Criza scriitorului aplicată unui biet blogger
Posted on November 26, 2012
Sufăr de criza scriitorului şi nici măcar nu sunt scriitor. N-am nici un roman publicat, poeziile stau prin sertare, scriu doar un blog de călătorii fără pretenţii de mare creaţie artistică, cele câteva texte pt. muzică pe care le-am scris se pierd în negura timpurilor şi cu toate astea sufăr de blocajul scriitorului.
De aproape o săptămână încep articole, scriu un paragraf şi mă opresc pentru că nu-mi place nici cum am scris, nici ce am scris şi pentru că n-am nici cea mai vagă idee cum să continui. Am deja 4 drafturi şi-mi vine să mă iau la palme că mă învârt în jurul lor şi le dau târcoale ca un căţel care-şi caută un loc anume dar nu-l găseşte.
Şi ce n-am încercat….citesc zilnic, iau notiţe mentale cât mai des cu putinţă, îmi fac liste şi planuri, îi citesc pe alţii mai pricepuţi sau pur şi simplu pe cei care-mi plac şi mă inspiră de obicei, mă uit la poze, mă extaziez în faţa pozelor altora, caut destinaţii necunoscute sau nemaivăzute, ascult muzică de diverse stiluri că poate doar, doar, vreun stil m-o lovi în moalele capului şi-mi va da starea aceea minunată când te izbeşte ispiraţia.
Mi-am căutat scuze: că sunt obosită, că am viroză şi nu ies din casă, că e mohorât afară, că abia acum m-a lovit cu adevărat melancolia întoarcerii din vacanţa din Peru, că nu mă ajută Fix, că pozele din Peru nu sunt bune, că nu ştiu ce vreau, că alţii sunt mult mai buni, că sunt puturoasă, că…. hai că dacă mai caut, mai găsesc vreo cinci-şase scuze.
Dă-le-ncolo de scuze! Că n-am.
Dragi amici, prieteni, simpatizanţi, bloggeri sau nu, am nevoie de sfaturi, de încurajări, de strigăte de pe margine, de CEVA! Voi ce faceţi dacă (poate nu e cazul…) vi se întâmplă chestia asta?
Un bogger disperat
» Filed Under Altele
Comments
4 Responses to “Criza scriitorului aplicată unui biet blogger”
Leave a Reply
Inchid totul si astept pana cand voi avea din nou, cu adevarat, ceva de scris. Sunt sigura ca toti suferim de lipsa de inspiratie, numai ca din pacate nu toti au (ca tine) bunul simt de a ne scuti de postari de umplutura in desele ocazii cand nu-i viziteaza muza :-)))
Asa ca relax, cand o fi sa fie vine el de la sine si impulsul, si textul care se cere scris…
Chestia e ca am o groaza despre care sa scriu – nu subiectele imi lipsesc, ci “mana” 🙂
Dar, vorba ta, incerc sa ma relaxez. Merci 🙂
Pai nu ma refeream la subiecte cand am spus “a avea cu adevarat ceva de scris”, ci la modul in care asterni ce ai de spus “pe hartie” – care poate face ca un anumit articol sa fi meritat a fi fost scris au ba. Subiecte avem toti, inspiratie prea putini 🙂
Aici e paradoxul: am o gramada de chestii de povestit inca din Peru si inca altele care merita, dar nu-mi iese cum vreau 🙂
Tu sigur ai dreptate cand spui ca trebuie sa ma relax si sa las lucrurile sa vina de la sine. Nici un blocaj nu dureaza la nesfarsit 🙂