Crăciun cu dans la Happy Feet Studio
Posted on December 20, 2011
Zilele astea n-am prea avut timp de scris – sfârşit de an, situaţii, urgenţe….chestii din astea.
Norocul a fost că m-am mai şi distrat. Singurul regret (şi mare!) a fost lipsa de la întâlnirea de Crăciun cu Lumea Mare de sâmbătă, unde n-am avut capacitatea fizică de a ajunge, şi care se pare că a fost excelentă (aşa cum era de aşteptat). O să-mi iau revanşa încercând să nu mai lipsesc de la nici una din întâlnirile lor.
Pe 15 decembrie am fost la întâlnirea anuală a SONG-lui, de ziua lui Oanţă care a fost aşa cum e de fiecare dată – o întoarcere în studenţie, o studenţie cum puţini au avut norocul să aibă, o întoarcere în poveste şi în miracol, un miracol de care nu încetăm să ne uimim şi pe care il datorăm lui Oanţă. La Multi Ani, Oanţă!
Am cântat, am râs şi ne-am amintit. Mi-am uitat aparatul acasă ceea ce face că nu am poze (am luat şi eu una de la ceilalţi) dar m-a şi dezlegat de vreo grijă.
Iar vineri seara am fost la petrecerea de Crăciun de la Happy Feet Studio. Am mai povestit eu despre ei.
Lume multă – elevi mai noi, elevi mai vechi, elevi foarte vechi.
Tudor şi Raluca ne-au organizat, ne-au făcut să ne prindem urechile (pardon picioarele) în tot felul de coregrafii – salsa, cha-cha, vals, greceşti ba chiar şi româneşti (grele domnule – vedeţi şi voi aici!).
Raluca ne-a făcut o mică demonstraţie de dans mix cu fetele de la Pilates,
şi am avut parte de mai multe demonstraţii din partea lui Tudor şi a Ralucăi.
Splendid ca de obicei, după cum puteţi vedea şi voi în acest video.
Şi ca să încheiem seara tot artistic, Tudor şi-a luat chitara şi am lungit noaptea până spre dimineaţă.
Două seri nu numai vesele şi relaxante dar şi pline de emoţie, numai potrivite pentru acestă perioadă!
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Romania, evenimente | Leave a Comment
Bunele maniere în călătorii – cum mâncăm prin America
Posted on December 16, 2011
Şi-a venit şi rândul celor două Americi să vedem dacă există ceva ciudăţenii sau măcar diferenţe faţă de obiceiurile de la masă de pe la noi.
Aş începe prin a zice că atât America de Sud, Centrală cât şi în cea de Nord sunt destul de aproape de obicieiurile noastre de la masă.
Mai sunt însă mici diferenţe mai sunt pe ici pe colo.
Taquitos
Foto: Glane23, Wikimedia Commons
În Mexic:
- E nepoliticos să te duci la toaletă în timpul mesei, mai ales la o masă formală.
- Multe din felurile de mâncare mexicane ca tacos, taquitos, tortas, churros şi altele (trebuie neapărat să scriu un articol despre mâncarea mexicană pe care eu o ador şi-mi lasă gura apă numai când amintesc de ea) se mănâncă cu mâna. Dacă foloseşti cuţitul şi furculiţa la astfel de feluri eşti considerat caraghios şi snob.
Ah, taco-ul pe care l-am mâncat în piaţa centrală din Merida, singurică la masa de prânz după umblat prin oraş, cu mânuţa şi mult salsa (din acela roşu iute rău) – un moment de magie (se simte nostalgia?)
În Puerto Rico
Nu refuza o a doua şi chiar a treia porţie de mâncare dacă eşti invitat acasa la un portorican chiar dacă eşti la dietă – e considerat f. nepoliticos.
În Argentina
Dacă ţi se oferă mate şi nu doreşti, trebuie să spui “No, gracias (Nu, mulţumesc)”. Dacă însă începi să bei, ţi se va da mate în continuare până când spui doar “gracias” după ce l-ai băut pe ultimul la care nu ţi se răspunde cu nimic.
În Bolivia:
- Dacă eşti vreodată în situaţia de a invita un bolivian la masă, ai grijă să-l serveşti tu. Bolivienii nu sunt obişnuiţi să se servească în stil bufet.
- Bolivienii se scuză pentru mâncarea pe care ţi-o oferă când te invită acasă, dar e doar un act de politeţe.
- La ţară, invitaţii sunt seviţi şi apoi lăsaţi singuri ca semn de politeţe – poţi ajunge să mănânci cu gazdele la masă în momentul în care devii prieten.
În Venezuela:
- E considerat vulgar şi dezgustător să-ţi sufli nasul la masă sau în public în general (la fel şi în Ecuador). Cică aşa ar trebui să fie şi la noi.
