Cum să ratezi ouăle pascale în cîteva mișcări simple și inteligente

Posted on April 19, 2014

 

 photo 2-DSC_0183_zpsb0178106.jpg

1 – Se cumpără ouă de orice altă culoare decît alb;

2 – Se adună toate vopselele rămase de prin anii trecuți cu condiția să fie cele 4 culori de bază – vopselele trebuie să fie cît mai variate, dacă se poate de minimum cinci feluri diferite;

3 – Se fierbe o parte din ouă în vederea colorării lor ulterioare și se lasă o parte crude pentru a fi vopsite direct în culoare după cum spun cele 5 tipuri de instrucțiunile de la cele cinci tipuri de vopsea;

4. Se pun cele două pliculețe de vopsea roșie și respectiv verde într-un pahar cu apă caldă în vederea fluidizării, cu toate că ele par perfect fluide;

5. Se pune la fiert vopseaua galbenă în care se vor pune, la momentul datului în clocot, șase ouă nefierte astfel încît să iasă un galben intens iar ouăle să rămînă moi, ori cel în mult cleioase;

6. Se scot ouăle după 4 min. și jumătate și se constată că sunt încă aproape ca la mama lor acasă cu o foarte vagă tentă gălbuie și după 2 secunde de mirare totală, se trece la etapa următoare fără nedumeriri existențialiste și îndoieli dezarmante;

7. Așa că, se ia pliculețul de vopsea albastră care are același regim cu cel galben, și se pune tot la fiert, repetînd pasul 5 cu același rezultat ca la pasul 6, doar că, de data asta, culoarea care NU s-a vopsit e albastră. Se privesc atent ouăle pentru a sesiza o ușoară diferență de nuanță …. care este;

8. Se ia alt pliculeț de vopsea albastră de alt tip și se pune și el la fiert, se repun ouăle cu vagă nuanță de albastru și se mai țin 30 de secunde (ca să nu iasă beton) după care se scot ușor mai albăstrui, dar nu cu mult;

9. Se ia vopseaua roșie, apoi cea verde de la fluidizat și se repetă mișcarea 5, respectiv 7, cu un rezultat ceva mai încurajator decît la 6, respectiv 8, adică ouăle ies un roșu deschis cu o singură zonă nevopsită și un verzui pal și foarte bolnav;

10. Între timp, se ia pliculețul cu vopsea albastru sidefat și se taie un capăt cu o foarfecă. Se stroace pliculețul intens, preț de o jumătate de minut și se aruncă la coș pentru că vopseaua nu dă semne că vrea să iasă de acolo;

11. Se contemplă dezastrul și, la o ultimă privire, se constată după o reatribuire atentă a instrucțiunilor: conținutul pliculețului galben și al primului albastru trebuiau puse în apă călduță, vopseaua roșie și verde trebuiau fierte în apă, al doilea pliculeț albastru trebuia aplicat exterior, pliculețul albastru sidefat trebuia pus în apă călduță pentru fluidizare. Cine să-i mai înțeleagă pe aștia cu indicațiile lor??!!!

12. Se scobește în gunoi după pliculețul albastru sidefat, se fluidizează, se aplică pe vreo 8 ouă de culoare nedefinită care devin măcar sidefate;

13. Se descoperă un ultim tubuleț cu conținut verde – total diferit de tot ce a fost pînă acum – care se aplică peste ouăle bolnave, obținînd astfel ouă de camuflaj și apoi peste găurile din roșii obținînd ouă de fond plastic.

 photo 1-DSC_0182_zpsdb51aedd.jpg

14. Se pun 2 ouă din cele 10 gata colorate cumpărate acum două zile într-un puseu de premoniție plină de inspirație lîngă un ou sidefat, un ou de camuflaj și unul artistic și se duc la vecini cu văităturile de rigoare;

 photo 3-DSC_0184_zps2d4fdc67.jpg

15. Se pun cele 8 ouă germane, vopsite cu simț de răspundere, pe o altă tăviță lăngă cele pestrițe ca să le umpli de rușine și invidie pe cele din urmă;

