Machu Picchu subiectiv – Cusco turistic sau autentic (I)
Posted on January 18, 2015
Un acces de tuse mai sănătos m-a lăsat în miez de noapte cu ochii pe pereți și cum toți pereții au poveștile lor, m-am gîndit să-mi aleg una de adormit. Doar că peretele de lîngă patul meu e plin de povești vechi și lungi cu tați, căței și iubiți, care nu sunt tocmai potrivite pentru somn, ci mai degrabă pentru introspecție.
Pentru că prețuiesc orele mele de somn fără de care, din păcate, nu pot funcționa corespunzător și cum faza cu oile la mine nu merge, m-am gîndit să-mi spun o poveste care să mă ducă într-un loc relaxant unde să-mi leagăn mintea cu folos.
Și uite-așa am ajuns la băi, dar nu la orice băi, ci în plin munte peruvian. Vouă v-am spus povestea așa că n-o să mă repet. Ideea e că, după bălăceala de azi noapte, am cam rămas cu mintea prin Peru, mai precis în zona Machu Picchu despre care am tot scris și tot n-am terminat. Am povestit tot traseul Salkantay dar despre muntele sfînt mai nimic. Că de, ce să zic eu despre muntele sacru care să nu fie platitudine sau să nu rămînă la nivelul de sfaturi tehnice!?
Prin urmare rămîn pe terenul subiectivității și spun în primul rînd că dacă voi avea marele noroc să mai ajung vreodată acolo, voi avea grijă să stau mai mult în Cusco înainte, nu numai pentru acomodarea cu înălțimea (Cusco, capitala imperiului incaș, este un oraș aflat într-o vale montană la 3300m altitudine) ci și pentru a intra într-o anumită atmosferă de care m-am privat atunci.
Și uite cum am găsit eu un motiv să mai amîn Machu Picchu. Rămînem deocamdată la Cusco, unde am petrecut doar două jumătăți de zi și n-am scăpat nici acum de regretul de a fi trecut în prea mare grabă pe lîngă magie. Deși e considerat cel mai turistic oraș al Peru-ului, nu mi s-a părut artificial nici un moment. Poate am avut noroc în luna octombrie că nu mișunau turiștii prea tare. Oricum, orașul este unul dintre puținele în care m-am simțit ca-ntr-o poveste veche, am avut sentimentul acela de istorie și de încremenire în timp.
Piața centrală a orașului (Plaza de Armas) cu Catedrala și Biserica de la Compañía de Jesus, în care se îmbină stil masiv colonial cu baroc, e genul de piață în care te aștepți oricînd să apară o paradă sau măcar cîțiva colonialiști călare.
Nu departe de piața mare este Piaza Regicijo în care vrei să stai, să te oprești din orice fugă, să te uiți pur și simplu la clădiri și la lume și să te împaci cu omenirea. Este și locul unde găsești unele dintre cele mai bune restaurante și chiar și un muzeu al ciocolatei unde, dacă vrei, poți participa la un curs de 2 ore și poți și mînca o mulțime de minunății.
O piață mică dar bogată și absolut încîntătoare, e piața San Blas unde se află biserica cu același nume, centrul cultural, magazine cu obiecte de artă și tradiționale și un tîrg tradițional la sfîrșit de săptămînă. Numai acolo poți să-ți petreci lejer cîteva ore.
Nu-mi plac articolele prea lungi și oricum am ajuns într-un punct în care realizez că mai am foarte multe de spus despre Cusco așa că iată un bun pretext să mai amîn Machu Picchu și să pregătesc o continuare în care va fi vorba despre Qurikancha – templul inca peste care spaniolii au ridicat mănăstirea Santo Domingo – străzile și casele orașului, cazarea excelentă și mîncarea pe care am lăudat-o peste tot (dar prea puțin aici) și ce poți vedea în jurul orașului.
Ca un mic avans, asta e doar o priveliște care se vede de la ruinele Saksaywaman:
și cam așa mulțumită arăt eu la un restaurant din Cusco:
Citiți continuarea aici.
» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume
Comments
4 Responses to “Machu Picchu subiectiv – Cusco turistic sau autentic (I)”
Leave a Reply
eee, cat am tot zis ca ajung in Peru, si uite ca nu am mai ajuns nici azi; asa ca hai, pune-mi si tu sare pe rana! si cand mai vad si grozavia aia de poza a doua, de la Machu Picchu, ma apuca ceva naspa :)…
Stai că nu-i timpul pierdut. Crezi că eu n-aș mai merge o dată? Pănă una alta, o să mai pun încă un pic de sare că mai am de povestit 🙂
Ador Machu Picchu si sper sa reusrsc sa ajung si eu in acele locuri!
[…] trecut ceva vreme de la primul episod despre Cusco ceea ce nu înseamnă că orașul a dispărut din memoria sau visele mele. De fapt, în ultima […]