Bruxelles – non multa sed multum

Posted on April 28, 2015

 

Vreau să vă conving să mergeți la Bruxelles. Și asta nu doar pentru că are o poziție excelentă de unde poți ajunge foarte repede la Brugge, Gent, Anvers, pe coastă, în zona valonă, ba chiar și la Paris sau Amsterdam.

 photo 091-DSC_0192_zps9czllar0.jpg

 photo 090-DSC_0189_zpsot9hyahn.jpg

 photo 088-DSC_0187_zps94urooa7.jpg

Aș vrea să vă conving că Bruxelles merită o vizită în sine. Vă previn că va urma o avalanșă de poze și că titlul nu se referă la articol ci chiar la oraș.

 photo 104-DSC_0230_zpsva9mpt0c.jpg

 photo 438-DSC_0962_zps5ljaials.jpg

 photo 1-DSC_0042_zpso0wxwixx.jpg

 photo 1-DSC_0936_zpsdf4lnevu.jpg

Pentru că e capitala europeană, Bruxelles e locul unde poți întîlni oameni de foarte multe naționalități cu care poți socializa și ai unde – oricînd găsești spectacole, festivaluri, expoziții și tot felul de evenimente.

 photo 1-DSC_0045_zps2zoatbrm.jpg

Eu am prins festivalul internațional de muzică Klara, (acronim pentru klassieke radio) care se desfășoară la Bruxelles, Antwerp şi Bruges, în perioada 6-21 martie, ca parte a Festivalului Flandrei la Bruxelles.

Ce s-a întîmplat anul ăsta?

Noi am fost la 4 dintre spectacole, dintre care unul absolut ieșit din tipare și care mi s-a părut genial și ca idee și ca realizare: Dark was the Night

Ansamblul berlinez Kaleidoskop cîntă pe întuneric, deplasîndu-se printre paturi de iarbă. Într-o sală mare sunt puse niște paturi simple, acoperite cu un strat de iarbă. Spectatorii își lasă pantofii într-o cameră la intrare și-și pun o pereche de ciorapi groși de lînă, primesc o pătură (sau două) și o pernă, și se întind apoi pe paturile cu iarbă. Spectacolul începe cu o lumină foarte slabă care se diminuează încet pînă dispare. Membrii ansamblului cîntă în întuneric (nu mă întrebați cum că habar n-am) mișcîndu-se printre paturi. Efectul este absolut extraordinar. Cum sună Romeo și Julieta de Prokofiev în întuneric cu violoniștii împrăștiați în jurul tău, e greu de explicat. Pot spune doar că merită să încercați.

donderdag_Dark was the nightFoto

Din păcate am ratat un spectacol pe 10 martie (nu ajunsesem încă) cu Orchestra Filarmonicii din Bruxelles, dirijată de Wayne Marshall, care a interpretat live coloana sonoră a filmului “West Side Story”, simultan cu proiecţia acestuia pe ecarn, la care partea audio a fost editată să păstreze doar vocile actorilor. Asta zău că-mi pare rău c-am ratat!

Am avut iar norocul, pe care-l puteți avea și voi pînă pe 26 iunie, de a vedea retrospectiva Chagall la Muzeul regal de artă din Bruxelles, o expoziție cu peste 200 de lucrări din peste 20 de instituții artistice, genul de expoziție pe care-l vezi o dată-n viață.

Și dacă tot sunteți acolo, vedeți și Old Masters. Ca să nu mai zic că alături e muzeul Magritte.

Ce-ar mai fi de văzut prin Bruxelles?

Piața mare (Grote Markt), cu casele breslelor, primăria orașului,  Casa Regală, care e absolut încîntătoare și un loc numai bun să bei o bere sau o cafea bună.

 photo 114-DSC_0248_zpsybiho62f.jpg

 photo 1-DSC_0077_zpsuwcebsqg.jpg

 photo 1-DSC_0074_zps2yswbatn.jpg

 photo 540-DSC_0058_zpsk4ubwqwr.jpg

 photo 1-DSC_0055-001_zpsor99tlfd.jpg

Catedrala Sf.Mihail și Sf. Gudula  cu un amvon baroc absolut minunat de Hendrik Frans Verbruggen

 photo 1-DSC_0089_zpsjgqfwmyp.jpg

 photo 1-DSC_0109_zpsgonmy9as.jpg

 photo 510-DSC_0025_zpslqufhrmh.jpg

 photo 509-DSC_0024_zps2w5kjk7y.jpg

 photo 1-DSC_0022_zps9cafuawl.jpg

Centrul benzilor desenate  în care-mi promit să ajung data viitoare ca să-l văd pe Tintin.

Galeriile St Hubert

 photo 1-DSC_0081-001_zpswdwf3190.jpg

Muzeul instrumentelor muzicale

 photo 1-DSC_1012_zpsbngiynzi.jpg

 photo 1-DSC_1017_zpskf68ketm.jpg

Basilica Koekelberg

Atomium cu Mini-Europe

Dacă ai noroc, ca mine, să mergi prin oraș cu un cunoscător, poți vedea cîteva case Art Nouveau minunate, parcuri cu rațe mai altfel decît ale noastre și copaci noduroși cum la noi sigur nu vezi.

