Străzi din Bucureşti – Plantelor şi Eminescu
Posted on May 29, 2013
La Urbanesc mi-am pus deoparte o pălăriuţă haioasă de designer, gen fes turcesc, pe care nu m-a lăsat inima s-o las singură fără capul meu, aşa că am scos bani şi m-am dus într-acolo fericită să mă împopoţonez. Dar m-am dus înarmată şi cu aparatul foto căci zărisem ceva case în zonă care mi-au adus aminte de aerul acela burghez pe care-l iubesc la cartierele vechi bucureştene.
Şi-uite-aşa am ajuns pe Plantelor unde aproape toate casele au istorie – unele păstrează patina timpului, altele sunt în paragină şi altele sunt restaurate de curând.
În timp ce treceam de pe o parte pe alta încercând diverse unghiuri de fotografiat, mă opreşte un domn la vreo 60 de ani şi mă întreabă politicos dacă fac vreun reportaj. Îi explic că am un blog de călătorii şi scriu şi despre Bucureşti, că mă fascinează zona şi casele vechi şi adevărate.
Îmi spune că locuieşte şi el acolo şi mă întrabă dacă ştiu de sanatoriu. Ce sanatoriu? Şuţu, Casa de sanatate Caritatea a doctorului Alexandru Şuţu, unde a murit Eminescu. A, parcă mi-aduc aminte ceva dar, nu, n-am văzut încă sanatoriul.
Mă duce la nr. nouă şi-mi arată grupul de clădiri (acum împărţite în apartamente şi camere de locuit) şi gardul cu emblemă. Mă lasă acolo şi mă învîrt prin faţa curţii încercând să-mi imaginez un poet despre care de fapt nu ştiu prea multe. Curtea nu-mi spune nimic, e cam neîngrijită şi casele din fund par şi el cam obosite. Poarta e încă cea originală doar mai vopsită un pic.
Tenorul Petre Poenaru care era şi el pacient al sanatoriului de boli mintale e cel care i-a adus moartea lui Eminescu lovindu-l cu o cărămidă-n cap. Cel puţin aşa a povestit frizerul Dumitru Cosmanescu, fost coafor al Regelui, care a fost martor întâmplării şi morţii poetului, după cum relatează Universul din 1926. În halatul lui Eminescu s-au găsit, dupa moarte, “Viata” şi – Stelele’n cer”: “Până ce mor, /Pleacă-te îngere/ La trista-mi plângere /Plină de-amor.//Nu e păcat /Ca să se lepede / Clipa cea repede /Ce ni s-a dat?”
Mă uit fascinată la casa mută care pare să fi uitat orice dramă, care trăieşte şi respiră probabil atătea viaţi trecute cu tot atâtea dureri sau bucurii de care însă pare să nu-i pese. Sunt case în care simţi urmele, le miroşi, le auzi chiar uneori într-un scârţâit sau un troznet. Sunt case abandonate care par să plângă după mişcare sau din contră liniştite şi tihnite, împăcate cu cicatricile lor. Dar sanatoriul pare mut şi surd. Sau poate că nu-l aud eu, nu-l simt eu, poate că mi-e frică să-l ascult. Cine ştie câte suflete frânte, câte minţi înceţoşate au trecut pe acolo?
» Filed Under Am aflat, Am vazut, De prin Romania
Comments
2 Responses to “Străzi din Bucureşti – Plantelor şi Eminescu”
Leave a Reply
Ce frumoasa e zona asta din Bucuresti, imi aduc aminte cu drag de ea.
Da, si nu e prea mediatizata desi incepe sa arate din ce in ce mai bine