16. Se primesc de la vecini 4 (adică 5 – nici cu număratul nu-mi iese mai bine) ouă de prepeliță frumoase și spectaculoase ca niște ouă de jucărie.

 photo 5-DSC_0189_zps5643308d.jpg

17. Se meditează asupra șirului neîntrerup de mai mult de 30 de ani de reușite de necontestat și necontestabile;

18. Se contemplă ratarea spectaculoasă a momentului prezent cu conștiința nimicniciei dar cu mulțumirea celui care și-a făcut datoria.

 photo 6-DSC_0196_zpscc0603a4.jpg

Dacă aveți cumva dubii asupra autenticității experienței, vă asigur că aceasta a fost urmată întocmai, pas cu pas, de către mine.

Știu că sfaturile mele vin tîrziu dar sunt valabile și pentru la anul.

Pînă atunci, să aveți un Paște bun, voios și mai ales senin!

 

P.S. Ratarea n-a fost absolut totală – ouăle nu sunt chiar de spart capul – unele au ieșit chiar delicios de cleioase.

Cristos a Înviat și să aveți o zi minunată ca soarele ăsta care a apărut!

 

 

» Filed Under Altele | Leave a Comment

Transilvanian Brunch – O masă bună la umbra unei biserici fortificate

Posted on April 16, 2014

 

Știți de Transilvanian Brunch? Eu am tot scris anii trecuți și chiar am fost la una dintre ediții la Biertan, cu care ocazie am făcut o tură pe la mai multe dintre bisericile fortificate din Transilvania. Mai sunt încă multe de văzut și mă gîndesc că mi-ar prinde bine să mai merg pe acolo. A fost una dintre cele mai plăcute vacanțe din țară.

Brunch la Biertan

Brunch la Biertan

Viscri - Cetatea Albă

Viscri – Cetatea Albă

A început seria de Transilvanian Brunch din 2014. Prima ieșire are loc in satul Moșna (germ.: Meschen, magh.: Szászmuzsna), pe 26 aprilie (sambata) incepand cu ora 11.

 

Moșna

Moșna

MosnaSursă foto

Programul

  • tur prin ferma Bio-Mosna
  • Brunch desigur cu bucate proaspete și sănătoase de prin partea locului
  • ora 14 – plimbare prin satul Mosna & vizita la biserica fortificata

mosna1404267-page-001

Participarea trebuie anunțată cel mai tîrziu pe 23 aprilie 2014 (miercuri) seara. Inscrierea se poate face telefonic la Jochen Cotaru, tel: 0722-396.755 sau prin e-mail la adresa transilvanian.brunch@gal-mh.eu.
Lista de participanți va fi închisă la un număr de 120.

Prețul – 50 lei de persoană, gratuit pentru copii.

Care sunt celelalte evenimente de anul ăsta?

  • 31.05.14 – Cloasterf (Klosdorf)
  • 28.06.14 – Cincsor (Kleinschenk)
  • 26.07.14 – Zlagna (Schlatt)
  • 30.08.14 – Hosman (Holzmengen)
  • 27.09.14 – Nocrich (Leschkirch)

Oricare dintre locații merită văzută și în jurul unui astfel de eveniment puteți aranja o plimbare de cîteva zile pe la bisericile fortificate din Transilvania, care de care mai frumoase. De la Moșna, de exemplu, ajungeți ușor la Biertan, la Alma Vii sau la Valea viilor.

Valea Viilor din clopotnița bisericii

Valea Viilor din clopotnița bisericii

Eu nu pot merge la Moșna și nici la Cloasterf, căci sunt plecată, dar mă gîndesc serios la cea de la Cincșor unde n-am fost și care știu că e foarte frumoasă și de unde aș putea să merg la Cincu, la Merghindeal, Dealu Frumos, apoi la să revăd Cârța care mi-a plăcut în mod special. Cetatea Făgărașului e la doi pași și ea.