 

 photo 1-DSC_0942_zpsnqfowxhc.jpg

 photo 1-DSC_0943_zpszqbpbn81.jpg

 photo 095-DSC_0200_zps9hmeo3zn.jpg

 photo 1-DSC_0977-001_zpssoteyoes.jpg

 photo 1-DSC_0938_zpsvtnnfk0y.jpg

Găsești localuri neobișnuite ca Goupil le Fol  în care am băut niște cocktail-uri senzaționale într-un decor dement, total inimaginabil într-un bric-a-brac de nedescris, cu absolut tot ce îți poți imagina – discuri pe tavan, cărți peste tot, tablouri, statuete, animale împăiate, măști, candelabre, tonomat, fotolii diverse, roșu predominant, lumină caldă – toate pe fundal de șansonete franțuzești. Un loc foarte original dar și romantic.

 photo 119-DSC_0254_zpsv3l4djkg.jpg

Sigur, în Bruxelles, poți bea, ca și în alte părți ale Belgiei, nenumărate tipuri de bere și se mănîncă foarte bine în restaurante de tot felul, unele cu aer de epocă și cu stil.

 photo 105-DSC_0233_zpsrzzx1i4g.jpg

 photo 109-DSC_0238_zpsqqzizgme.jpg

 photo 110-DSC_0240_zpshbjrwl8p.jpg

 photo 102-DSC_0225_zpsk8yfqlyw.jpg

 photo 101-DSC_0222_zpslbcesgao.jpg

Ce mi-a mai plăcut foarte mult au fost nenumăratele statui, de toate felurile și dimensiunile. Manneken Pis, una dintre emblemele orașului, mi s-a părut una dintre cele mai modest,e deși de un umor incontestabil, mai ales că are o garderobă întreagă.

 photo 531-DSC_0048_zpslbvtea5z.jpg

 photo 1-DSC_0078_zpslcaffipu.jpg

 photo 123-DSC_0260_zpsxtultjld.jpg

 photo 1-DSC_0996-001_zpsop7ubgvq.jpg

 photo 1-DSC_0929_zpsip2nzabs.jpg

 photo 1-DSC_0925_zps8lpzwkyl.jpg

 photo 1-DSC_0968_zpski7dvwmf.jpg

 photo 432-DSC_0952_zpsamt08cli.jpg

 photo 1-DSC_0067_zpsffehqp6p.jpg

 photo 122-DSC_0259_zpsunlqcmbu.jpg

 photo 103-DSC_0228_zpsmda4lj0m.jpg

 photo 099-DSC_0217_zpswwdvf5r5.jpg

 photo 097-DSC_0208_zpspypd6xwb.jpg

 photo 1-DSC_0014_zpsdg3kbsf4.jpg

 photo 1-DSC_0001_zpsdcwupnzh.jpg

Cred că cel mai mult mi-au plăcut niște miniaturi care mi s-au părut expresive și ingenioase și care nu cred că aveau mai mult de 20 de cm înălțime

 photo 098-DSC_0215_zps1yhce3rk.jpg

 photo 1-DSC_0050_zpsnouhg1oe.jpg

E clar că mi-a plăcut, nu? Și mai vreau. Voi nu?

 

 

» Filed Under Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii | Leave a Comment

Belgia – Sunt flamanzii mofluzi?

Posted on April 7, 2015

 

Am făcut niște afirmații legate de Belgia pe care ar fi cazul să le și susțin, așa-i? Cel puțin așa ar fi frumos din partea mea – nu arunci așa cu cuvinte și păreri nefondate!

1) Flamanzi sunt mai reci.

Pe pielea proprie am observat că în zona flamandă lumea zîmbește mai puțin. Am simțit-o la Brugge și mai ales la Gent.

La Gent se ajunge extrem de ușor de la Bruxelles, cu trenul. Trenurile sunt foarte dese și drumul durează cam 35-40 de minute. Un bilet standard dus-întors e 17,8 euro. Există diverse reduceri, inclusiv pentru week-end (10 euro dus/întors luat pe internet). Iar gara din Gent e minunată.

 photo 1-DSC_0114 34_zps9in9gacw.jpg

 photo 1-DSC_0116_zps42kf4ojr.jpg

Prima oprire a fost la castelul medieval Gravensteen, aflat în mijlocul orașului, pe malul rîului Lieve, un castel nu prea mare și destul de gol.

 photo 762-DSC_0349 184_zpscjksn2eh.jpg

 photo 763-DSC_0350_zpsxjssqoin.jpg

În afară de o sală cu cîteva obiecte expuse (majoritatea arme) și un mic muzeu cu instrumente de tortură, în rest, castelul merită pentru priveliștea de sus și mai ales pentru filmulețul cu povești și explicațiile pe care le auzi la ghidul audio/video pe care-l primești cînd cumperi bilet (4 euro). Povestea, în episoade, e succintă și cu umor și face toți banii. Dar, despre ce să vezi la Gent, mai vorbim noi.

 photo 597-DSC_0138_zpsddto31tp.jpg

 photo 600-DSC_0142_zpskjzjbgcl.jpg

 photo 612-DSC_0159 61_zpsktvyhokk.jpg

 photo 615-DSC_0162_zpslqp75v7f.jpg

 photo 639-DSC_0194_zpshcle2ub2.jpg

 photo 607-DSC_0150 55_zpsjzcolpbj.jpg

La ieșirea din castel, ne-am oprit să mîncăm o waffle (gaufre) și să bem o ciocolată caldă – lucru absolut obligatoriu în Belgia (mai ales în Gent), la un mic local foarte aproape de castel. Pentru cine nu știe, Gent este de fapt locul unde s-au născut aceste delicii, și anume în localul Max care se află și acum acolo și care merită o vizită. De fapt, probabil oriunde te-ai opri în Gent, orice waffle e bun.

Dar să revenim. La micul restaurant (mai degrabă o cafenea) la care ne-am oprit, aveau nenumărate modele de waffle absolut delicioase. Mai puțin delicios a fost serviciul. Un nene cam încruntat, ce părea să dorească să fie în orice altă parte, ne-a luat comanda fără a schița măcar un zîmbet cît de mic și tot așa ne-a și servit. Cuminți, conform indicațiilor prietenilor, am vorbit în engleză, nu în franceză. Tot nu ne-a folosit la nimic – cînd am cerut nota, mi s-a răspuns scurt și rece “You can pay at the bar”. Noroc că eram deja îndulcite de la niște waffle cu căpșuni, banane și frișcă și o ciocolată caldă, așa că nu ne-a păsat prea tare. La bar, o tipă frumușică de vreo 35 de ani: “Vorbiți românește?” “Da, sunteți româncă?” am întrebat cu gura pînă la urechi. Mi-a răspuns tot cu un zîmbet și uite-așa am aflat că era măritată cu un belgian flamand și că era acolo de vreo 15 ani. “Nu prea îmi place aici dar ce să fac, soțul meu e de aici. Flamanzii sunt cam mofluzi și reci”.

