Argentina – Ţările lumii în câteva cuvinte
Posted on March 3, 2013
A mai uşor să scriu doar câteva cuvinte despre ţări pe care nu le-am văzut. Când vine vorba însă despre o ţară de unde am grămezi de imagini şi de amintiri minunate, trebuie să fac un efort să mă rezum doar la câteva lucruri. O să încerc însă să păstrez formatul şi să pun link-uri către alte articole pe care le-am scris deja despre Argentina. Tot ce pot spune e că sper să mai am ocazia să mai ajung acolo să revăd locurile pe unde am fost şi să văd şi altele unde n-am avut timp să ajung.
Cuvinte:
- Cascadele Iguazu
- Buenos Aires
- Tango argentinian
- Carlos Gardel
- Patagonia
- Gauchos
- Piazzola
- Borges
- Casares
- Primul film de desene animate
- Ţara de Foc, Ushuaia – Cel mai sud oraş din lume
- Ghetarul Moreno
- Che Guevara
- Cel mai mare număr de psihiatrii pe cap de locuitor
- Operaţii estetice
- Cei mai mari consumatori de filme
- Fotbal-Maradona
- Eva Peron
- Mate
- Aconcagua
- Carnea de vită
- Vin
Cascada Iguazu (Garganta del Diablo – Gâtlejul Diavolului)
Caminito in La Boca, Buenos Aires
Hai să vedem cum stăm cu transportul până acolo.
Perioadele cele mai bune de a merge în Argentina şi mai ales în Buenos Aires (ca vreme, costuri şi evenimente) sunt primăvara (Septembrie-Noiembrie) şi toamna (Martie-Mai).
Sincer, nu cred că merită să pleci până acolo şi să stai mai puţin de 10 zile. Noi am stat doar o săptămână şi a fost total insuficient. Sigur, veneam după două săptămâni de Mexic şi nu ne-am putut permite mai mult.
La Vola.ro am găsit un zbor cu American Airlines la 930 euro pt. perioada 19-28 aprilie dar cu 2 escale destul de lungi la Londra şi New York. Cu 20 euro în plus, există şi o variantă prin Londra şi Sao Paolo care durează mai puţin.
Există şi varianta să plecaţi din Madrid cu 720 euro sau din Roma cu 684 euro.
În ceea ce priveşte cazarea, la Iguazu am fost foarte mulţumiţi de Hotel Cataratas.
O altă variantă şi mai ieftină şi cu comentarii bune ar fi Palo Rosa Lodge.
La Buenos Aires noi am stat f. central la Hotel Colon, la un preţ acceptabil (acum e cam 87 euro/noapte/dublă cu mic dejun inclus).
Puteţi sta însă mai ieftin, în aceaşi zonă (lângă Obelisc) la Parc Silver Obelisco care e doar cam 73 euro sau 60 euro nerambursabil şi are comentarii bune.
Şi o probă de tango argentinian (tango nuevo) dansat de unii dintre cei mai mari dansatori ai lumii: Sebastian Arce şi Mariana Montes.
Ah, ce nostalgii m-au luat…. ce dor de aerul din Buenos Aires, de cascadă şi mai ales de tango!
» Filed Under Am aflat, Am mincat la, Am vazut, Ne-am cazat la, Prin lume | Comments Off on Argentina – Ţările lumii în câteva cuvinte
Mărţişorul şi pe la alţii – marteniţa şi lidhka
Posted on March 1, 2013
N-am scris eu despre mărţiţor până acum, dar parcă nu pot trece chiar aşa fără să-l bag în seamă. Până la urmă, dincolo de partea sa superficială sau comercială, e un simbol frumos, asociat vieţii, dragostei şi primăverii care e probabil cel mai incitant şi mai “agitat” anotimp.
Obiceiul mărţişorul (asupra cărei istorie nu voi insista din motive evidente), nu se regăseşte însă numai în România, ci cam pe întreg teritoriul ocupat cândva de traci.
Iniţial reprezentat doar de un fir alb de lână împletit cu unul roşu, el reprezintă împletirea iernii cu a verii, a dragostei cu divinitatea, a masculinităţii cu feminitatea, simbol al renaşterii şi al reînvierii naturii. Se pare că, în timp, celor două fire li s-a adăugat o monedă de aur sau argint. George Coşbuc spunea că ţaranii puneau copiilor mărţişoare “ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”
În Bulgaria, mărţişorul poartă numele de “marteniţa” şi se poartă toată luna martie sau până vezi o rândunică, o barză sau un copac înflorit.
