Capri, locul unde ai putea gândi raiul
Posted on May 25, 2013
Stau pe terasă cu cafeaua tare care cică e “American”. Adică nu e “Italian” – un degetar în care e concentrată toată cafeaua dintr-o plantaţie, pe care o bei din două guri şi rămâne amară şi uşor acrişoară oricât zahăr i-ai pune. Asta e un pic mai lungă, dar numai un pic, suficient însă încât să fie bună. Văd marea în depărtare şi casele albe de pe coastă, de jur împrejur e totul verde, se aud păsările, pescăruşii ţipă rar şi planează pe câte-un zid. Am mâncat binişor şi ne aşteaptă străzile înguste şi înclinate ale insulei.
“Mă gândesc c-aş putea muri liniştită aici! Zău că m-aş retrage aici la pensie.” Ioana mă aprobă a treia oară când zic chestia asta de când suntem la Capri. Ce-şi poate dori mai mult un om decât o insulă cu munte şi verdeaţă, înconjurată de marea asta de o culoare incredibilă? Ştia el Axel Munthe de ce a trăit aici.
Dacă mi-ar fi spus cineva acum zece ani c-o să stau pe terasă la Capri aş fi zic că e nebun sau că-mi prevede că voi deveni milionar. Şi, deşi n-am ajuns milionar, sunt la Capri. Prin urmare, se poate. Nu e chiar atât de scump încât să fie inaccesibl. Anul trecut am fost doar o zi şi a fost absolut insuficient. Anul ăsta am ajuns din întâmplare după cum unii dintre voi ştiu deja – m-am păcălit şi eu o dată şi-am făcut o rezervare pe booking.com nerambursabilă. Doar că până la urmă nu m-am păcălit de loc. Am reuşit să stau patru zile în Capri fără să cheltuiesc chiar o avere. Nu e ieftin dar dacă ai răbdare să cauţi, e fezabil.
Cazarea pe care am găsit-o a fost la Hotel Reginella, unde ne-a costat 90 de euro pe noapte/dublă cu mic dejun inclus, ceea ce pentru Capri e f. ieftin. Majoritatea hotelurilor sunt sărite de 130 de euro pe noapte.
E un hotel de familie, cu doar 9 camere, al cărui manager e un tip extrem de drăguţ şi de amabil. Fiecare cameră are în faţă bucăţica ei de curte, înconjurată de verdeaţă şi hotelul are şi o pajişte unde poţi sta la soare în şezlonguri dacă te lasă inima.
Micul dejun, care e surprinzător de bun pentru Italia, îl iei pe terasa din prelungirea recepţiei (care e ca un mic muzeu) şi hotelul mai are un bar cu terasa sa a cărei intrare e chiar la drum.
Totul e foarte curat, camerele sunt f. decente ca suprafaţă şi au un pat cât pentru trei persoane (chiar dacă în poză nu pare) iar baia e f. mare.
Merită preţul fără nici o discuţie.
Cât ne-a costat până la urmă să stăm la Capri patru zile, două persoane?
- 270 euro cazare 3 nopţi
- 200 euro – avion Blueair dus-întors Napoli
- Vaporaş dus-întors Napoli – 80 euro
- Mâncare 4 zile – cam 275 euro (dar se poate mai ieftin dacă nu mănănci în fiecare zi la restaurant şi sigur, se poate şi mult mai scump dacă mergi la restaurantele din centru Capri-ului)
- Intrări, teleferic, funicular, autobuz – cam 75 euro (despre astea mai vin poveşti)
Asta înseamnă în mare în jur de 450 euro de persoană, ceea ce nu e chiar o avere.
Noi am stat şi 3 zile la Napoli dar despre asta vă zic altă dată.
» Filed Under Am aflat, Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Ne-am cazat la
Comments
One Response to “Capri, locul unde ai putea gândi raiul”
Leave a Reply
[…] trecut aproape o lună şi eu încă mă simt legată de lumea din Capri. Parte din mine nu s-a întors de tot acasă şi se mai plimbă încă pe străduţele insulei. […]