Am probat asta și la o terasă de pe pitorescul chei Korenlei unde am vrut să bem o bere și am fost serviți cam ca la noi la mare, la Eforie. Mai să renunțăm – dar chiar mi-era sete așa că am luat o bere mică și am plecat rapid fără să lăsăm bacșiș (oricum acolo nu se prea lasă).

 photo 752-DSC_0336 176_zpsrzugjheu.jpg

La un restaurant din Brugge chiar am renunțat să mai intrăm pentru că doamna care servea la barul pentru acasă a fost foarte ciufută și nepoliticoasă și am stat în fața unor scări care duceau în restaurant așteptînd să fim invitați. Acolo nu era nimeni și nici nu s-a ivit cineva timp de aproape 10 minute. Așa că am plecat și am intrat într-un restaurant (de fapt, o “sorbetiere”) tare drăguț, De Medici, unde am băut o bere bună și un ceai aromat, am mîncat niște paste excelente și-am luat și ceva dulciuri acasă.  Și unde am fost serviți foarte bine și cu zîmbetul pe buze.

 photo 1-DSC_0745_zpsvbx7loab.jpg

 photo 1-DSC_0736_zpspvfv290u.jpg

 photo 1-DSC_0744_zpsbauuu1th.jpg

 photo 1-DSC_0748_zpsn3hbvxyy.jpg

Iar seara, înainte de plecare, ne-am oprit la un restaurant unde am mîncat niște midii excelente și-am băut un pahar de vin numai bun, într-o atmosferă foarte caldă cu un serviciu excelent și plin de zîmbete.

 photo 794-DSC_0392_zpsu5xjafi9.jpg

Și proba cea mai interesantă de echilibru între rece și cald a venit de la un chelnăr din Anvers, la o terasă chiar La Umbra Catedralei (chiar așa se numea). Afară era soare și călduț și am vrut să mă așez la o masă dar chelnărul mi-a spus destul de abrupt că masa e rezervată. Imediat, a ieșit într-adevăr un grup din interior și s-a mutat la masa cu pricina. M-am așezat la alta un pic mai într-o parte care avea doar parțial soare.  Am comandat o bere și un waffle (care parcă n-a fost așa bun ca cel de la Gent). Atmosfera era liniștită, caldă și…. însoțită de muzică clasică. Asta pentru că am avut marele noroc ca la ieșirea din catedrală să dau de un nene care se instalase cu pianina chiar acolo lîngă intrare și cînta minunat. Era puțină lume, eram deja extrem de relaxată și, ca să fie totul perfect, a venit chelnărul la mine foarte zîmbitor și m-a invitat să mă mut la o masă care tocmai se eliberase și era în plin soare. Așa că totul a fost cum nu se poate mai bine.

 photo 1-DSC_0081_zpsolqzqo3u.jpg

 photo 1-DSC_0076_zpsxmwxijta.jpg

Cu alte cuvinte, totul e posibil și generalizările sunt periculoase.

Revin cu alte păreri subiective despre Belgia, sper eu, în scurt timp. Pănă atunci, v-aș întreba pe voi: voi ce păreri subiective aveți despre belginei?

 

» Filed Under Am aflat, Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii | Leave a Comment

Belgia în rezumat extins

Posted on March 29, 2015

 

Pînă pun la punct pozele, iată un pic de Belgie din ce-am văzut într-o săptămînă.

De data asta am plecat la prieteni ceea ce a schimbat un pic perspectiva, întîi pentru că am aflat lucruri despre o țară într-o altă lumină decît cea de călător și apoi pentru că m-am dat un pic pe mîna lor în ideea că sigur știau mult mai multe despre Belgia decît am citit sau aflat eu.

Primele două zile le-am petrecut la Genappe (la jumătatea drumului dintre Bruxelles și Charleroi) unde am niște prieteni care stau în Belgia de 25 de ani și care și-au luat o casă veche de peste 100 de ani pe care au restaurat-o absolut minunat – o muncă de 5 ani migăloasă și deloc ușoară, dar ce nu fac un inginer și-o pictoriță cu răbdare și simț estetic?!

 photo 001-DSC_0101_zps4f5vxlvg.jpg

Care prieteni m-au plimbat un pic prin zona valonă unde am văzut un încîntător castel la Bouillons, o citadelă cu o priveliște splendidă, o catedrală și nenumărate saxofoane la Dinant și ruinele mănăstirii de la Villiers –la-Ville. Mai sunt multe de văzut în zonă – Namur, Waterloo, Lavaux Saint-Anne, Liege, Mons, Chimay (pentru iubitorii de bere și de castele), Jehay și încă multe, într-o zonă delurită și verde, cu multe castele și rîul Meuse de-a lungul căruia cred că se poate face un traseu frumos.

 photo 004-DSC_0244_zpsq3qrh42e.jpg

 photo 011-DSC_0309_zpsoiqloxer.jpg

 photo 037-DSC_0421_zpsuxsyv9im.jpg

 photo 118-DSC_0518_zpsvjrm5uc1.jpg

Apoi m-am mutat la o prietenă în Bruxelles – e locul ideal unde să stai, avînd în vedere poziția centrală și rețeaua bine pusă la punct de trenuri. Cu trenul sau mașina poți ajunge de la Bruxelles în mazim 3 ore oriunde în Belgia, faci vreo 2 ore pînă la Amsterdam, o oră jumătate pînă la Paris, 2 ore pînă la Koln, 2 ore pînă la Luxemburg.