Cârța

Cârța

Aveți idee cîte biserici fortificate sunt în Transilvania? 93! – impresionant, nu? Ce-ați zice de o plimbare împreună?

 

» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Romania, evenimente | Leave a Comment

Concurs pentru Hotel două nopți la Palermo

Posted on April 13, 2014

 

Am planificat, încă de anul trecut, o plimbare la Capri (da, iar….) și apoi o fugă în Sicilia. Nu mi-a ieșit. Am însă deja o cameră single plătită pe două nopți (1-3 mai), în valoare de 70 euro, la Palermo la Hotel Concordia pe booking.com (care poate fi eventual extins la dublă).

M-am gîndit că ar fi păcat să se piardă și mai bine fac cadou rezervarea, dar nu chiar așa pe degeaba. Cine o dorește, e invitat la un concurs.

Un concurs de scris bineînțeles: o poveste despre o relație, de orice fel, cu un italian (italiancă), o familie de italieni sau un grup de italieni.

Collage_Palermo

Sursă foto

Mai am și o rezervare (neplătită, la 78 euro) pentru alte 2 nopți în Catania, la B&B Da Gianni e Lucia, avînd în vedere că se ajunge mai ușor la Catania cu avionul decît la Palermo și oricum ar fi păcat să mergeți acolo doar 2 zile. Autobuzul de la Catania la Palermo face aproape 2 ore și jumătate și costă 20 euro. Vă pot ajuta cu orice alte informații suplimentare.

Aștept poveștile voastre pînă pe 18 aprilie la ora 20:00, iar cîștigătorul va fi anunțat pînă pe 20 aprilie, ora 12:00.

Nu pot să zic decît că aștept cu drag poveștile voastră și vă urez inspirație bună!

 

P.S. Am verificat și un bilet de avion pînă la Catania e cam 160 de euro la low cost.

 

P.P.S. Poveștile trebuie să se refere la o relație cu un personaj sau mai multe de origine italiană (e vorba de a pune în valoare anumite trăsături, mod de a vorbi, de a se purta, tip de ospitalitate sau de ostilitate dacă e cazul) și trebuie să fie scrise pentru blog-ul meu. Pentru asta puneți povestea ca un comentariu la acest articol sau trimteți-o pe adresa anca@funtur.ro. Baftă!

 

» Filed Under Altele, Oferte | 8 Comments

Nebunie, magie și industrie la Disneyland

Posted on April 2, 2014

 

 photo 1-DSC_0046-001_zps0d7b238f.jpg

Lume, lume!!!!!

Da, lume multă, cu adevărat multă, de toate vîrstele, mărimile și dimensiunile.

 photo 1-DSC_0224_zps92d8b3b1.jpg

Copii de toate înălțimile și în întreaga gamă de la cîteva luni la adolescenți, în costume de crocodili, pirați, prințese pline de importanță, iepurași, cu urechi de Minnie sau Mickey, pălării de bucătar sau de indian, serioși și pătrunși sau veseli și zgomotoși;

 photo 1-DSC_0140_zps885c076d.jpg

Părinți tineri sau maturi, cu unul sau mai mulți copii și o trenă de bunici, prieteni sau alte rude gata să se sacrifice pe altarul distracției totale, perechi, găști de puști, frați, iubiți, francezi, englezi, ruși, români, spanioli și de alte naționalități, amestecați într-o babilonie de limbi și culori, hotărîți să se distreze cît mai mult și cît mai eficient;

 photo 1-DSC_0139_zps61083e36.jpg

 photo 1-DSC_0209_zps857b6835.jpg

Flori, culori, lumini, turbioane, țipete, rîsete, plînsete, alergături, cozi mai mari sau mai mici, miraje, povești, personaje de film;

 photo 1-DSC_0494_zps005e3605.jpg

Mașini de epocă, tramvai cu cai, trenulețe, carusel, jucării cu tonele, rochii de prințese, costume de eroi și personaje faimoase, alte jucării, dulciuri și suveniruri scumpe.