În Macedonia, el e purtat doar de copii, până pe 9 martie când îl leagă de creanga unui copac ca acesta să fie roditor.
În Albania se numeşte “lidhka” şi e purtat tot de copii, din 14 martie până când apar primele rândunici. Se agaţă apoi de un copac pentru a alunga spiritele rele.
Dintre toate legendele despre mărţişor, cel mai mult îmi place cea a voinicului care a învins zmeul ce furase soarele. Soarele îşi luase înfăţişarea unei fete frumoase pe care zmeul a închis-o în palatul său lăsând lumea fără soare şi veselie. Deşi l-a învins pe zmeu şi a redat lumii soarele, în urma luptei, rănile tânărului au fost prea grave şi el s-a stins. Sângele lui a curs pe zăpada albă şi, după ce s-a topit zăpada, în locurile acelea au răsărit ghiocei vestind sosirea primăverii. Firul roşu al mărţişorului reprezintă dragostea şi curajul tânărului şi albul puritatea ghiocelului.
Sunt multe alte poveşti şi legende frumoase care împletesc obiceiuri păgâne cu cele creştine. Personal, mi-ar plăcea să nu uităm ce stă în spatele unui obiect pe care unele fete în poartă doar ca semn al popularităţii lor sau ca măsură a afecţiunii unui partener – un simbol al primăverii, al întoarcerii florilor şi păsărilor, al bucuriei vieţii până la urmă.
Să ne bucurăm că vor înverzi copacii, se va topi toată gheaţa iernii, ne vom descotorosi de hainele groase şi ne vom plimba cât vom putea mai mult.
» Filed Under Am aflat, Am vazut, De prin Europa | Comments Off on Mărţişorul şi pe la alţii – marteniţa şi lidhka
Flori, fete, filme sau băieţi – sau teatrul tânăr
Posted on February 27, 2013
Pe Mimi Brănescu l-am descoperit ca dramaturg la Teatrul Act cu piesa Dumnezeul de a doua zi. M-am dus la Godot Cafe joia trecută din trei motive, ce zic eu trei, mai multe: pentru textul lui Brănescu, pentru Cristina Găvruş, unul dintre cei patru tineri actori, pentru că nu fusesem la Godot niciodată, pentru că piesa îmi fusese lăudată, pentru că iubesc teatrul şi pentru că mă bucur ori de câte ori am ocazia să constant că teatrul românesc n-a murit.
Sala a fost plină şi m-am felicitat c-am reuşit să ajung. Un text firesc, un text al lumii în care trăim şi care, cu toate particularităţile sale de limbaj sau atitudine, este totuşi unul universal. Tineri obişnuiţi, cu vulnerabilităţi şi carenţe, cu dorinţe şi vise, care se îndrăgostesc nu ca în telenovele ci aşa cum se întâmplă în vieţile noastre obişnuite. Căsătorii tipice, divorţuri previzibile, frustrări sau bucurii.
Umor mult, drame eterne mascate de râs şi caricatură, naivităţi şi spaime, vieţi ca multe alte vieţi. Foarte bun jocul celor patru actori care au reuşit să fie naturali şi care au menţinut râsul în sală mai tot timpul reprezentaţiei.
Şi din ce în ce mai mult, constat că varianta pieselor într-un cadru mai puţin formal poate fi un succes. Sigur, Godot este gândit special pentru astfel de evenimente şi pare să funcţioneze f. bine.
Iar jocul celor patru m-a bucurat peste măsură pentru că o lungă vreme am trăit cu spaima că şcoala de teatru nu mai este ce-a fost (asta pentru că am luat şi ceva “ţepe” substanţiale în ultimii 20 de ani). În ultimii ani însă văd din ce în ce mai mulţi actori care au o cale şi la care talentul nativ este fructificat. Felicitări lui Alec, lui Paul, Cristinei şi Mihaelei şi, nu în utimul rând lui Mimi Brănescu!
Dacă n-aţi văzut piesa, pândiţi-o!
» Filed Under Am vazut, De prin Romania | 2 Comments