 photo 088-DSC_0187_zpsitw5f9jr.jpg

Am împărțit ce-am văzut în zona flamandă în 2 categorii: Bruxelles și Anvers (Antwerpen), orașe mai mărișoare care mi s-au părut asemănătoare, cu un centru vechi impresionant, cu multe muzee și viață culturală. Cu observația că Bruxelles nu prea mai poate fi considerat flamand pentru că este deja un oraș cosmopolit unde lucrează foarte mulți străini, (ca prietena mea care e acolo de 3 ani).

 photo 540-DSC_0058_zpsk4ubwqwr.jpg

 photo 541-DSC_0059_zpsxqimqwej.jpg

 photo 003-DSC_0007_zpslg7sfhye.jpg

 photo 040-DSC_0084_zpscyts1zgk.jpg

Brugge și Gent sunt două mici bijuterii, destul de asemănătoare dar la fel de încîntătoare. Mi-ar fi greu să spun care mi-a plăcut mai mult și fiecare dintre ele merită măcar 2 zile. Sigur, pot fi văzute și într-o zi pentru că nu sunt f. mari dar eu am simțit că mi-ar fi plăcut să rămîn mai mult – o să vă povestesc de ce.

 photo 351-DSC_0837_zpsclkcitgr.jpg

 photo 260-DSC_0714_zpsvhjbdpab.jpg

 photo 752-DSC_0336 176_zpsrzugjheu.jpg

 photo 617-DSC_0164 64_zpszupwxjeo.jpg

Pînă la detalii despre fiecare, pot să vă zic așa:

  • Majoritatea flamanzii sunt mai reci și mai puțin comunicativi decît majoritatea valonilor – simțit pe pielea proprie și povestit de cei care locuiesc acolo
  • Majoritatea restaurantelor au mîncare bună – cartofi prăjiți, fructe de mare, waffles cu tot felul de combinații
  • Ciocolata e peste tot și greu de refuzat – norocul meu e că specialitatea lor e cea neagră iar eu prefer blondele (chiar și la bere)
  • Berea e uimitoare – ți-ar trebui o lungă perioadă ca să guști din toate cele peste o mie de sortimente locale – de cele mai multe ori mult mai tari ca cele cu care suntem noi obișnuiți
  • Te descurci foarte bine în engleză dacă nu știi franceză – în partea flamandă e chiar recomandabil să folosești engleza în loc de franceză
  • E bină să urmărești evenimentele culturale în perioada în care te duci – sunt foarte multe – eu am prins festivalul Klara și o retrospectivă senzațională Chagall (pe care o mai puteți prinde pentru că e deschisă pînă în iunie).
  • În principiu, nu se dă bacșiș la restaurant – turiștii dau totuși dar în nici un caz 10%.
  • Intrările la diverse obiective nu sunt ieftine dar, în general, merită. În general, în Belgia nu e ieftin – o bere simplă, mică e minimum 4 euro. O masă la restaurant (unul mediu) cu un fel de mîncare și-o bere sau un pahar de vin e cam 20-25 euro/persoană.
  • În materie de artizanat, dantelele sunt de departe cîștigătoare
  • Chiar dacă aeroportul Charleroi e mai departe de oraș, oricum merită să mergi cu lowcost – au autobuze de la aeroport către Gara de Sud (Station Midi) la fiecare jumătate de oră și costă 14 euro de drum, adică 28 dus-întors.
  • Nu vă așteptați la foarte multă ordine, disciplină și curățenie – e totuși ceva mai curat ca la noi – dar am văzut multe gunoaie chiar și la marginea cîmpului și a căii ferate, chiar în zona flamandă.

 photo 110-DSC_0240_zpshbjrwl8p.jpg

Pentru iubitorii de castele, iată aici o listă impresionantă

Mai există un tur interesant al coastei – există un tramvai numai bun pentru asta pe care mi-am propus să-l iau cu prima ocazie cînd mai merg în Belgia – dar într-o perioadă mai caldă căci pe coasta Mării Nordului nu e chiar ca la Mediterană.

Zona flamandă  e plină de mori de vînt absolut senzaționale – merită o tură cu mașina.

Vin și detaliile și poveștile, sper eu curînd, într-o ordine aleatorie după cum o să mă inspire probabil pozele. Sau poate aveți voi vreo preferință. Ce să fie mai întăi, ruine și castele, statui, Brugge, Gent, Bruxelles, Anvers?

» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa | Leave a Comment

Geniul bucătăriei peruane și B&B în Cusco

Posted on March 11, 2015

 

Știți reclama aia idioată pentru pastă de dinți cu „micile plăceri ale vieții”, nu? Ei, eu mă străduiesc să nu le prea pierd (plăcerile, desigur), nici acasă, nici în călătorii. Una dintre ele este mîncarea bună. Îmi place să mănînc. E rău? Am și eu ceva fițe și mofturi dar, oriunde am mers, totdeauna am găsit măcar un loc unde am mîncat bine.

Locurile în care am mîncat excelent au fost Italia, Turcia, Portugalia, Mexic și mai ales Peru care mi-a întrecut absolut toate așteptările. Peru, cel puțin după gustul meu, are una dintre cele mai diverse bucătării – sofisticată, inventivă, un amalgam de elemente combinate (fusion în termeni mai moderni) care au o subtilitate total neașteptată.

