Cetatea de la Ardeu

Posted on August 24, 2013

Istorie şi poveşti despre oameni care au trăit pe acest pământ construind, iubind, luptînd şi muncind aşa cum ne spune lutul, piatra şi metalul îngropat de mii de ani. Asta găseşti la Ardeu, la şantierului arheologic unde cîţiva oameni se luptă cu vremurile noastre, cu dezinteresul şi ignoranţa, să descopere şi să păstreze ce-a ascuns timpul căruia nu-i pasă nici de oameni nici de pietre.

 photo 115-DSC_0225_zpsa6c7218e.jpg

La Ardeu, arheologii şi ceva voluntari, copii de liceu sau studenţi la arheologie, petrec vara în corturi, beau apă dintr-o fîntînă mică în care trebuie să aştepţi să se adune iarăşi apa după ce ai scos din ea ce era limpede, folosesc un WC de lemn construit de ei şi se spală la un duş improvizat tot cu apa din aceaşi fîntînă.

 photo 058-DSC_0131_zpsd61d64b4.jpg

Se scoală de dimineaţă şi după ce mănîncă ceva din ce şi-au adus, dar neapărat neperisabil căci nu există loc de ţinut mîncarea la rece, urcă o pantă de munte pe care o refac aproape în fiecare an căci apele spală coasta abruptă în fiecare iarnă, fără să le pese de paşii lor. Pe platoul tăiat sus cîndva de nişte daci războinici şi defrişat de arheologi, singurul adăpost e o prelată, legată de un copac şi căteva beţe, care ţine un pic de umbră unde să-ţi tragi sufletul şi să bei un pic din apa cărată cu rucsacii.

 photo 049-DSC_0109_zps335d75ea.jpg

 photo 029-DSC_0068_zps9f3b4fbd.jpg

Am făcut şi noi cei din tabăra Ioanei de la Viajoa proba unei dimineţi de muncă la cetatea dacică. Am dat cu măturica, am cules bucăţile de lut sau de os găsite la tot pasul, am pus separat pămîntul ce urma a fi cernut şi am eliberat locul de pietre. Cald rău, sete, soare – cu toate astea ne-a prins căutarea de comori într-ul loc a cărui poveste o auzisem deja în prima seară cînd am ajuns la tabără.

 photo 1185386_10151520191565216_2060365613_n_zpsd5ae22b5.jpg

Proba ca am muncit – poză făcută de Ioana

Am ajuns la Ardeu într-o joi pe la ora 14 pe o căldură demnă de canicula din Bucureşti dar nu ne-am lăsat şi am pus corturile, acţiune care s-a soldat cu şiroaie de apă din cap pînă-n picioare, o sete monumentală şi o gîfîială demnă de o cauză mai bună. După care am zăcut leşinaţi preţ de vreo 2 ore pe pătură, dacă nu şi mai bine, sub un copac, cu apă şi cu o bere răcorită anemic într-un simulacru de rîu. Trece şi un rîu pe acolo dar e aşa de cuminţel că abia poţi să scufunzi o sticlă de 2 litri şi să te speli linciurit cu apa sa ce trece peste pietre cu muşchi şi mătasea broaştei.

 photo 052-DSC_0120_zpse0d301f5.jpg

Pe la ora 6 după-amiază, am urcat spre cetate unde am tot stat să ascultăm poveştile doctorului în arheologie Iosif Vasile Ferencz – ştiu, sună pompos şi probabil că nu şi-ar dori să vorbesc despre el ca despre un profesor sever şi pedant. Iosif, ca şi ceilalţi colegi ai său, sunt genul acela de oameni pe care ţi-i doreşti ca prieteni. Iosif e un hunedorean molcom şi cald ale cărui poveşti despre lumi trecute curg ca o apă calmă dar statornică care sapă orice munte cu forţa perseverenţei şi a pasiunii.

 photo 034-DSC_0076_zps674bf6c6.jpg

Oamenii ăştia se luptă de ani buni să salveze o parte din istoria acestui pămînt. Cu multe eforturi şi tenacitate au reuşit să stopeze cariera care muşca din situl arheologic, să fie respectaţi de cei din comună şi să muncească, vară de vară, în condiţii care pot părea acceptabile dacă eşti în vacanţă cu cortul dar care par mult mai grele cînd stai perioade întregi acolo.

 photo 047-DSC_0103_zps1ea1a503.jpg

 E adevărat că priveliştea de sus e minunată şi înţelegi de ce locul a fost ales pentru cetate.

 photo 218-DSC_0456_zps0453df4f.jpg

 photo 026-DSC_0064_zps14277051.jpg

 photo 048-DSC_0104_zps5f23eccb.jpg

Vară de vară, arheologii şi voluntarii muncesc la sit, scot la iveală urmele cetăţii dacice dar şi a celorlalte şapte nivele de cultură descoperită acolo, pe care, întorşi la tabără, le curăţă, le desenează şi le descriu, urmînd a le trimite apoi la muzeu.

 photo 236-DSC_0484_zpsf196ade4.jpg

 photo 238-DSC_0487_zps9800f264.jpg

Două ore am stat să-l ascultăm pe Iosif şi-am mai fi stat dar se făcea tîrziu şi ne aştepa un foc de tabără la care însă n-am rezistat prea mult că fusese zi lungă şi călduroasă.

Eu am adormit cu gîndul la o fibulă de argint care-mi prindea mantia de războinic, pregătită pentru încă cîteva zile cu iz dacic.

Aş vrea să merg şi la anul la Ardeu, dar nu în vacanţă ci ca voluntar. Mergeţi şi voi?

» Filed Under Altele

Comments

3 Responses to “Cetatea de la Ardeu”

  1. Andra Ardeleanu on August 28th, 2013 1:03 pm

    Frumos articol, Anca si scris cu umor. Ce id de Fb ai ? 🙂

  2. anca on August 28th, 2013 1:07 pm

    Multumesc. Anca Argesiu si funtur.ro

  3. Tabara dacică sau ce e un grup bun? (I) : Experienţe de Călătorie – FUNTUR on August 29th, 2013 9:06 am

    […] tabara dacică organizată de Ioana de la Viajoa am fost şaisprezece oameni într-o călătorie de cinci zile şi […]

Leave a Reply