Direcția Nepal – Aventuri pe urmele cărții lui Sega (I)
Posted on May 31, 2016
Din cînd în cînd iau decizii spontan și fac cîte-o nebunie, sau așa mi se pare mie în acel moment. Ca să spun adevărul, nu e niciodată cu adevărat o nebunie și nici chiar spontan. Pritocesc cîte-o idee pe care o plimb de colo colo pînă se adună suficientă dorință ca să iau o decizie. Acum vreo 2 săptămîni, m-am decis brusc să plec în Nepal.
Dacă Mexicul a fost o alegere firească odată ce ne-am decis să plecăm spre Argentina (căci dacă ai un prieten bun mexican, doar n-o să ajungi pe continentul ăla și să nu dai o tură pe la siturile maya – una dintre cele mai bune decizii luate vreodată în viață), dacă la Machu Picchu am visat vreo 3 ani pînă am reușit să ajung acolo, dacă Africa rămîne o mare prioritate pe lista mea de călătorii, Asia e cumva în coada listei. Am multe prejudecăți și rețineri și abia de vreo 2-3 ani cochetez cu o vagă idee de a face un drum pe acolo. N-am nici o pornire deocamdată către China ori Japonia. Am auzit și am citit multe povești despre India, am văzut poze, am ascultat oameni pasionați care ar folosi orice prilej să ajungă din nou acolo și eu tot simt o strîngere de inimă. Parcă aș merge mai degrabă în Thailanda ori Cambodgia. Tibetul pare fascinant dar încă nu găsesc resursele fizice pentru o călătorie care mi se pare mai solicitantă decît pot eu acum. Mă rog, prostii. Dar prostiile astea sunt creatoare de frîne și frînele astea se înfrîng în timp și cu răbdare – cel puțin așa funcționez eu.
Și iată că, deodată, am găsit soluția: plec în Nepal cu Sega. Cum cine e Sega? Pe scurt, un brașovean matematician, fost copywriter și regizor de reclame care s-a hotărît la un moment dat să plece în lume să se (re)găsească pe sine și care e autorul a două romane NAMASTE, un Roman de Aventuri Spirituale, unul în India și al doilea în Nepal. După cutremurul din Nepal care l-a prins acolo, Sega a scos o ediție specială a cărții despre Nepal, beneficiile obținute din vînzarea acestei ediții mergînd spre supraviețuitorii dezastrului.
O să vă zic mai multe despre Sega cînd mă voi întoarce din călătoria cu el în Nepal.
Pînă atunci, aș vrea să zică el despre el și despre „Aventuri în Nepal…. cum scrie la carte”, căci așa se numește aventura în care ne invită în luna octombrie. Templul Maimuțelor, pagode, plută, munte, tabără de refugiați, Grădina Sacră, junglă, elefanți, canoe, crocodili, rugi funerare, dansuri, sat arhaic și multe altele fac parte din această aventură.
(Foto: Sega)
Nu în ultimul rînd, vom fi față-n față cu personajele cărții lui Sega. Eu abia aștept să-l cunosc pe Lama, personaj pitoresc, absolut fascinant.
(foto: Sega)
Cum Sega, a acceptat să-l iau la întrebări, hai să vedem ce ne povestește. Eu am avut multe întrebări și Sega a avut răbdare cu mine și mi-a răspuns la toate, așa că n-o să pun, astăzi aici, tot interviul, ca să ne bucurăm pe îndelete.
Doamnelor și Domnilor, Sega despre Nepal:
“A: Din punctul meu de vedere, prima întrebare pentru tine e și cea mai banală: care a fost momentul în care ai decis că trebuie să pleci în lume după tine însuți? Sau mai bine zis, care a fost motivația din spatele deciziei de a pleca în căutare?
Sega: O fi banală întrebarea, dar momentul cu pricina se numără printre cele mai dificile din viața mea. Nu am plecat ca într-o excursie, așa cum pleacă tot omul călător. A fost mai degrabă o ruptură de tot ceea ce devenisem, căci ajunsesem, de fapt, într-o fundătură. Sună mai bine în limba engleză: dead end. “Sfârșit mort”. Prin urmare, aș spune că plecarea mea de atunci a fost ca o moarte. Dar și ca o renaștere.
A: Pare că Nepalul a cîștigat cumva în căutările tale. De ce Nepal mai mult decît India? Deși intuiesc răspunsul, de ce Nepal mai mult decît muntele Athos?