Am mai vorbit despre bucătăria peruană (nu mă pot abține) și azi o să vă zic ce-am mîncat la Cusco – dacă ajungeți acolo trebuie neapărat să încercați “causa” de la Chicha alături de un cocktail absolut minunat.

 photo DSCN7033_zps805266e5.jpg

 photo Cocktail in Cusco_zpsqpv51pmk.jpg

Causa asta seamănă un pic la gust cu salata de boeuf pentru că baza e cartoful fiert. Cartof fiert zdrobit (ca pentru piure) la care se adaugă un pic de zeamă de lime, un pic de ulei, sare, o pastă de ardei galben și eventual ardei iute (sau chili), eventual niște brînză, ceapă. Rețetele variază. Asta e baza care se pune în straturi cu ce doriți: avocado, creveți, pui, pește, legume, brînză, ouă (după cum se vede în poza de mai sus unde sunt 4 feluri de causa). Iată o rețetă de la mama ei. Și pentru cei care nu se descurcă în spaniolă, iată și o rețetă în engleză. Încercați un ceviche (pește marinat în lime cu ceapă și porumb), un aji de gallina (pui într-un sos de pastă de ardei) sau un lomo saltado (vită cu legume amețite în stial asiatic).

La dulciuri, încercați neapărat dulce de leche și tres leches. Pentru cei foarte puternici și care au mîncat deja, aruncați un ochi aici.

Un alt loc absolut delicios este The Muse din piața San Blas – decor spectaculos, fantezist și intim în același timp, mîncare bună, cafea bună, priveliștea de la etaj minunată.

 photo InteriorrestaurantCusco_zpscb7fd4aa.jpg

 photo DesertCusco_zps3b6d05d7.jpg
 photo Mincare la Cusco_zpseyynfbi8.jpg

 photo DSCN8126_zps5czobtfn.jpg

 photo DelafereastrarestaurantuluiCusco_zps2b17bb41.jpg

În afară de mîncarea bună, Peru, ca și Mexic, are o ofertă de cazare greu de întrecut în zona de B&B și pensiuni care au mai degrabă nivelul de boutique. La prețuri extrem de rezonabile poți sta în condiții nu numai bune ci și într-un decor net superior cazărilor din Europa.

În Cusco am stat întîi la Casona les Pleiades – ținută de o pereche de francezi – f. frumos decorată și f. bine plasată lîngă piața San Blas – la 60-70 euro/dublă/noapte cu mic dejun inclus. Noi n-am putut beneficia de mic dejun pt. că am plecat extrem de devreme a doua zi spre traseul Salkantay. Dacă n-ar fi fost durerea de cap datorată înălțimii, m-aș fi bucurat și mai tare de patul absolut senzațional de comod. Sau mai bine zis, noroc cu patul că altfel nu cred c-aș fi reușit să dorm vreun pic.

 photo Las Pleiades_zpsp6ryzxhp.jpg

 photo Hotel1Cusco_zps2ee4efea.jpg

 

 photo InteriorLasPleiades_zps74c18c6b.jpg

La întoarcerea de la Machu Picchu, am stat la pensiunea Llipimpac cam tot pe la 60-70 euro/dubla/noapte cu mic dejun inclus. Asta mi-a plăcut și mai tare pentru că toate camerele erau personalizate, avea o curte foarte pitorească și micul dejun a fost excelent și, la fel, foarte bine plasată.

 photo DSCN7985_zps44b93cfb.jpg

 photo Hol hotel Cusco_zpsgltfeesg.jpg

 photo DSCN7982_zps58821679.jpg

 photo DSCN7976_zps07bb955f.jpg

 photo DSCN7975_zpsb8f9eb1c.jpg

 photo DSCN7971_zps19b67f87.jpg

 photo DSCN7969_zps3a1e7b2e.jpg

 photo DSCN7963_zpsurbwtxwl.jpg

Despre cazarea în  Peru am mai zis aici și aici și o să mai zic cînd o să mai povestesc despre Arequipa, un alt oraș peruan unde mi-am lăsat o părticică de suflet. Pînă atunci, poftă bună și somn ușor!

 

» Filed Under Am mincat la, Insemnari din calatorii, Ne-am cazat la, Prin lume | 2 Comments

Un vin ca o poveste

Posted on February 26, 2015

 

Despre Crama Atelier M1 Murfatlar v-am mai povestit. Nu știu dacă s-a înțeles foarte bine că am devenit fan al vinurilor lor. Fără a fi foarte pricepută, sunt totuși destul de mofturoasă la vinuri (mai sunt eu și la altele dar n-o să mă dau acum în vileag de tot) și pînă acum toate cele 7 sortimente pe care le-am încercat de la ei, am fost minunate din punctul meu de vedere. Pentru că, devenind fan, după experiența din toamna trecută, mi-am mai cumpărat.

În momentul în care am participat la concursul lor, aveam deja în casă un alb dulce (Muscat Ottonel – Amprenta) și un Merlot. Amprenta e un vin desert din cele pe care le guști ușor și în tăcere și din care, dintr-un sentiment profund egoist (vinul fiind exact pe gustul meu – dulce-aromat, parfumat și plin), nu am de gînd să dau la nimeni.

1-DSC_0004

Acum sunt mulțumita posesoare a încă 3 sticle de vin cîștigat la concurs la care mai puteți participa și voi pentru că mai sunt 4 etape.

 

1-DSC_0003

Următoarea întrebare a apărut azi așa că eu zic să încercați. Eu am de gînd să particip la toate, vă anunț de acum.

S-ar potrivi un “Keep Cool and Drink Wine”

Baftă!

