Machu Picchu subiectiv – Cusco turistic sau autentic (III)
Posted on February 23, 2015
Iubesc fiecare loc în care am fost și am multe amintiri în diverse culori și senzații de peste tot. Cu unele dintre ele am o legătură atît de puternică încît e suficient să văd o fotografie sau să-mi vină în minte un detaliu ca să mă simt acolo într-un mod aproape concret. Au trecut 20 de ani și nu îmi e de loc greu să mă simt prezentă în fața coloanelor Templului lui Poseidon de la Sounio, între o mare incredibil de albastră și un cer incredibil de intens.
Cusco face parte din aceeași categorie – ori de cîte ori mă gîndesc la orașul incaș am senzația că dacă aș întinde mîna aș putea mîngîia piatra netedă a zidurilor sale. Am întîi un mic moment de panică că inima iar va alega nebunește și că treapta următoare va fi la fel de greu de urcat ca Piatra Craiului. Apoi îmi amintesc că asta trece și ce rămîne e lumina, aerul, tihna și misterul. Habar n-am dacă orașul are același impact asupra tuturor, poate că fiecare rezonează diferit, poate că am avut noroc ca orașul să nu fie prea aglomerat în octombrie – căci turismul poate lejer omorî orice mister.
Dar înainte de a mă pierde în visare, ar fi bine să apuc să vă mai zic ce ar mai fi de văzut în zonă.
În afară de Machu Picchu evident (despre care încă n-am scris nici acum), întreaga zonă e plină de situri și e ușor să faci mici excursii de o zi.
Valea Sacră e de văzut în întregime și tihnit – noi nu am văzut, în afară de Machu Picchu și Cusco, decît Aguas Calientes, ultima localitate înainte de Machu Picchu, un orășel construit pentru muncitorii căii ferate care pare și acum un loc improvizat, un amestec de căsuțe transformate în hoteluri de diverse tipuri și calități, restaurante, magazine cu suveniruri ce par să păzească parcă trenurile. Un orășel care are însă farmecul său.
Merită văzute și:
- Ruinele de la Ollantaytambo (și Pinkullyuna)
Trebuie să recunoașteți că peretele celor șase monoliți îți cam taie răsuflarea.
Sursă foto: Ollantaytambo Monolithen” by Wolfgangbeyer
- Satul Pisac cu terasele sale agricole (tipice pentru cultura inca), ruinele și piața de produse tradiționale.
- Satul Maras cu ruinele Morey cu terasele sale cu un sistem de irigații uimitor.
Sursă foto
și încă multe altele (Chinchero, Urubamba, Calca, Q’inqu….) Puteți vedea aici o schemă a zonei cu toate localitățile și cu detalii.
Tot în apropiere de Cusco găsiți ruinele de la Puca Pucara și Tambomachay.
Pentru pasionații de muzee, în Cusco există Casa Conca (un muzeu nou dedicat istoriei orașului Machu Picchu), un Muzeu de istorie regională, de artă pre-columbiană, de artă populară, de artă contemporană, de ciocolată, de istorie a plantei coca, Muzeul Inca, de textile tradiționale, și zău că nu sunt toate.
Și ca și cum n-ar fi destule minuni în Cusco, cazarea poate fi una care să satisfacă pe cei mai mofturoși iar mîncarea e una dintre cele mai bune pe care le-am mîncat. Nu, nu vă zic acum și despre astea că merită povestite aparte și între timp, m-a luat și dorul și foamea așa că, ne auzim în episodul următor.
» Filed Under am citit, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume
Comments
Leave a Reply