca să fie totul perfect, a venit chelnărul la mine foarte zîmbitor și m-a invitat să mă mut la o masă care tocmai se eliberase și era în plin soare. Așa că totul a fost cum nu se poate mai bine.
Cu alte cuvinte, totul e posibil și generalizările sunt periculoase.
Revin cu alte păreri subiective despre Belgia, sper eu, în scurt timp. Pănă atunci, v-aș întreba pe voi: voi ce păreri subiective aveți despre belginei?
» Filed Under Am aflat, Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii
Comments
Leave a Reply