- Cina e pentru socializare nu pentru afaceri.
În anumite părţi din Peru, Argentina, Chile şi Bolivia o să vedeţi comeseni sau pur şi simplu oameni în baruri, care varsă un pic din pahar pe jos (ca la noi pentru morţi) în semn de respect pentru Pachamama (zeitate a pământului pentru populaţiile din Anzi). Ritualul se numeşte ch’alla şi se poate face şi doar prin muierea degetelor în băutără care se scutură apoi ca să stropeşti pământul.
Ce se obişnuieşte în America de Nord?
- În timpul zilei, nu se ţin lumânări pe masă chiar dacă nu sunt aprinse.
- Dacă pleci temporar de la masă, lasă-ţi şervetul pe scaun. Acesta se pune pe masă, în stânga farfuriei, când părăseşti masa la final.
- În State, furculiţa se ţine în stânga doar când se taie mâncarea (cu cuţitul în dreapta evident ) după care se trece în dreapta ca să iei mâncarea din farfurie şi s-o duci la gură desigur. Poţi însă folosi tacâmurile şi ca în Europa.
- Nu se consideră nepoliticos dacă refuzi mâncare; în schimb, e nepoliticos să insişti să faci pe cineva să mănânce dacă nu vrea. Îţi dai seama ce dilemă pentru un moldovean sau un ardelean!?
Ştiu, m-am lăudat degeaba data trecută crezând că acesta va fi ultimul din seria bunelor maniere la masă. Lumea arabă merită un articol al său. Aşa că aşteptaţi-vă la un nou episod despre cum ne comportăm la masă prin lume.
» Filed Under Altele, Fun Turism, Prin lume | Leave a Comment
Codul bunelor maniere în călătorii – obiceiuri la masă în Africa
Posted on December 13, 2011
- Nu e politicos să fi punctual la masă. E bine să întârzii 15-30 de minute. Ei, aici, cred că unii dintre prietenii mei ar spune că e un obicei foarte sănătos – nu de alta, dar să dai timp gazdelor să termine şi ei la timp pregătirile.
- E nepoliticos să miroşi mâncarea. Presupun că e interpretat ca o neîncredere faţă de cât de bună sau proaspătă e.
- Dacă cumva stai pe covor în picioarele goale, ai grijă să nu-ţi arăţi tălpile că nu-i politicos.
- Mâncarea e servită întâi celui mai bătrân bărbat de la masă şi gazda se serveşte ultima.
În Nigeria:
- Se serveşte ceai de trei ori: prima dată fără zahăr, a doua oară uşor îndulcit şi a treia oară foarte dulce. Acceptaţi de fiecare dată pentru că reprezintă evoluţia prieteniei. Băutura nu se amestecă cu mâncarea. Întâi se mănâncă şi pe urmă se bea. La băutură trebuie să aştepţi să fii servit.
- Un mic râgâit la sfârşitul mesei e semn de satisfacţie.
In Etiopia:
- Invitaţia la masă la o familie etiopiană e o onoare şi etiopienii sunt destul de formali la masă.
- Ţi se oferă totdeauna o ceaşcă de cafea; refuzul său e considerat lipsă de politeţe. O ceaşcă de cafea e oferită şi la sfârşitul mesei. Cafeaua este băutură naţională şi există chiar un ritual al cafelei aşa cum există un ritual al ceaiului la japonezi. Oricâte cafele ţi s-ar oferi, acceptă cu graţie chiar dacă te pregăteşti pentru o noapte albă sau eşti băutor de ceai.
- E posibil să se aducă la masă un vas de lut sau metal deasupra căruia ţi se va turna apă pentru a te spăla pe mâini.
- Un obicei numit “gursa” presupune că unul dintre comeseni îţi poate oferi mâncare cu măna direct în gură. E bine să accepţi zâmbind altfel s-ar putea să ţi se ducă buhul de nepoliticos şi s-a terminat cu invitaţiile la masă!
În Africa de Sud:
- Nu se lasă mâncare în farfurie.
- Cuţitul şi furculiţa încrucişate deasupra farfuriei înseamnă că n-ai terminat de mâncat – când termini, trebuie să laşi cuţitul şi furculiţa paralel lângă farfurie.
- În restaurantele occidentalizate ai putea avea surpriza de a fi nevoit să mănânci chiar un hamburger cu cuţitul şi furculiţa. Dar cine se duce în Africa de Sud să mănânce fast food? Eu nu mănânc hamburger nicăieri….
Următorul şi ultimul episod legat de obiciurile de la masă va fi despre Americi şi lumea arabă.
» Filed Under Altele, Fun Turism, Prin lume | Leave a Comment