Dungi, culori, soare şi piatră în aerul Capadochiei
Posted on September 27, 2013
Habar n-am cu ce să-ncep, să zic întîi de Portugalia sau de Turcia? Să pornesc cronologic sau la întîmplare? Şi pentru că n-am nici o idee, o să încep cu plimbarea cu balonul prin zona Goreme din Capadochia ca să ştim o treabă. OK, m-aţi prins – e cel mai simplu. Nu trebuie să las emoţiile să se filtreze, am deja selectate poze şi e şi un subiect extrem de relaxant.
Să zic că am fost foarte surprinsă ar fi o minciună pentru că am la activ trei sărituri cu paraşuta de la 1000 de metri, adică ştiam deja cum e acolo sus. Pentru cei care însă n-au avut experienţe la astfel de înălţimi, e o emoţie surprinzătoare. Imaginile din avion pe vreme bună sunt aici panoramice şi tihnite. Ai timp într-o oră cît durează plutirea, mai sus, mai jos, să priveşti relaxat pămîntul de sub tine şi cerul de răsărit.
În plus, Capadochia, imaginile sunt surprinzătoare şi datorită peisajului spectaculos pe care l-au creat vulcanii – un platou la 1000m din care cresc ţuguie albe ce par venite din ţara lui Oblio pline de găuri, locaşuri pentru porumbei, case sau hoteluri şi lanţuri de spinări de piatră în mai multe nuanţe de la alb la roz, trecînd prin vernil sau gri. Valea Roz şi Valea Roşie sunt foarte vizibile din orice loc ridicat din Goreme dar mai ales din balon.
Iar spectacolul baloanelor este unul fascinant în sine – începând de pe la 6 şi un pic dimineaţa pînă pe la 7 (depinde şi de vreme şi curenţi) se ridică din toate văile o puzderie de baloane colorate la care caşti ochii ca un copil încîntat, fie că le vezi de la terasa hotelului, fie că le vezi dintr-ul dintre ele. E minunat să ai încîntarea asta plină şi nesofisticată a unui copil ce se bucură de plutirea prin aer a baloanelor colorate.
Turcii au făcut o adevărată industrie din asta. Sunt extraordinar de bine pregătiţi şi totul merge ceas. Un microbuz te preia de la hotel dimineaţă la 5 şi un pic, eşti dus la un fel de cantină unde ai un mic dejun suedez foarte consistent şi bun, apoi eşti dus tot cu microbuzul în zona de lansare unde urmăreşti ultimele pregătiri şi ultimele faze de umflare a balonului. Baloanele sunt aduse cu nacelele lor pe remorcile unor maşini de teren care urmăresc baloanele pînă la locul de sosire unde, pilotul aşează nacela direct pe remorcă – foarte impresionant. La sfârşit, ţi se oferă un kir royal (un cocktail cu şampanie) şi un dulce. Şi ţi se dă şi un fel de diplomă ca să dovedeşti că ai zburat cu balonul.
E scump? Eu zic că nu foarte scump şi merită oricum. Preţul varia între 100 şi 160 euro/persoană pentru zborul de o oră. Noi (adică Renate şi Cătălin de la TravelBadgers şi cu mine) am negociat la hotel un pachet care a inclus zborul şi trei tururi în zonă la 200 euro de persoană ceea ce mi s-a părut f. decent mai ales că toate tururile includ şi masă – două dintre ele sunt de o zi întreagă practic şi unul un pic mai scurt. Dar despre astea şi despre plăcerea de a merge cu oameni cu care te potriveşti şi te înţelegi uşor, vă zic în episoadele următoare.
Pînă atunci, ia uite ce am văzut eu din balon!
Cum vi se pare?
» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Fun Turism, Insemnari din calatorii
Comments
2 Responses to “Dungi, culori, soare şi piatră în aerul Capadochiei”
Leave a Reply
Experienta asta am trait-o si eu. M-am bucurat sa revad acum, in miez de noapte, cand la Timisoara ploua, fotografiile multicolorate ale baloanelor.
Ei, in dimineata asta si la noi ploua, asa ca mi-a prins bine “rezerva” de soare si culoare din Capadochia 🙂