Mini foto-poveste – Sfinxul roşu păzind eternitatea
Posted on June 16, 2013
Pare că sfinxul roşu e acolo de când lumea. Şi eu aş vrea să fiu acolo de când lumea şi poate sunt. În spatele sfinxului, cu marea în faţă, având în stânga pantele capreze, mi se pare că sunt la fel de eternă ca străjerul roşu. Căci el e sigur etern, puternic şi misterios aşa cum se cade unui sfinx adevărat. Îmi vine să-l ating dar ceva îmi reţine palma şi mă opresc tăcută, mă sprijin ca şi data trecută de marmura albă şi rămân acolo să străjuiesc o vreme lângă el.
Am sperat că fascinaţia se va mai toci după prima vizită. Nu cred că se va întâmpla vreodată. La fel ca Axel Munthe, mă simt iremediabil legată de locul ăsta şi îmi doresc să fi fost eu cea care a ridicat vila şi a visat la sfinxul a cărei poveste a rămas poveste, mister şi vis. Şi mi se pare că aşa şi trebuie să rămână. Chiar şi imaginea pe care am furat-o cu sfială şi care mă întîmpină în fiecare zi de pe ecran, are darul de a mă aduce mai aproape de cer în fiecare zi. E ordine pe desktop-ul meu pentru a lăsa sfinxul neatins de cele lumeşti.
» Filed Under Am vazut, De prin Europa
Comments
Leave a Reply