 photo 1-DSC_0251_zpsf2be0b71.jpg

 photo 1-DSC_0339_zpsccdf797d.jpg

Restaurante cu specific american, scumpe, scumpe, nenumărate magazine de jucării, pistoale, săbii, puști, ursuleți, iepurași, Mickey, Minnie, pălării de bucătar, urechi, urechi, roboți, globuri, păpuși, cape, tiare, brățări și coliere pentru fetițe, bomboane colorate, bomboane pe băț, căni și tricouri cu persoanjele preferate, jucării, jucării….;

Mașinuțe, avioane, rachete, roller coaster-uri mai mari sau mai mici, pentru copii, părinți mai cuminți sau adulți curajoși, povești, castele, labirinturi, insule, bărci și corăbii, carusel, turnuri și case bîntuite, demonstrații, cascadorii;

 photo 1-DSC_0543_zps729e53ef.jpg
 photo 1-DSC_0530_zps9afb0306.jpg

 photo 1-DSC_0424_zps927e3974.jpg

 photo 1-DSC_0383_zps0cf4b76c.jpg

Paradă cu care și personaje de film, spectacol de imagini, lumini, muzică și poveste la final de zi de basm, industrie.

 photo 1-DSC_0478_zps77698369.jpg
 photo 1-DSC_0659_zps6d8a0b86.jpg

Despre unde am stat, cum și unde am mîncat, costuri și alte chestii practice dar și despre unde să te duci în Disneyland și ce să faci, în special din perspectiva unui adult, urmează în episoadele viitoare. M-am distrat? Absolut! Ceea ce vă doresc și vouă. Am și argumente să vă conving că merită să mergeți la Disneyland măcar o dată-n viață.

 

» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Fun Turism | Leave a Comment

Peter Pan scrie pe mine

Posted on March 26, 2014

 

Londra, Paracas, Machu Picchu, Sintra și alte povești mai vechi sau mai recente o să aștepte cuminți pînă săptămîna viitoare căci eu am alte gînduri zilele astea.

Copilul prietenilor mei a sărit de 5 ani așa că avem și noi pretextul perfect să dăm în mintea copiilor și să ne facem de cap cît mai tare și mai mult la Disneyland în Paris.

Mîine dimineață devreme vom fi moț în aeroport fără cățel, fără purcel dar cu copil, pregătiți de patru zile de destrăbălare totală. Eu abia aștept să mă dau în chestiile alea grele gen Tower of Terror dar cred că o să ne și copilărim un pic prin țara poveștilor. M-am documentat, stați liniștiți, am o listă întreagă!

Disneyland ParisSursă foto

Ce-am aflat sigur din punct de vedere logistic, în afară de program, Fasspass, mîncare și alte chestii din astea e că e scump al naibii să ajungi de la aeroport la Disneyland. Există tren rapid care ajunge cam în 15 minute dar care costă de te ia amețeala – 167 de euro 3 adulți plus un copil (dus-întors) și un autobuz care face vreo 40 de minute și costă cam 125 de euro în aceeași formulă. Drept pentru care am optat pentru taxi, rezervat pe internet, care te așteaptă cu plăcuța la sosire (nu taxi-ul, șoferul), te lasă la hotel  și face și drumul invers pentru 130 de euro. Scump domnule, scump! Ei, dar ce nu facem noi pentru copil, nu?!

Pentru că vreau să profit la maxim de sacrificiu, cred că o să iau o pauză de internet așa că ne mai auzim săptămîna viitoare și vă povestesc cum m-am chinuit. Pînă atunci, sunt Peter Pan!