Sega: Sincer să fiu, în Nepal am ajuns fără să-mi doresc prea tare, mai mult din nevoia de a-mi prelungi viza pentru India. Pe Everest nu voiam să urc, cu Yeti nu intenționam să mă întâlnesc. Am descoperit însă la poalele Himalayei o țară fascinantă, cu oameni iubitori și locuri ireal de frumoase, de care m-am îndrăgostit iremediabil. Asta în ciuda câtorva țepe, a drumurilor cu hârtoape (foarte periculoase la vremea aceea), a unei nopți petrecute în arest și a situației de atunci cu maoiștii.
M-am întors acolo după 5 ani și două cărți publicate, pentru un scurt popas în drumul meu spre India, unde plănuiam să stau o perioadă mai lungă ca să scriu cartea a 3-a și ultima din seria Namaste. Socoteala de acasă. Ei bine, am rămas în Nepal 9 (nouă) luni, răstimp în care am conceput “Aventurile în Nepal cum scrie la carte”, născute sănătoase și vioaie în ianuarie 2014. Au trecut 3 ediții de atunci și aventurile astea cum scrie la carte nu dau semne că vor să se cumințească și ele odată.
N-aș zice că Nepalul înățimilor amețitoare înseamnă pentru mine mai mult decât India, tărâmul legendar al căutătorilor spirituali, al culorilor vii și al mirosurilor tari, sau decât Athos, muntele auster al nevoitorilor ortodocși. Fiecare mi-a modelat existența într-un fel unic și incomparabil și va trebui să scriu cărțile ca să dezvolt ideea.
A: Am citit (chiar de la tine) că există o multitudine de implicații și înțelesuri pentru Namaste. Pentru cei care nu știu, care este înțelesul pe care-l dai tu cuvîntului?
Sega: Namaste nu e un cuvânt oarecare. Când îl rostești, îți aduci aminte că te raportezi la cel din fața ta ca de la esență la esență, dezbrăcat de tot ce e aparent și trecător. De aici “lumina din mine recunoaște lumina din tine”, “divinitatea din mine salută divinitatea din tine” și toate celelalte interpretări ale acestui salut străvechi.
A: Faci în cartea despre Nepal niște paralelisme între poveștile creștine și cele spunse de diverși nepalezi, care mi-au amintit de Cartea de nisip a lui Borges. Ideea lui Borges, cel puțin așa cum o înțeleg eu, e că miturile omenirii sunt puține, dar suficiente. Pe mine m-a amuzat ironia din interpretările tale dar chiar aș vrea să-mi spui ce crezi tu despre sursa și motivația acestor povești.
Sega: Te referi la povestea lui Siddhartha spusă de ricșarul din Kapilavastu și la povestea lui Varlaam și Ioasaf, spusă de mine în replică. Trebuie să-ți destăinui că în realitate ricșarul a fost mut ca un pește, dar mi-a plăcut să-l transform într-un personaj vorbăreț, cu ajutorul căruia să pot exprima niște lucruri… Am lucrat mulți ani în publicitate și știu cam care e treaba cu miturile, poveștile și propaganda. Nu arareori am deturnat propagandistic o poveste sau un mit în favoarea unei mărci sau a alteia. Marea Renunțare a lui Siddhartha, întâmplată acum 2.500 de ani, a fost repovestită propagandistic mai întâi de către arabi. Ei vorbeau despre un prinț indian pe nume Budasaf, stâlcind cuvântul sanscrit bodhisattva care înseamnă “cel ce va deveni Buddha”. În versiunea lor, prințul Budasaf renunță la idolatrie și ajunge să îmbrățișeze o religie monoteistă. De aici până la Ioasaf nu a mai fost decât un pas, pe care departamentul de creație al Bisericii Creștine l-a făcut cu grație. Așa s-a născut povestea lui Varlaam și Ioasaf, o poveste impresionantă, convingătoare, menită să convertească pe loc la creștinism.
Sfântul Ioasaf predicând, scenă dintr-un manuscris grec din secolul al XII-lea (sursă Wikipedia)
Și cine știe? S-ar putea ca până la urmă și povestea lui Siddhartha să nu fie decât o născocire bazată pe o istorisire mai veche, pierdută în negura timpului, la rândul ei întemeiată pe unul dintre miturile alea puține și suficiente aduse în discuție de Borges.”
Eu abia aștept să continui discuțiile cu Sega direct acolo, la fața locului. Pînă atunci, va urma partea a II-a a interviului, mai multe poze și povești despre Lama și la ce să ne așteptăm în Nepal. Unde mergem, nu????
» Filed Under Am aflat, am citit, Prin lume
Comments
One Response to “Direcția Nepal – Aventuri pe urmele cărții lui Sega (I)”
Leave a Reply
[…] Doar nu credeați că vă las așa în suspans, nu? Un pic e interesant, dar să nu exagerăm și să continuăm cu partea a II-a interviului cu Sega. […]