 

» Filed Under Altele | Leave a Comment

Fiecare cu Dragobetele său

Posted on February 24, 2015

 

Azi, de Dragobete, o să-mi declar public și deschis dragostea nu față de cineva anume, ci față de următoarele, în ordine aleatorie:

 

Londra

 photo 1-DSC_0689_zps13929793.jpg

Ființele vii

 photo Cubocceluta_zps5ecc3bd1.jpg

Teatrul

Uxmal

Tacos

Fix
 photo 151-DSC_0250_zpsaf69a2d5.jpg

Cusco

Causa

 photo DSCN6919_zps391e586e.jpg

Cărțile

Valea Loirei

 photo AA022_zps224444f8.jpg

Brînza cu mucegai

Muzica
 photo Salaradio_zps783933b7.jpg

Pietrele

Toscana

Pastele

 photo Pastecufructedemare_zpsa288fb9d.jpg

Capri

Vinul

Dansul

Iguazu

Clopoțeii

Lacurile

 photo DSCN0826_zps752bcf10.jpg

Lumina

Cascadele

Adrenalina
 photo 1-DSC_0203_zps2bf74ba8.jpg

Arequipa

 photo DSCN8984_zps2e20b515.jpg

Marea

 photo ApalaCinqueTerre_zps435b7386.jpg

Palenque

Ardeiul iute

Filmele

Vorbe

Ciocolata

Muntele

 photo PasulSalkantay_zps6f6261cd.jpg

Fotografia

 photo DSC_0012_zps311f7ffd.jpg

Gaudi

Cuvintele

Ruinele

 photo MachuPicchuclasic_zpscd0dfa29.jpg

Orașele

 photo DSC_0047_zpse33940c6.jpg

Zîmbetele

Castelele

 photo DSC_0205_zps32c43429.jpg

Umorul

nu în cele din urmă…. Viața.

 

Am uitat ceva?

 

» Filed Under Altele | Leave a Comment

Machu Picchu subiectiv – Cusco turistic sau autentic (III)

Posted on February 23, 2015

 

Iubesc fiecare loc în care am fost și am multe amintiri în diverse culori și senzații de peste tot. Cu unele dintre ele am o legătură atît de puternică încît e suficient să văd o fotografie sau să-mi vină în minte un detaliu ca să mă simt acolo într-un mod aproape concret. Au trecut 20 de ani și nu îmi e de loc greu să mă simt prezentă în fața coloanelor Templului lui Poseidon de la Sounio, între o mare incredibil de albastră și un cer incredibil de intens.

1-DSC_0019

Cusco face parte din aceeași categorie – ori de cîte ori mă gîndesc la orașul incaș am senzația că dacă aș întinde mîna aș putea mîngîia piatra netedă a zidurilor sale. Am întîi un mic moment de panică că inima iar va alega nebunește și că treapta următoare va fi la fel de greu de urcat ca Piatra Craiului. Apoi îmi amintesc că asta trece și ce rămîne e lumina, aerul, tihna și misterul. Habar n-am dacă orașul are același impact asupra tuturor, poate că fiecare rezonează diferit, poate că am avut noroc ca orașul să nu fie prea aglomerat în octombrie – căci turismul poate lejer omorî orice mister.

 photo DSCN8083_zps62c312c7.jpg

 photo Cusco_zps621bc3d9.jpg

Dar înainte de a mă pierde în visare, ar fi bine să apuc să vă mai zic ce ar mai fi de văzut în zonă.

În afară de Machu Picchu evident (despre care încă n-am scris nici acum), întreaga zonă e plină de situri și e ușor să faci mici excursii de o zi.

Valea Sacră e de văzut în întregime și tihnit – noi nu am văzut, în afară de Machu Picchu și Cusco, decît Aguas Calientes, ultima localitate înainte de Machu Picchu, un orășel construit pentru muncitorii căii ferate care pare și acum un loc improvizat, un amestec de căsuțe transformate în hoteluri de diverse tipuri și calități, restaurante, magazine cu suveniruri ce par să păzească parcă trenurile. Un orășel care are însă farmecul său.

 photo TrenuriledinAguasCalientes_zpsea833d2b.jpg

Merită văzute și:

  • Ruinele de la Ollantaytambo (și Pinkullyuna)

Trebuie să recunoașteți că peretele celor șase monoliți îți cam taie răsuflarea.

640px-Ollantaytambo_Monolithen Sursă foto: Ollantaytambo Monolithen” by Wolfgangbeyer

  • Satul Pisac cu terasele sale agricole (tipice pentru cultura inca), ruinele și piața de produse tradiționale.
  • Satul Maras cu ruinele Morey cu terasele sale cu un sistem de irigații uimitor.

800px-Moray_-_QechuyoqSursă foto

și încă multe altele (Chinchero, Urubamba, Calca, Q’inqu….) Puteți vedea aici o schemă a zonei cu toate localitățile și cu detalii.

Tot în apropiere de Cusco găsiți ruinele de la Puca Pucara și Tambomachay.

Pentru pasionații de muzee, în Cusco există Casa Conca (un muzeu nou dedicat istoriei orașului Machu Picchu), un Muzeu de istorie regională, de artă pre-columbiană, de artă populară, de artă contemporană, de ciocolată, de istorie a plantei coca, Muzeul Inca, de textile tradiționale, și zău că nu sunt toate.

Și ca și cum n-ar fi destule minuni în Cusco, cazarea poate fi una care să satisfacă pe cei mai mofturoși iar mîncarea e una dintre cele mai bune pe care le-am mîncat. Nu, nu vă zic acum și despre astea că merită povestite aparte și între timp, m-a luat și dorul și foamea așa că, ne auzim în episodul următor.

 

» Filed Under am citit, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | Leave a Comment

Fă urăto, bă prostule!

Posted on February 14, 2015

 

O fi o modă și nu știu eu că, de, de la o vîrstă, nu mai ții pasul așa ușor. Îmi scobesc amintirile și încerc să realizez dacă e o chestie de teribilism legat de vîrstă, sex…. chestii din astea. Dar la o privire mai atentă a pieței, constat că nu. Fenomenul se petrece la diverse vîrste și, ca și-n dragoste, nici în acest caz, sexul nu contează.

Se poartă plesnitul peste ochi și adevărul brutal pentru că adevărul ne eliberează, nu? Facem un bine omenirii cînd îi spunem unui gras că e penibil cînd dansează. Un bine celor care se simt traumatizați de imagini care lezează adîncul și profundul lor simț estetic dar mai ales îi facem un bine grasului (grasei, celui sărit de 45, celui căruia îi lipsește simțul ridicolului, simțul ritmului, vocea, piciorul mic și gîtul grațios).

