Influenta “nefasta” a lui Adi Hadean
Posted on January 28, 2011
Fratilor, am fost deturnata. Nici gand azi sa gatesc ceva si cu atat mai putin sa scriu despre mancare.
Citesc in perioada asta Un om sfarsit a lui Giovanni Papini care ma impinge la pacatul scrisului introspectiv, asa ca eram varata in chinurile creatiei cu gandul in acelasi timp la povestile despre Mexic pe care le voi scrie pe blog. Imi suflam nasul cu foarte multa aplicatie, cand o usoara dar suparatoare si persistenta durere in gat m-a smuls din ghearele inspiratiei si m-a impins la bucatarie cu gandul la zeama tamaduitoare a unei lamai.
Dar, in cei cinci metri pana la bucatarie, m-a lovit o senzatie de mare gol in stomac si gandul ca zeama de lamaie pe stomacul gol nu e tocmai indicata. Ca de’, pana la ora 11 n-am catadicsit sa mananc mai nimic.
Si iar ma loveste o idee in creier, de data asta cuiul pe care mi l-a varat acu’ cateva zile Adi Hadean cu micul lui dejun cu omleta. Si daca la inceput ma gandeam la niste ochiuri cu sunculita, m-am lasat deturnata si mi-am facut nu o omleta ci niste jumari. Recunosc ca desi imi plac omletele, totdeauna am preferat jumarile, de preferinta nu prea facute.
Asa ca, am taiat niste ceafa impanata binisor, in bucati relativ mici, un ardei rosu capia in feliute subtiri si le-am ametit in putin ulei de masline.
Am batut doua oua la care am pus un pic de sare, multa branza albastra si fulgi de ardei iute si le-am adaugat in tigaie. Le-am lasat asa un pic doar pentru poza dupa care le-am amestecat si le-am scos dupa mai putin de un minut.
In timp ce mancam ma gandeam ca ar fi mers si niste ciuperci si mi-am adus aminte ca, pe vremuri, faceam un fel de jumari invatate de la un unchi care fusese marinar in tinerete. El le numea talmes-balmes si asta pentru ca practic punea ce vrei si ce nu vrei acolo. Cartofi prajiti taiati mai marunt, ceapa, ardei, rosii, bacon sau feliute de pui (sau si una si cealalta), ciuperci, marar, branza evident si orice resturi mai avea prin frigider.
Ameteca intai ardeiul si ceapa, punea sunculita, pe urma carnea si cartofii deja prajiti, rosiile si dupa vreo 30 sec. turna deasupra ouale batute, amestecate cu branza, marar (sau fara), sare si piper, dupa care amesteca totul pana cand se inchegau ouale.
Nu vreti sa stiti cum e! Daca mananci o portie din asta, poti sa nu mai mananci nimic toata ziua!
Eu m-am multumit cu ceva mai modest, dar bun.
De cand citesc blog-ul lui Adi, am inceput sa-mi doresc din nou sa gatesc. O fi bine, o fi rau?
Adi, jos palaria!
» Filed Under Altele, Am mincat la
Comments
Leave a Reply