Umorul într-una din casele sale – Dublin
Posted on July 28, 2014
Ceea ce mă ține sănătoasă mintal într-o lume debusolată și debusolantă, duală și paradoxală, e umorul (sigur, și instinctul extrem de puternic de supraviețuire).
Poate e un motiv suficient să-mi placă britanicii (mă rog, englezii, scoțienii, galezii, irlandezii…. nu vreau să supăr pe nimeni cu patalamaua de britanic).
Dacă ești turist și dorești să vezi o capitală spectaculoasă, Dublin-ul nu este alegerea potrivită. E însă un oraș cu o personalitate foarte bine definită, colorat în centru, foarte verde cam peste tot, cu multe flori, liniștit provincial în zonele din afara centrului, cu arhitectură georgiană și victoriană, cu uși viu colorate, extraordinare, cu nelipsitele pub-uri pline, cu muzee, catedrale și biserici, rîu, poduri, castele, statui, parcuri, lepriconi și bere. Adică, cam de toate.
Umorul e o prezență palpabilă în Irlanda, un umor extrem de apropiat de cel românesc, un umor cu nenumărate valențe și nuanțe, de la clasic pînă la sec sau negru, e un haz de necaz care, în ciuda unor păreri care califică umorul drept superficial și laș (nu intru în amănunte aici), este, după părerea mea, una dintre cele mai redutabile arme de supraviețuire și curaj.
De la vremea capricioasă, la mîncarea proastă și limita resurselor, la băutură și istorie, umorul este parte din spiritul irlandez.
“I have decided to drink only on days starting with T” (Am decis să beau doar în zile care încep cu T) – scrie pe unul dintre tricouri – după care urmează: Tuesday (marți), Thursday (joi), Today (azi), Tomorrow (mîine), Thaturday (în loc de Saturday – sîmbătă), Thunday (în loc de Sunday – duminică).
Felicitări, vederi, tricouri sau magneți îți amintesc în permanență de vremea insulară.
Little Dublin Museum e exemplul perfect de umor ca mod de viață. Un muzeu mic care o să vi se pară o mică bijuterie, unde oricine are mintea deschisă primește o lecție de toleranță și de cum să spui lucrurilor pe nume, fără false patriotisme și încrîncenări retrospective.
Muzeul are două componente: la etaj cîteva săli cu obiecte și fotografii primite din donații care ilustrează istoria orașului fără texte școlărești și o cameră dedicată formației U2, o mare mîndrie a orașului;
La parter, o cameră tapetată cu foi de flipchart pe care e desenată întreaga istorie a orașului cu nativi irlandezi, vikingi și normanzi, sintetic dar mai ales extrem de amuzant.
Probabil personajul cel mai prezent este regele Sitric, zis și Silkbeard (barbă de mătase) firesc aș zice, avînd în vedere că a domnit timp de 46 de ani și a condus faimoasa Bătălie de la Clotarf în 1014 unde, în alianță cu vikingii, l-a înfrînt pe oponentul său Brian Boru. Aici lucrurile par cel puțin discutabile și perspectiva modern-umoristică a istoriei e demnă de cele mai bune serii de desene de tip cartoon. Singura problemă e că, pentru a te bucura pe deplin de ea, trebuie să știi engleză destul de bine.
Dacă nu știați, vikingii sunt primii turiști ai lumii 🙂
Chiar dacă 7 euro mare mult pentru un muzeu atît de mic, după părerea mea, sunt 7 euro extrem de bine investiți – înveți ceva istorie și contribui și la propria sănătate mintală.
P.S. Dacă vreunul dintre voi are ceva dubii în legătură cu textele din imagini și chiar nu se descurcă, îi stau la dispoziție cu o traducere liberă.
P.P.S. Vederea este pusă la bătaie în concursul cu castele care va continua.
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Europa, Fun Turism
Comments
3 Responses to “Umorul într-una din casele sale – Dublin”
Leave a Reply
Thaturday, Thunday??? 🙂
da, vikingii au fost mari turisti, dar as zice ca grecii le-au cam luat-o inainte: Iliada (vacanta la turci), Odiseea (croaziera pe mare), Iason si Lana de Aur (tot croaziera pe mare, dar la categoria lux)…
Buna ziua,
Daca sunt flori inseamna ca este natural si frumos, daca avem umor si zambim mult este benefic pentru propria fiecare dintre noi. In Bucuresti am avut ocazia de a petrece clipe frumoase intr-un Irish Pub insa, cred ca este o experienta placuta sa ajunge intr-un oras ca Dublin pentru a vedea “realitatea” de acolo.
Toate cele bune!
Da, orice T e bine venit 🙂
Trebuie să facem o istorie a celor mai vechi și mai eficienți turiști 🙂