Ce atîta politețe domnule?! Ce atîta ipocrizie?! Trebuie să avem curajul opiniilor noastre și să smulgem din rădăcini (sau din ce-o fi în funcție de context) concepții, tabuuri și falsuri. Să spunem lucrurilor pe nume: Bă grasule, ești penibil! Mă proasto, ești proastă rău! Să spunem idioților în față că sunt idioți, să-i facem pe proști să se prindă că sunt proști, să explicăm crăcănaților că nu se pot îmbrăca precum Hugh Jackman, să-i spunem parașutei ăleia blonde și fițoase că e o curvă pretențioasă, să-i spunem de la obraz pămpălăului de lîngă parașuta blondă că e penibil și jalnic.

Dar mai ales, să spunem toate lucrurile astea așa, cu cuvinte adecvate, fără eufemisme și politețuri inutile. Așa și numai așa o să aibă o străfulgerare și o revelație (deodată sau pe rînd, nu contează) și o să înceteze să mai fie grași, proști, curve și pretențioși. O să vadă calea adevărată și o să devină și ei oameni normali, așa ca noi.

A, stai, nu? Nu se întîmplă chestia asta? Păi, nici nu contează prea mult. Noi ne-am făcut datoria și am încercat să le smulgem vălul de pe ochi dar, vai, dacă sunt proști, grași și lipsiți de umor, nu prea au cum să priceapă. Păi, chiar nu contează, le-am spus noi ce au de făcut, să se ducă naibii și să-și revizuiască atitudinea! Că doar n-o să ne deranjeze atîta cu ridicolul lor!

Așa-i că suntem curajoși, speciali și deștepți? Toată lumea a văzut asta, toată lumea ne-a aprobat și ne-a pupat pe peste tot. Mă rog, mai puțin grașii, dansatorii trecuți de 45, urîții și proastele. Dar ei nu contează.

Și dacă tot ne-am pornit, hai să spunem și celor de pe lîngă noi că sunt ușor penibili cînd vor să facă o glumă pentru că nu se pricep deloc, dar deloc, la spus glume, că părerile lor sunt de căcat pentru că se complac într-un idealism desuet, că ar fi bine să-și schimbe frizura aia idioată de hipsteri eco…..

Mai am. Mai vreți?

 

P.S. Clocesc de ceva vreme articolul ăsta și cred că am avut nevoie de un mic declanșator. N-o să spun care a fost declanșatorul dar e cineva care va ști :)

 

» Filed Under Altele | 2 Comments

Machu Picchu subiectiv – Cusco turistic sau autentic (II)

Posted on February 11, 2015

 

A trecut ceva vreme de la primul episod despre Cusco ceea ce nu înseamnă că orașul a dispărut din memoria sau visele mele. De fapt, în ultima vreme, chiar dacă am scris puțin despre călătorii, am tînjit și visat mult. Mă simt ruptă între pasiuni mai mici sau mai mari și necesitatea de a-mi cîștiga existența căci n-am căpătat încă nici o rentă care să mă ajute să fac doar ce-mi place. Ei, să nu credeți acum că mă vait, e doar o nostalgie și dorința aia banală și prostească de a avea mai mult timp.

Cel mai mult și mai mult mi-e dor de America latină. Îmi sar gîndurile de la Cusco la Merida, de la Iguazu la Edzna, de la Arequipa la Buenos Aires. Dar azi o să mă concentrez pe Cusco, unul dintre orașele care au rămas în mine și unde m-aș duce din nou, oricînd.

 photo DSCN8085_zps0cfadb19.jpg

 photo DelafereastrarestaurantuluiCusco_zps2b17bb41.jpg

Cred că orașul m-a cucerit în primul rînd printr-o luminozitate aparte care face culorile mai tari și mai limpezi (care se datorează probabil înălțimii sale) și prin mixtura de străzi înguste, clădiri coloniale și arhitectura pre-columbiană. Orașul are un aer autentic și fantastic în același timp, cel puțin pentru ochiul unui european ca mine.

 photo DSCN7001_zpsd465edfc.jpg
Pozele mele ratate (nu mai revin asupra poveștii că iar mă enervez inutil) spun prea puțin despre această lumină și acestă fantezie.

Zidurile incașele de la baza orașului sunt ca o promisiune pentru toți iubitorii de SF. Aceleași ziduri le regăsești în Machu Picchu doar că în oraș ele se îmbină cu zidurile albe ridicate deasupra de către spanioli, cu porțile albastre, balcoanele de lemn și cu petele de culoare ale magazinelor. Nimic nu pare să strice aerul de poveste din altă lume.

 photo DSCN6980_zpsfe376827.jpg

 photo DSCN6982_zpsd1c9a550.jpg

 photo DSCN6979_zpsd8d606c5.jpg

 photo BalconinCusco_zps991806ff.jpg

 photo StradainCusco_zps31642547.jpg

 photo DSCN6976_zps6676b873.jpg

 photo DSCN8026_zps926d6f45.jpg

 photo FintinaCusco_zps1dadb5be.jpg

Am visat multă vreme să văd Machu Picchu, acum visez să mai ajung o dată în Peru și să stau o săptămînă la Cusco, să colind străduțele în pantă, să intru în magazinele de artă, să stau cîteva ore în Catedrală și în Biserica de la Compañía de Jesus, dar mai ales să merg la ruinele incașe.

 photo DSCN8046_zpsdb832fd3.jpg

La Sacsayhuaman poți ușor să-ți imaginezi că ești pe o altă planetă, de unde te aștepți să răsară ceva omuleți cu capul mare și ochi imenși. Complexul este ridicat pe un deal de pe care poți vedea întreg orașul și mare parte a pietrelor sale au folosit la construcția clădirilor din oraș, în special de către spanioli. Din fericire, unele dintre pietre erau atît de mari încît nu au putut fi refolosite și au rămas să ne uimească pe noi.

