Andalucia la grămadă și pe scurt
Posted on April 29, 2016
Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese. Așa se zicea pe vremea mea și fac și eu haz de necaz că scriu din an în paște pe blog. Săracul blog mi-a cerut parola că s-a simțit deja părăsit. De plimbat, stați liniștiți, mă plimb în continuare doar că scrisul a virat-o ușor spre alte drumuri. Nu de tot, adică n-o să bată chiar vîntul pe aici și, dacă mă concentrez puțin, o să fiu un pic mai vioaie.
Deocamdată, deși sunt restantă cu multe povești, o să le las restante și-o să atac ultima prospătură, adică Andalucia de unde tocmai m-am întors de cîteva zile.
Turul a fost cam așa: Malaga, Ronda, Cadiz, Sevilla, Cordoba, Granada. Cu mașina, că nu mai am vîrsta și forța să car bagaje prin autobuze sau trenuri cîteva sute de kilometri.
Încă sunt îngropată în poze așa că deocamdată cîte puțin despre fiecare.
Malaga
Mă așteptam să fie mai puțin interesantă și mai de trecere așa. Mi s-a părut curățică, verde și plăcută.
Ronda
Minunată, originală, un pic turistică dar de neratat.
Juzcar
O mică glumă albastră între satele albe, amuzantă dar cam kitsch. Putea fi ceva mult mai tare. Oricum de poze, bună.
Cadiz
Atmosferă de port, nu cine știe ce interesant – sincer, aș fi putut sări lejer peste oraș fără prea mari regrete
Sevilla
Încîntătoare, savuroasă, cu parcuri absolut splendide și un Alcazar minunat. Am prins și o zi din feeria de Abril dar despre asta zic data viitoare.
Cordoba
Preferata mea – elegantă, curată chiar dacă destul de turistică, cu atmosferă și foarte multă personalitate. Iar Mezquita/Catedrala – o nebunie!
Granada
Turistică, cosmopolită, agitată, cățărată, colorată. Alhambra – o dantelă întreagă.
Peste tot, plin de flori, păsări, căței, pisici și portocali sălbatici.
Spaniolii din zonă funcționează cam pe același model cu noi – foarte gălăgioși – uneori chiar mai gălăgioși ca noi, aruncă pe stradă la fel ca noi, mănîncă semințe pe stradă, serviciile la restaurant sunt varză, altfel amabili fără să dea pe-afară.
Foarte mult kitsch mai ales în materie de produse turistice. Cordoba stă un pic mai bine, mai ales la produsele din piele. Cu alte cuvinte, dacă vreți shopping, nu e cea mai bună alegere.
Din punctul meu de vedere, punctul cel mai slab al zonei e mîncarea. Cu excepția a 2-3 feluri de mîncare locale care au fost f. bune (coadă de taur, cremă de fructe de mare, salmorejo). Sigur, eu sunt subiectivă mai ales că nu mănînc mîncare dulce – sunt sigură că unele feluri erau bune dar nu pentru mine.
De fapt, cred că totul ar fi fost ok dacă n-ar fi fost micul dejun pe care nu am reușit să-l schimbăm în nici o zi. Absolut toate restaurantele din toate orașele unde am fost aveau fix același lucru: tostas. Nu, nu tostas de care știam eu din Mexic (miam) ci niște chifle mari tăiate pe din două, încălzite, nu cine știe ce gustoase la care-ți aduceau ca la hotel, o cutiuță de pate, sau unt, sau un pic de brînză, sau o combinație de salsa de roșii cu un soi de bacon tăiat mărunt (și care mirosea dubios). În general, din ce am gustat în materie de salamuri și șunci, cam nimic n-a fost pe gustul meu. Salvarea venea de la uleiul de măsline f. bun cu care puteai stropii nenorocirea s-o salvezi. Dar fix același lucru peste tot. Multă, multă pîine…. Nici vorbă de ouă sau omletă. Omletă făceau doar la prînz și de fapt nu era chiar omletă că era o chestie mai mult cu cartofi și ceva ou. În fine, cu excepția celor trei feluri de mîncare menționate care mi-au plăcut, cele mai bune chestii pe care le-am mîncat au fost….paste, evident la restaurant italienesc.
Berea însă bună 🙂
Nici dulciurile lor nu m-au încîntat cine știe, în schimb am mîncat niște clătite excelente la un bar arăbesc.
Cu cazările a fost bine că doar sunt expert în a alege, dar tot am avut o aventură în Granada pe care trebuie neapărat să o povestesc. De data asta, chiar va veni și urmarea căci nu pot sări peste picanterii.
» Filed Under Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii
Comments
Leave a Reply