Colectii din calatorii – clopotei
Posted on February 2, 2011
Acum vreo saptamana cei de la LumeaMare intrebau pe facebook cine ce colectii are sau isi aminteste sa fi avut in copilarie.
Eu n-am avut porniri din astea cand eram mica, doar tentative vagi si efemere. Nici macar colectia de timbre nu a avut o viata prea lunga.
Am strans vederi dar n-as putea sa le numesc o colectie pentru ca le-am strans pentru frumusetea locurilor pe care le reprezentau nu ca o colectie. Si acum am o multime, dar tot nu le-as numi o colectie.
In schimb, am acum o colectie adevarata si care a inceput acum vreo 15 ani cred, absolut din intamplare.
Eram la cumparaturi dupa cine mai stie ce si mi-au cazut ochii pe un clopotel albastru cu auriu pe care am vrut neaparat sa-l am.
La scurt timp am primit de Craciun un clopotel de la niste prieteni si apoi inca unul.
Si uite asa am inceput sa adun clopotei.
La putin timp, colectia de clopotei a incepu sa fie legata si de calatorii – din fiecare loc in care am fost am adus cel putin un clopotel.
Prima calatorie de cand am inceput colectia a fost in Italia.
Nu am gasit ceva care sa-mi placa cu adevarat pana cand am ajuns la Vatican – si am gasit un clopotel adevarat care suna adevarat.
Evident, toti prietenii mei stiu deja mania mea si, la randul lor, imi aduc clopotei de pe peste tot din lume.
O sa va arat cativa din preferatii mei:
Portugalia
Jamaica
Bali
Clopoteii mei olandezi 
Clopoteii pe care i-am cumparat in Barcelona
O parte din clopoteii mei mexicani de care sunt tare mandra
La Londra am gasit un clopotel mai special
Un clopot austriac
Si un clopotel mic din Alpii italieni
Nu se putea sa n-am clopotei din Turcia
Mai am clopotei din Praga, Las Vegas, Cuba, Grecia, Cipru, Kracovia, Bruxelles, Suedia, Washington, Viena , evident o multime de clopotei chinezesti si multi altii.
Desigur am multi clopotei romanesti
Si uite asa am ajuns sa am in jur de 210 clopotei de toate felurile si din multe tari.
Marele avantaj de a avea o colectie de clopotei e ca, in general, marea lor majoritate, nu au dimensiuni foarte mari si pot fi usor carati in bagaje.
Nu v-am aratat decat o parte din clopoteiimei, desigur. Eu ii tin grupati dupa materialul din care au fost facuti si oricum am mari probleme de “cazare”.
O sa va arat alta data cum sunt parcati.
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Romania, Prin lume | 19 Comments
Stiri pe scurt de pe twitter din 2011-02-01
Posted on February 1, 2011
- How to travel with a teckel http://bit.ly/e9BaMy #
Powered by Twitter Tools
» Filed Under Altele | Leave a Comment
Cu masina prin Mexic – de la Villahermosa la Palenque
Posted on January 31, 2011
Dupa ce Popocatepetl cu iubita lui ne-au umplut capul de vise, ne-am trezit un pic la realitate dupa aterizarea in Villahermosa. Orasul, asa frumos cum o fi el, nu l-am vazut ca nu ne incadram in timp si grija noastra era sa preluam cele doua masini inchiriate pe net.
Si surpriza! Masina pentru Alejandro si Fernando era in regula insa masina pe care urma s-o conduc eu nu era un Volgswagen cu cutie manuala, cum cerusem, ci un Renault clio automat. Incep instantaneu injuraturile pentru ca eu n-am mai condus automate si in plus masina era si un Clio prea mic pentru trei persoane cu bagajele aferente. Si-acum imi pare rau ca n-am facut o poza la masinuta supra-incarcata.
In fine, ne descurcam cu bagajele, pasand ceva si baietilor si ma instruieste Alejandro cum se conduce o automata. Ma prind repede ca nu-i greu, am ceva dificultati la datul inapoi da’ ma adaptez pana la urma si plecam sa acoperim cei aproape 150 de km pana la Palenque (zona Chiapas) unde urma sa stam doua nopti.
Dar inainte de a va povesti despre Palenque, care-i poveste lunga, sa vorbim un pic de condusul in Mexic. Am condus acolo aproape 1000 km. In primul rand, Clio nu m-a convins de loc sa trec la sistemul automat sau macar sa-mi placa. Sincer, mi s-a parut chiar un pic enervant ca nu puteam s-o calc cum vroiam eu. Poate mai bine, deoarece limita de viteza la mexicani e de 90 km la ora pe niste sosele bune (unele chiar cu cate doua benzi late pe sens), unde ai putea sa mergi lejer cu 150 la ora. Pe o singura portiune de drum din Yucatan, care arata ca o autostrada (desi oficial nu era), puteai merge cu 110. Criminal!
In plus, i-am lasat pe baieti in fata ca de’, Alejandro era la el acasa. Si Alejandro n-a iesit din limita de viteza nici cu politia (sau datorita politiei…)
Si nici pe Fernando nu l-a lasat. De fiecare data cand lua un pic de viteza, avea grija Alejandro sa-l tempereze.
Desi a fost un pic stresant ca n-am putut merge in ritmul meu, cred ca pana la urma a fost o chestie buna pentru ca in toata perioada n-am fost niciodata opriti de politie. Am fost opriti de armata dar despre asta, mai incolo.
Acu’ nu stiu daca Alejandro ne-a spus povesti cu amenzile prin Mexic sau daca pur si simplu lui ii e frica de viteza. Baietii au plecat oricum din Mexic cu doua zile inaintea noastra asa ca eu cu Ioana si cu Tudor am mers singurei doua zile, si am condus cam cu 120 la ora fara nici un fel de probleme (mai mult chiar n-am indraznit ca n-am vrut sa am experientele pe care le-a avut Mihai Barbu in drum spre Mongolia).
Oricum e bine sa nu va indepartati de soselele principale decat daca aveti un GPS sau o harta f. buna.
Noi am facut o experienta in penultima zi si am luat-o pe scurtatura (sau asa credeam noi) si desi aveam o harta destul de amanuntita, am cam dat ture pana am ajuns unde vroiam dar si asta e o alta poveste pentru o alta data.
» Filed Under Altele, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume, transport | Leave a Comment