 photo DSCN8100_zpsa72fc32c.jpg

 photo DSCN8074_zps51dbbc12.jpg

 photo DSCN8064_zpsccc1e6e8.jpg

 photo DSCN8057_zps379ca6e6.jpg

Eu am văzut situl după Machu Picchu și eram cumva pregătită dar, chiar și așa construcțiile sunt fantastice iar priveliștea către oraș minunată.

 photo AvioninCusco_zps2aa2f2e4.jpg

 photo DSCN8088_zps8f676d5d.jpg

Poza asta e ca să aveți o perspectivă corectă asupra mărimii zidurilor extratereste cu pricina:

 photo DSCN8062_zpse6852d21.jpg

Combinația între civilizația inca și colonială e foarte vizibilă la Qorikancha (Templul Soarelui) deasupra căreia spaniolii au construit Templul San Domingo. Chiar dacă mi-a plăcut arhitectura exterioară a bisericii coloniale, personal am avut impresia că spaniolii ar fi putut-o ridica în altă parte lăsînd templul incaș la locul lui, fie el și în ruine. Dar asta-i doar impresia mea. Oricum ar fi, merită sigur o vizită.

 photo DSCN7004_zps96222419.jpg

 photo DSCN7987_zpsd0c820da.jpg

 photo DSCN8014_zpsa422c2a2.jpg

Mai sunt multe lucruri de văzut în și pe lîngă Cusco dar despre astea, despre mîncare și despre cazare vă zic data viitoare. Și zău că ajung eu și la Machu Picchu cîndva!

 

» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | Leave a Comment

Machu Picchu subiectiv – Cusco turistic sau autentic (I)

Posted on January 18, 2015

 

Un acces de tuse mai sănătos m-a lăsat în miez de noapte cu ochii pe pereți și cum toți pereții au poveștile lor, m-am gîndit să-mi aleg una de adormit. Doar că peretele de lîngă patul meu e plin de povești vechi și lungi cu tați, căței și iubiți, care nu sunt tocmai potrivite pentru somn, ci mai degrabă pentru introspecție.

1-DSC_0108

Pentru că prețuiesc orele mele de somn fără de care, din păcate, nu pot funcționa corespunzător și cum faza cu oile la mine nu merge, m-am gîndit să-mi spun o poveste care să mă ducă într-un loc relaxant unde să-mi leagăn mintea cu folos.

Și uite-așa am ajuns la băi, dar nu la orice băi, ci în plin munte peruvian. Vouă v-am spus povestea așa că n-o să mă repet. Ideea e că, după bălăceala de azi noapte, am cam rămas cu mintea prin Peru, mai precis în zona Machu Picchu despre care am tot scris și tot n-am terminat. Am povestit tot traseul Salkantay dar despre muntele sfînt mai nimic. Că de, ce să zic eu despre muntele sacru care să nu fie platitudine sau să nu rămînă la nivelul de sfaturi tehnice!?

MP in ceata

Prin urmare rămîn pe terenul subiectivității și spun în primul rînd că dacă voi avea marele noroc să mai ajung vreodată acolo, voi avea grijă să stau mai mult în Cusco înainte, nu numai pentru acomodarea cu înălțimea (Cusco, capitala imperiului incaș, este un oraș aflat într-o vale montană la 3300m altitudine) ci și pentru a intra într-o anumită atmosferă de care m-am privat atunci.

Și uite cum am găsit eu un motiv să mai amîn Machu Picchu. Rămînem deocamdată la Cusco, unde am petrecut doar două jumătăți de zi și n-am scăpat nici acum de regretul de a fi trecut în prea mare grabă pe lîngă magie. Deși e considerat cel mai turistic oraș al Peru-ului, nu mi s-a părut artificial nici un moment. Poate am avut noroc în luna octombrie că nu mișunau turiștii prea tare. Oricum, orașul este unul dintre puținele în care m-am simțit ca-ntr-o poveste veche, am avut sentimentul acela de istorie și de încremenire în timp.

Piața centrală a orașului (Plaza de Armas) cu Catedrala și Biserica de la Compañía de Jesus, în care se îmbină stil masiv colonial cu baroc, e genul de piață în care te aștepți oricînd să apară o paradă sau măcar cîțiva colonialiști călare.

Catedrala din CuscoCatedrala din Cusco-001

 

Nu departe de piața mare este Piaza Regicijo în care vrei să stai, să te oprești din orice fugă, să te uiți pur și simplu la clădiri și la lume și să te împaci cu omenirea. Este și locul unde găsești unele dintre cele mai bune restaurante și chiar și un muzeu al ciocolatei unde, dacă vrei, poți participa la un curs de 2 ore și poți și mînca o mulțime de minunății.

panocabildo6

Sursă foto

Muzeul de ciocolata

O piață mică dar bogată și absolut încîntătoare, e piața San Blas unde se află biserica cu același nume, centrul cultural, magazine cu obiecte de artă și tradiționale și un tîrg tradițional la sfîrșit de săptămînă. Numai acolo poți să-ți petreci lejer cîteva ore.

Piața mică CuscoMagazin Cusco

Albastru si faiantaDSCN8113

 

Templo de San Blas

Nu-mi plac articolele prea lungi și oricum am ajuns într-un punct în care realizez că mai am foarte multe de spus despre Cusco așa că iată un bun pretext să mai amîn Machu Picchu și să pregătesc o continuare în care va fi vorba despre Qurikancha – templul inca peste care spaniolii au ridicat mănăstirea Santo Domingo – străzile și casele orașului, cazarea excelentă și mîncarea pe care am lăudat-o peste tot (dar prea puțin aici) și ce poți vedea în jurul orașului.

Ca un mic avans, asta e doar o priveliște care se vede de la ruinele Saksaywaman:

Avion in Cusco

și cam așa mulțumită arăt eu la un restaurant din Cusco:

Cocktail in Cusco

» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | 3 Comments

keep looking »