Napoli – un oraş controversat – între mizerie şi arta

Posted on August 21, 2012

Am luat o mică vacanţă şi am fost la Breaza unde am stat prost cu timpul şi conexiunea la internet aşa că abia acum reuşesc să continui cu poveştile din Italia.

O să mai las pentru mai încolo Capri-ul şi Anacapri-ul din simplul motiv că vreau să amân momentul în care voi avea impresia c-am mai plecat o dată de acolo. Şi oricum, în ordine cronologică în călătoria din Italia, a fost Napoli apoi coasta Sorrentină şi coasta Amalphiteană.

Drumul până la Napoli cu maşina a fost destul de lung, dar nu exagerat, pentru că noaptea pe autostradă se merge extrem de uşor. Da, am decis să plecăm noaptea ca să salvăm din timpul petrecut acolo şi am condus în doi aşa că a fost f. suportabil. De la Quiesa de unde eram noi am mers pe drumul Florenţa – Roma – Napoli numai pe autostradă şi am făcut cam 6 ore pe o distanţă de aprox 570 km (de la Florenţa sunt 470 km pana la Napoli).


Sursă foto

Ei, dar lucrurile s-au complicat când am ieşit de pe autostradă înainte de intrarea în Napoli să luăm benzină şi am intrat în oraş  pe centură. Acolo am avut două şocuri masive. Primul a fost mizeria absolut incredibilă din zona de centură – gunoaiele stăteau pe marginea drumului ca şi cum ar fi fost o groapă de gunoi generală. Bucureştiul nu e un oraş curat, nici Parisul şi nici Londra nu strălucesc, ce să mai vorbesc de Istanbul sau Atena. Dar dragilor, mizerie ca-n Napoli n-am văzut chiar niciodată, nicăieri. Sunt convinsă că cei care au fost acolo ştiu despre ce vorbesc. Nu, n-am făcut poze pentru că n-am vrut să am astfel de amintiri şi pentru că de altfel, în fotografie nu e niciodată aşa de rău ca-n realitate.

Al doilea şoc a fost centura care era cu piatră cubică şi mai proastă decât drumurile noastre – un drum de rupt maşina, de stat cu orele şi de încercat nervii şoferilor. De fapt traficul în Napoli a rămas un şoc continuu pe care sunt sigură că l-au simţit toţi cei care au condus o maşină pe acolo. Credeam că în Bucureşti se circulă aiurea, că nu se respectă regulile, că lumea e agresivă şi needucată. După Napoli, am spus că nu voi mai înjura niciodată la volan în Bucureşti pentru că există situaţii mult mai grave. În Istanbul, de exemplu, mi s-a părut că nu prea există reguli de circulaţie şi că se circulă la mica înţelegere. Dar chiar era la mica înţelegere în sensul că şoferii erau foarte degajaţi, nu claxonau, se lăsau unul pe altul să treacă, aşa cum am văzut că se întâmplă şi în Cairo.

Ei bine, la Napoli, lumea era la fel de temperamentală ca-n Bucureşti, îşi tăiau faţa fără vreo avertizare sau politeţuri, şi-n plus, semafoarele şi semnele de circulaţie păreau a fi doar de decor căci absolut nimeni (mai puţin turiştii ca noi) nu aruncau vreun ochi în direcţia lor. În plină piaţă, maşini şi o puzderie de motociclişti vitezomani şi imprevizibili traversau în lug, lat, rotund sau orice altă figură geometrică fără nici cea mai mică durere de cap. Poliţie? Nici picior. Mi s-a spus însă că apar imediat, ca din pământ, dacă apare vreun motociclist cu cască. Da, CU cască, nu fără! De ce? Pt. că la Napoli e o mafie destul de puternică şi orice motociclist cu cască (adică, căruia nu i se vede faţa) e un potenţial criminal. Despre pietoni ce să zic? Treceau calm, aşezat şi fără nici o grijă pe lume, pe oriunde şi pe orice culoare. Maşinile şi motocicletele făceau diverse manevre pentru a-i ocoli pe trecătorii care păreau de-a dreptul somnambuli.

Nepoata mea Dana, care stă în Toscana de peste 10 ani, s-a jurat că nu mai pune piciorul acolo în viaţa ei iar soţul ei, înainte să plecăm (fără el, aşa doar între fete,) ne-a avertizat că Napoli e o altă Italie. De altfel, cei din Toscana au o vorbă: ce e mai la sud de Roma, nu e Italia. Eu am avut ceva comentarii la chestia asta dar ….. să nu dăm apă la moară controversei Nord – Sud. Cel puţin nu acum.

“Vedi Napoli e poi mori” sau în varianta napoletană “Vide Napule e po’ muore” pare la prima vedere o vorbă nejustificată – adică vezi Napoli şi-apoi poţi muri? Poate era valabil pe vremuri, acum e discutabil. Şi că veni vorba de interpretări – cea cu “vezi Napoli şi-apoi Mori (un alt oraş italian) e trasă de păr cu atât mai mult cu cât distanţa dintre cele două e destul de mare.

Noi am stat la un hotel ieftin destul de central, lângă gara centrală…. dar, mă tem că trebuie să vă povestesc despre lucrurile bune din Napoli data viitoare.  Căci sunt şi lucruri bune în Napoli, nu sunteţi de acord?

» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii, Ne-am cazat la | 4 Comments

Stiri pe scurt de pe twitter din 2012-08-14

Posted on August 14, 2012

Powered by Twitter Tools

» Filed Under Altele | Leave a Comment

Este Cinque Terre pe măsura laudelor?

Posted on August 10, 2012

 

Lăsăm un pic Toscana în urmă (dar numai în timp) să mergem un pic mai la nord pe coastă. Unde? Unde în altă parte decât în lăudatele Cinque Terre.

Merită laudele? Absolut. Nu e cazul pomului lăudat. Sunt pitoreşti şi colorate, numai bune de o vacanţă între mare şi deal (un deal care arată ca un munte). Farmecul genului ăsta de coastă stă tocmai în această combinaţie între marea care are culori incredible şi coasta abruptă pe care stau căţărate case colorate strânse una-ntr-alta, parcă sprijinindu-se să nu se prăvale în stâncile din apă.

Înainte de a vă povesti unde sunt, cum se ajunge acolo şi una, alta, am să încep prin a încerca să exprim ce-a fost în sufletul meu când am ajuns acolo fără costum de baie – numai ăl de sus ştie ce-a fost în capul meu că nu m-am gândit că la 34 de grade, la mare, o baie în apa limpede şi de culori greu de descris, era momentul perfect. Şi numai ăl de sus ştie ce exerciţii de respiraţie adâncă şi ignorare a cuiului adânc din inimă a trebuit să fac ca să nu mă gândesc la o bălăceală adevărată – vă spun doar că un sunt un fel de raţă când vine vorba de mare. Destul! Nu de alta dar s-ar putea să doresc să-mi dau una peste scăfârlie şi acum.

Am plecat cu maşina din Quiesa, prin Viareggio de unde, până la Riomaggiore (prima dintre cele cinci localităţi denumite Cinque Terre, venind din sud) sunt în jur de 7o km (din care 50 pe autostradă). Se face aprox. o oră şi un pic.  Drumul în afara autostăzii este f. frumos şi pitoresc pt. că se merge pe coastă şi se vede şi marea şi muntele.

Maşina se poate lăsa în parcare la Riomaggiore de unde până în celelalte localităţi (Manarola, Cornigia (singura dintre ele care nu are ieşire la mare), Vernazza şi Monterossa al Mare) puteţi lua trenul sau puteţi merge pe jos pe Sentiero, drumul vechi de pe coastă care uneşte cele cinci localităţi şi are în total 11 km. Prima parte a cestui drum, între Riomaggiore şi Manarola, se numeşte f. poetic “Via dell Amore” . Pentru accesul în zonă, există un card simplu, adică fără tren, şi care e obligatoriu pentru că zona este parc naţional. Taxa e folosită la întreţinerea drumului dintre localităţi. Eu aş fi vrut să merg pe jos dar nu am avut timpul necesar, stând acolo doar o zi. Există şi un card care include şi transport nelimitat cu trenul între cele cinci localităţi. Pentru o zi, (24h), acest card este 10 euro de persoană.

Parcarea din Riomaggiore, dacă mergeţi în plin sezon, e cam aglomerată dar puteţi lăsa maşina şi la Spezia de unde puteţi lua trenul.

Noi am luat trenul din Riomaggiore până în Monterrossa şi l-a întoarcere am făcut oprire în Manarola.

Am revenit apoi în Riomaggiore unde am şi mâncat nişte foccacia, am băut vreo două beri şi câte un capuccino bun înainte de plecare. Atenţie la orar! Noi am ajuns înapoi în Riomaggiore pe la ora 16 şi n-am mai găsit decît o braserie în care aveau mâncare  – restaurantele iau o pauză până mai pe seară.

În Riomaggiore, străzile sunt înguste şi colorate, există un turn şi un castel de unde perspectiva e spectaculoasă pentru că se află în punctul cel mai avansat în mare. Din păcate n-am putut să văd castelul pentru că nu e deschis decât devreme dimineaţa sau seara târziu (deci trebuie stat acolo măcar o noapte).

O zi nu este suficient totuşi pentru zonă. Aş recomanda măcar două-trei zile ca să vă plimbaţi în linişte şi să faceţi şi baie. Noi, de pildă nu ne-am oprit în Cornigia şi Vernazza – alegerea am făcut-o şi după comentariile de pe Internet deşi sunt sigură că trebuie văzute toate chiar dacă nu au monumente spectaculoase.

Şi în plus cum să nu stai să faci o baie acolo? Pentru cei care iubesc stâncile la mare şi cărora le place să sară în apă, acolo e locul ideal.

Până să ajung din nou acolo, cred că o să dau o fugă la Tyulenovo, la doi paşi de Vama Veche, de care am aflat de la Octavia din Lumea Mare. Nu arată tocmai rău nici acolo şi-n plus, Marea Neagră are un mare avantaj faţă de alte mări sau oceane. Dar despre asta, vă spun data viitoare cănd voi povesti despre Capri şi Anacapri.

 

 

 

» Filed Under Altele, Am aflat, Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii, Prin lume | 6 Comments

« go back — keep looking »