 

» Filed Under Am aflat, De prin Europa | Leave a Comment

Căluți și poezie

Posted on March 21, 2014

 

Și încă una de ziua poeziei:

1-DSC_0063

Miniatură pe aceași temă de căluț

 

Căluţul meu

ca o fereastră

Se-ntinde-alene

cu nări rotunde

şi fragede,

Cu copite de sare

sfârâind pe plita zilei,

Ca o sămânţă de dovleac

copt

sau ca o boabă de cafea,

Când se face din alb

negru

Pelerin înaripat

înspre tărâmul vrăjitorilor.

 

 

» Filed Under Altele | Leave a Comment

Frivolități în Covent Garden

Posted on March 20, 2014

 

Să alegi unde să mergi și ce să vezi în Londra nu e lucru ușor. În visele mele senine, las Londra să mă cotropească măcar un an în care să pot să o simt bucățică cu bucățică, fără sabia plecării deasupra capului.

Nu-mi imaginez o plimbare prin oraș, oricît de scurtă ar fi ea, fără o trecere prin Covent Garden. Cea mai populară și faimoasă piață de legume și fructe timp de mai mult de 300 de ani pînă la mijlocul anilor 70, Covent Garden e o lume în sine, un amestec de buticuri și tarabe, restaurante și pub-uri, lume multă, artiști de tot soiul de la cîntăreți la acrobați, e locul unde îți poți cumpăra o umbrelă cu lăbuțe de pisică, un suvenir, un tricou, mărgele ieftine sau jucării, antichități și produse vintage sau meșteșugărești de tot felul, oale, vase decorative sau podoabe. E un fel de tîrg, așa cum există mai pe peste tot, încîntător și frivol ca o dimineață de duminică.

 photo 1-DSC_0565_zps5c8146e9.jpg

 photo 1-DSC_0566_zpsf67eac85.jpg
 photo 1-DSC_0570_zpsbc83daa4.jpg
 photo 1-DSC_0571_zpsb31e72ac.jpg

Covent Garden e și zona teatrelor londoneze, a Muzeului Transporturilor și nu e departe de Catedrala St. Paul despre care vorbim însă altă dată.

 photo 1-DSC_0579_zpsc5613982.jpg

Am ajuns după-amiază acolo și-am băut o bere la o mică pizzerie privind ușor absent un cuplu care făcea un fel de jonglerii foarte apreciate de mulțimea adunată în jur, după ce căscasem gura în Apple Market (unde e zona de vintage și meșteșugari)  la o gimnastă care făcea niște combinații destul de serioase la o bară improvizată.

 photo 1-DSC_0581_zps53afb5cf.jpg

 photo 1-DSC_0568_zpse33dfc51.jpg

Ieșisem apoi în piața dintre clădiri unde nu m-am putut dezlipi de un stîlp vreo 20 de minute în care l-am ascultat pe Rob Falsini cîntînd minunat.

 photo 1-DSC_0574_zps39828db2.jpg

Dacă treceți pe-acolo, poate aveți sansa să-l auziți. Dacă nu, iată-l aici.

și aici

Și ce-am văzut în drumul meu spre Covent Garden merită cîteva cuvinte așa că n-ați scăpat de Londra – abia acum m-am pornit.

 

» Filed Under Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii | Leave a Comment

Paracas – mic paradis netulburat

Posted on March 14, 2014

 

Dacă n-am reușit pînă acum să vă tentez cu o bucățică de Paracas, e cazul să insist, mai ales că așa m-am și lăudat, de mult, de mult.

