E vreme de teatru – Festivalul Scrie Despre Tine
Posted on May 18, 2013
Avem poveşti, toţi avem poveşti în vieţile noastre, poveşti de dragoste fericite sau dramatice şi dureroase, trădări şi dovezi incredibile de prietenie şi solidaritate, pierderi, dezamăgiri, regăsiri şi stări de graţie, traume familiare, sacrificii, depresii şi mari reuşite. Toţi, absolut toţi, avem poveşti puternice care ne-au schimbat viaţa, ne-au definit sau ne-au marcat.
Când reuşeşti să-ţi spui poveştile importante ale existenţei tale, să le scrii şi să le dezvălui rosturile poţi să ai bucuria de a descoperi scriitorul din tine. Iată ce se întâmplă în Festivalul de Teatru Independent Scrie Despre Tine.
Dacă n-aţi fost încă la nici un spectacol, mai aveţi încă timp până pe 10 iunie.
Prima ediţie a acestui festival aduce pe scene piese cu poveşti autentice, adevărate, uneori şocante prin sinceritatea lor, surprinzătoare pentru forţa lor, uimitoare pentru revelaţia existenţei poveştilor în vieţele tuturor.
În unele dintre texte te vei regăsi, altele te voi pune pe gânduri dar în absolut toate vei simţi autenticul care îşi dezvăluie profunzimea, dramatismul şi sublimul.
Mâine la 19, la Cărtureşti, “Camera unde Plouă”.
Poate ne vedem acolo.
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Romania, evenimente | 1 Comment
De vorbă cu extratereştrii despre lumea noastră
Posted on May 14, 2013
„Animalele nu sunt nicioadată canalii” zicea tata. „Noi n-avem ce căuta în lumea asta. Nu suntem de aici”.
Că am avea ce să căutăm ori ba încă n-a descoperit nimeni. Ce știu e că dacă ar fi să încerc să arăt lumea umană unei ființe venite de altundeva din acest univers, cam asta ar fi:
- Mama mea curajoasă şi tatăl meu supărat pe oameni;
- vecinul care vine cu fasole bătută la uşă;
- golanul gras şi obraznic ce afişează o siguranţă de sine care spune (dacă te uiţi mai atent) despre singurătatea şi neliniştea sa;
- funcţionarul în costum, preocupat şi eficient, care a învăţat cum să privească şi cum să dea mâna dar a uitat că un zâmbet normal e mai penetrant decât orice gest corporal învăţat;
- copilul murdar cu ochii alunecoşi care-ţi cere 1 leu de pâine şi scuipă în urma ta cu dispreţul care-i ţine loc de pavăză;
- ochii inteligenţi ai prietenului care te priveşte drept în ochi când îi povesteşti despre tine;
- discursurile politice sforăitoare în toate limbile pământului – ochii muţi şi goi ai oratorilor, auto-minciuna care-i ajută să doarmă noaptea;
- muzică amestecată – de la Bach la Queen, de la Sweet Child in Time şi Mad Hatter-ul lui Chick Corea la Adaggio lui Albinoni, de la Recviemul lui Mozart de-o perfecţiune şi-o profunzime care îţi par imposibil de egalat la vocea lui Pavarotti şi sfâşâierea răguşită a lui Jenis Joplin;
- pălărierul nebun a lui Alice şi planeta Micului Prinţ, basmele mereu aceleaşi, repetate în forme diferite, în timpuri diferite, miturile noastre limitate la număr dar suficiente;
- cărţi geniale sau doar amuzante, cărţi care nu m-au lăsat să dorm, cărţi care m-au ajutat să trăiesc, cărţi care m-au redat pe mine mie însămi, cărţi vesele, triste sau dramatice, cărţi de-o frumusețe poetică care-ţi taie respiraţia şi cărţi de-o duritate care te fac să te îndoieşti de tot;
- Street dance si tango argentinian, Baryshnikov şi Fred Astaire, dansatori de step, de rock, de salsa, corpuri ce se răsucesc cu pasiune şi ritm sau cu eleganţă şi plutire, ardere, exaltare, pasiune, plăcere;
- dictatori nebuni sau doar paranoici care şi-au justificat crimele prin principii şi idealuri;
- războaiele care ne împart între “noi” și “ei” pînă la dezumanizare;
- nebunia de gloată în care oamenii devin doar instincte, instincte brute, instincte de supravieţuire;
- agresorul de acasă care-şi loveşte femeia cu picioarele ca să-şi dovedească că e puternic, că nu-i e frică, că nu se simte pierdut, că e cineva;
- arcade de piatră în care nişte artişti îşi pun visele, credinţele şi durerile, catedrale şi podoabe, imagini în tablouri sau fotografii, comedii şi drame, actori care trăiesc mai multe vieţi şi pe-a ta şi pe-a altora în care-şi strecoară propria viaţă. Staruri, vedete, actori de teatru, pantomimă, păpuşari, regizori, scenarişti, şcenografi. Decoruri, texte, cuvinte, zâmbete, lacrimi, pasiuni, speranţe;
- înjurături şi bătăi, crime brutale greu de conceput, violuri, minciuni, tristeţi şi depresii, sinucideri, boli, moarte, credinţă oarbă sau negare, nesiguranţă, fragilitate, teamă, multă teamă
- zâmbete şi râs cu lacrimi, îmbrăţişări şi solidaritate şi peste tot nevoie profundă de iubire.
Poate animalele nu sunt canalii dar nu cred că asta e ce ne deosebeşte de ele ci creația.
Iar ceea ce ne definește este ceea ce resimt și alte animale – nevoia de afecțiune.
„Le jour ou quelqu’un vous aime, il fait tres beau!”
» Filed Under Altele, Prin lume | Comments Off on De vorbă cu extratereştrii despre lumea noastră
Şopârle, mare, porţi şi inimi pierdute în Capri şi Napoli
Posted on May 9, 2013
Rufe de spălat, cadouri de sortat, jale şi dor, foame (ah, unde sunt pastele cu fructe de mare!?) şi somn, treabă şi luptă cu dorinţa de a pleca iar unde oi vedea cu ochii…..
Doamne, ce bine că am parcul alături şi pe Domnul Fix care să mă îmbuneze c-am părăsit Capri şi Napoli.
Acum mi-e deja dor să-mi rup iar picioarele pe pantele din Capri şi Anacapri,
să mai beau un prosecco pe terasă la Domnul Axel Munthe,
să mă uit la apa aia incredibilă şi la coastele cu clădiri albe,
să urmăresc şopârlele verzi şi strălucitoare ce mişună pe toată insula,
şi să mă mir iar de frumuseţea porţilor şi a numelor de casă.
Mi-e deja dor de agitaţia din centrul istoric din Napoli
de Castel Dell Ovo şi de priveliştea de pe zidurile sale,
mi-e dor de pizza de la Di Matteo
şi de Francisco de la Museum shop de unde mi-am luat calendare şi cadouri la prieteni.
Vin şi poveştile, dar staţi aşa să-mi trag sufletul, să învârt poze, să mă smiorcăi, să oftez aşa adânc şi des şi să îmi liniştesc bătăile inimii. Căci iar mi-am lăsat inima la Capri, ba, mi-am mai lăsat una şi la Napoli (acolo mi-au crescut mai multe 🙂
» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii | 2 Comments