Mini foto-poveste – Când clipesc norii în Bucegi

Posted on June 5, 2013

 

Am urcat hotărâţi până în Şaua Strunga din Bucegi cu ţinta clară şi precisă de a prinde cu aparatul bujorii sălbatici şi apusul. Toată lumea în jur are aparate DSRL, doar eu şi prietena mea avem nişte compacte Nikon. Pe drum ne apucă ploaia şi ne băgăm la Refugiul Strunga unde dăm mărunţel din picioare că e cam recişor, spunem glume, ne uităm din uşă la o turmă de oi cu nişte ciobăneşti extraordinari şi ne întrebăm ce şanse avem să se ridice norii. Avem, ploaia trece, norii se mai răresc, ieşim din refugiu şi ne ducem să căutăm cel mai bun loc cu putinţă să punem trepiedele şi să capturăm soarele la plecare. Cu bujorii n-avem noroc – ia-i de unde nu-s. Iarna fusese cam lungă şi erau mult întârziaţi deşi era luna iunie. Şi stăm, unii cu inima cât un purice, alţii cu resemnare fatalistă, să se ridice norii ce par să se întindă la vest, adică exact acolo unde avem noi treabă. Norii nu s-au ridicat, dar pentru exact o jumătate de minut, norii au clipit şi-au lăsat o fantă mică din care ne-a făcut discret soarele cu ochiul.

Ochiul norului

 

» Filed Under Am vazut, De prin Romania, Insemnari din calatorii

Comments

Leave a Reply