Aflat la 260 de km sud de capitala peruană Lima și la 220 km nord de faimoasele linii Nazca, Paracasul e o zonă de rezervație naturală care cuprinde o peninsulă cu plaje în colori diverse, de la gri deschis la roșu-brun, ce alternează cu coaste abrupte, o zonă de deșert întins cu consistențe și culori de la gri-cenușiu la brun-roșcat sau dune de nisip alb-gălbui, și insule refugiu pentru o faună extrem de bogată.

 photo plajarosielaPacific_zpsb10a733f.jpg

 photo Desertsiocean_zps8629bbfe.jpg

 photo Culoriindesert_zpsb28c5229.jpg

Pelicani, cormorani, egrete și alte este 150 de specii de păsări de toate formele și mărimile, pinguini, urși de mare și foci, mult soare, apusuri spectaculoase ca toate apusurile de pe mare, cocktail-uri sau pisco sour, deserturi delicate și delicioase, vin la pachet cu deșert și cu dune, cu coaste spectaculoase, nuanțe de apă demne de orice vis, plaje mici și neatinse de artificialitate.

 photo Spreplaja_zpse4155cba.jpg

 photo Aglomerare_zps5e6f9eef.jpg
 photo Coastaperuana_zps59346059.jpg

 photo DSCN9576_zps6641f6f9.jpg

 photo eleganta_zpsb0d33bc9.jpg

Toate vin alături de aceleași contraste despre care am mai vorbit și pe care le întîlnești peste tot în Peru dar și de o anumită candoare pe care o parte a peruanilor o păstrează încă, candoarea aceea a autenticității care nu a fost încă total coruptă de superficialitatea turismului. Conducătorii bărcilor pline de turiști de toate națiile, care fac turul spre insulele Ballestas trecînd pe lîngă faimosul Candelabru, au același aer cu al bacagiilor din Capri sau de la Cascadele Iguazu – totul merge ca pe bandă rulantă, totul e rutină deja pentru ei.

Însă tînărul care ne-a dus, pe mine și o tînără autraliancă rătăcită, cu buggy-ul pe dunele de nisip, păstra încă bucuria de a ne face să zîmbim la fiecare viraj strîns, coborîre în viteză de pe coama cîte unei dune aurii sau urcuș în forță spre cerul albastru profund. Și care avea încă plăcerea de a se distra cu noi la încercările mai reușite sau mai chinuite la datul cu placa pe duna de nisip.

 photo DSCN9785_zpscaf75b6d.jpg

 photo Cuplaca_zps49dfc2f6.jpg
 photo Cubuggy_zps845572b2.jpg

Tot el ne-a confirmat ceea ce era vizibil de altfel cu ochiul liber – că peruanii sunt săraci și că zona de deșert nu le dă prea multe șanse – peste tot vezi clădiri în ruină, abandonate sau pur și simplu neterminate. În afară de pescuit, nu prea e nimic pe acolo. Cei care lucrează în turism sunt cei norocoși.

 photo Paracas_zps92ba9363.jpg

În orășelul Paracas, care seamănă mai degrabă cu un sat de vacanță, așa ca Vama Veche, există hoteluri elegante dar în jurul lor sălbăticia deșertului pare neschimbată, plajele sunt neatinse de artificialitate și doar pelicanii par să dea semne de slăbiciune, lăsîndu-se ademeniți cu peștișori pentru care acceptă, cu o ușoară condescendență reflectată în ochii reci albaștri, să pozeze lîngă cîte un turist ce pendulează între curaj și teama de a nu fi atacat de ciocul lung multicolor.

 photo PelicanisipescarilaParacas_zpsfa629582.jpg

 photo DSCN9780_zps6553a155.jpg
 photo DSCN9732_zps9def8f8f.jpg

Există suficiente agenții de turisme în apropierea micii faleze care îți oferă diverse tururi la prețuri extrem de decente. Eu am rezervat pe internet turul cu barca, cel din rezervație și plimbarea cu buggy-ul dar e mult mai ușor să te descurci la fața locului. Dacă-mi amintesc bine, două ore cu barca, o după-amiază (cam 6 ore) în rezervație și două ore cu buggy-ul au fost cu totul (mai puțin masa din rezervație) în jur de 80 de euro. Acolo le poți obține mai ieftin.

 photo falexalaParacas_zps479ec05c.jpg

Dacă mă voi putea întoarce acolo, plimbarea din rezervație o voi face pe cont propriu și o să vă spun și de ce dar nu acum. Data viitoare, care promit că nu va fi însă după un an.

 

» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | 2 Comments

Teatru cu Jude Law la Londra – de neimaginat!

Posted on March 4, 2014

 

Ca să rămîn în sfera artistică – pentru că sunt încă sub umbrela emoțională a SONG-ului dar nu vreau să vă bombardez cu acest subiect la nesfîrșit – mă gîndeam ieri că ar fi fost absolut inimaginabil în tinerețe să visez că aș putea vedea Shakespeare jucat pe o scenă din Londra.

Inerția spaimelor și limitărilor e mare. Dacă nu aș fi auzit de la Ioana (Printre rânduri) că se duce la Londra să vadă Henric al V-lea cu Jude Law, nu mi-ar fi dat nicicînd prin cap că aș putea vedea o piesă într-un teatru londonez, cu atît mai puțin cu Jude Law. Ioana, multumesc pentru idee!

Jude Law as Henry V at the Noel Coward theatre, London

Foto: Johan Persson (bbc.com)

Ah, beția puterii! Pot să intru pe un site și să-mi cumpăr un bilet  la teatru în Londra fără să mă coste o avere, acum e relativ ușor să găsești bilete low-cost decente pînă la Londra ba chiar am găsit și un hotel f. accesibil. Adică, se poate. Incredibil pentru unul ca mine care n-a avut voie să iasă din țară pînă aproape de 40 de ani, care a ajuns la Londra în condițiile în care n-aveam bani, n-am fost sigură că voi pleca decît cînd m-am văzut în avion, am fost amenințată cu trimiterea acasă pentru simplul fapt că am mers singură în Londra, preț de o jumătate de oră de la gară pînă în Trafalgar Square unde m-am întîlnit cu un coleg (și chiar și așa ni s-a reproșat că nu ne-am dus să socializăm), în condițiile în care trebuia să fim obligatoriu în hotel la ora 10 seara chiar și în week-end (noi stînd la 2 ore de Londra) și mai ales, în care m-am simțit tot timpul supravegheată. Și chiar am fost, după cum mi-a mărturisit un coleg care primise sarcină să meargă cu mine peste tot, să fie atent dacă vorbesc cu vreun străin sau dau vreun semn că aș vrea să rămîn.

 

 photo 1-NationalGallery_zps6475b11e.jpg

Să revenim însă la Henric al V-lea la Noel Coward Theatre.

 photo 1-NoelCowardTheatre_zps10fde562.jpg

Shakespare fără intruziuni și teribilisme inutile, fără excese și declamări patetice, așa, englezește, frumos, curat și modern, însă fără trădări în căutarea forțată a originalității (cum am mai văzut în ultimii ani pe la noi).

Decor simplu, ingenios și funcțional, costume simple și mai mult sugerate fără nimic ostentativ, nivel profesional foarte ridicat la toți actorii, atmosferă degajată. De altfel, lumea era îmbrăcată ca pe la noi, cu pantaloni și nu cine știe ce elegant. Oamenii își luau cîte un pahar de vin sau suc de la bar pe care-l aduceau în sală fără prea multe fițe. N-au fost însă telefoane deschise, nu s-a intrat în sală după începerea piesei, nu s-a rîs prostește cînd nu era cazul,  dar s-a rîs exact cînd era momentul.

Jude Law? Delicios, subtil ponderat între dramă și comedie, între furie, umor, cruzime și eroism, excepțional în zona subtilă a jocului de-a seducția, trecînd cu ușurință și naturalețe de la forță la stîngăcie. Natural, firesc și absolut încîntător. De luat acasă. Nu că s-ar lăsa, dar zic și eu. Fetele mă vor înțelege.

_71497702_judelaw(henryv),jessiebuckley(princesskatharine)byjohanpersson

Foto: Johan Persson (bbc.com)

» Filed Under Am vazut, De prin Europa, evenimente, Fun Turism | 1 Comment

Bucurii vechi și noi alături de SONG

Posted on February 27, 2014

 

Există vreo ființă umană care să nu se mire de trecerea rapidă a timpului? Să nu se mire că emoții și imagini vechi de o viață par la fel de proaspete ca cele de-o zi?

Mă regăsesc ușor în fata de acum 35 de ani, și dacă nu ar fi oglinda care să mă contrazică, aș zice că nimic nu s-a schimbat. Asta simt acum cîntînd aceleași piese de care ne bucuram în studenție și dacă Oanță ar intra acum pe ușă, probabil nu m-aș mira de loc.

Song tiganesc

(Foto: AGERPRES FLUX / M HUDEK)

Am emoții pentru emisiunea de sîmbătă? Sigur! Nu pentru că a trecut atâta timp, nu pentru că mă tem că nu vom fi la fel. Suntem la fel de proaspeți în bucuria noastră, la fel de SONG. Am emoții pozitive, cele pe care ți le dă apropierea de creație și de public, căci publicul e prezent, chiar dacă nu fizic în fața noastră.

Am trecut pe prea multe scene ca să nu ne amintim magia legăturii cu cei din sală și am avut suficiente emisiuni, ca să ne reamintim că publicul se simte și dincolo de cameră.

Eforie

Și noi SONG-ul și Oanță am avut totdeauna o legătură specială cu publicul. Am avut concerte cu casa închisă, am avut concert la Ateneu pe care l-am reluat de încă două ori la cererea publicului. Nu știu cum să vă explic mîndria de a vedea, pe afișul concertului nostru de la Ateneu, banderola cu aceste cuvinte: „Concertul se va relua la cererea publicului”. Nu o dată, de două ori. În condițiile în care, nu era prevăzut decît un singur spectacol. Și la primul, credeți-mă, am murit de frică. Ne tremurau genunchii mai rău ca la un examen – era de fapt un fel de examen pentru că în sală erau profesioniști ca Marin Constantin și noi eram un grup de amatori care voia să arate că știe și să cînte nu numai să aibă mișcare șcenică și să se bucure frumos.

Fetele la Atheneu

Ca să vă imaginați cam care era relația noastră cu publicul, la primul nostru concert la Iași, la Casa de Cultură, cred că prin 1978, era atît de multă lume strînsă la intrare încît, cu o oră jumătate înainte de începerea spectacolului, cînd ne-am dus să ne pregătim – să ne încălzim, să ne schimbăm în costume, să ne machiem noi fetele – nu am putut intra în clădire pentru că pur și simplu nu era loc și nu reușeam să ne strecurăm printre cei ce așteptau să intre la spectacol. Oanță a preluat conducerea, s-a dus în fața noastră, a ridicat un pic vocea să spună tuturor că dacă nu ne lasă să trecem să putem intra în clădire, n-o să aibă pe cine să asculte. De-abia atunci ne-au recunoscut și ne-au făcut un culoar de trecere, evident în urale și încurajări. Cum aș putea să explic cum ne-am simțit? De cele mai multe ori ne simțeam astfel la concerte și bucuria pe care o simțeam noi cîntînd creștea din bucuria celor care ne ascultau.

Probabil, sîmbătă la emisiunea de la TVR2 pe care a pus-o la cale Carmen Movileanu, vom avea aceeași emoție ca atunci cînd eram studenți. Chiar dacă nu mai părem studenți, suntem la fel de tineri, emoția, bucuria și energia au rămas aceleași.

La Preoteasa 2013

Sperăm să vă bucurăm și pe voi la fel de mult și vă așteptăm cu același entuziasm să ne urmăriți pe 1 Martie, la TVR2, un pic după ora 14.

“Astfel atenți

La tot și la toate

Am învățat mereu

Să fim veșnici.”

 

 

» Filed Under Altele | 1 Comment

keep looking »