Exercitiu de toleranta – inceput
Posted on February 7, 2012
Da, ştiu acest blog nu e unul de dezvoltare personală. E însă un blog de călătorii şi prin viaţă, nu numai prin lume, şi o incursiune în interior este până la urmă tot o călătorie.
Roxana Farca de la Lumea Mare a avut o idee care mi s-a părut genială prin simplitate – să scrie despre câte un moment de fericire din fiecare zi. Şi am realizat că se potrivea foarte bine în contextul unui blog de călătorii care nu se vrea doar un loc de transmitere de informaţii şi sfaturi turistice. Mulţumesc Roxanei pt. inspiraţie.
Aşa că voi face cu voi împreună, poate nu chiar zilnic dar măcar din când în când, exerciţiile de toleranţă la care mă gândesc de ceva vreme dar pe care le vedeam în alt context. M-am răzgândit – cred că acest context e foarte bun 🙂
Astăzi de pildă nu prea mi-a reuşit exerciţiul de toleranţă. Am ieşit să-mi fac nişte cumpărături la magazinul de vis-a-vis şi a nu ştiu câta oară, am dat de o casieriţă care nu ştie să zâmbească şi care nu te-ar ajuta să pui cumpărăturile în sacoşă nici s-o pici cu ceară. A împins totul la gramadă astfel încât nici nu prea aveam cum să-mi aşez obiectele în sacoşa verde gata pregătită. Aşa că am împins, cu o oarecare iritare şi bruscheţe obiectele într-o parte ca să-mi fac loc. M-am scuzat, am arangat totul, am plătit şi-am plecat, contrar obiceiului meu, fără să spun bună ziua.
Pe drum m-am certat singură – unde e toleranţa pe care mă străduiesc de atâta vreme s-o aplic? De multe ori îmi iese şi gradul de toleranţă a crescut mult cu vârsta. De data asta însă n-a mers.
De ce m-am certat? Pentru că puteam să gestionez mai bine iritarea – să mă gândesc că poate e obosită, plictisită şi fără prea educaţie de-acasă. Dacă aveam vână, o rugam politicos şi cu zâmbetul pe buze să mă ajute şi poate aş fi obţinut un rezultat mai bun. Voi ce credeţi?
» Filed Under Altele, Am aflat, Prin lume | 7 Comments
Poveşti cu Lumea Mare la Happy Feet Studio – Argentina şi tango
Posted on February 5, 2012
Şi cum ziceam mai dăunăzi, sâmbăta trecută ne-am distrat peste măsură sau cum ar zice distinşii noştri reporteri TV, “ne-am distrat pe cinste” – acuma sincer, ori de cîte ori aud această formulare îmi vine să sparg televizorul. Asta şi aia cu “o petrecere incendiară”. Brrrr…. Dar să revenim la distracţia adevărată.
Modelul a fost aşa: Roxana şi Alex de la Lumea Mare au venit la sală la Tudor, încărcaţi cam pentru patru persoane cu echipamente, vin, pahare, mâncare – ce mai, cu de toate!
A venit şi Iulian Sărbu care era primul la rând la distracţie, adică la vorbit despre Argentina.
Şi după ce am aranjat salteluţe de stat pe jos, Alex şi-a instalat echipamentele, mâncărica pregătită de Alex a fost aranjată frumos pe mese, paharele pentru vinul ordonate şi vinul argentinian cu pricina în aşteptare – bun Shiraz-ul ăla- au început să vină şi invitaţii. Şi pentru că era vreme rea şi lumea a venit aşa mai în tranşe, ne-am gândit să începem cu mâncatul şi degustatul vinului. Bun, bun rău, vinuţul dar şi bună, bunuţă mâncarea. A făcut Alex nişte plăcinte……..
Eu am uitat aparatul foto – bine că n-am uitat stickul cu pozele pentru prezentare şi bine c-a venit prietena mea Roxana Cheşu şi-a făcut pozele pe care o să le pun eu aici.
În timp ce unii se încălzeau cu vinul şi mâncarea, alţii se ocupau cu diverse exerciţii fizice neidentificate.
Noroc că măcar am identificat subiectul.
Daja când Roxana a făcut o mică prezentare a ce urma să se întâmple eram cu toţii extrem de veseli şi bine dispuşi.
Iulian, care a fost primul care a început poveştile, a avut o idee interesantă să organizeze informaţiile alfabetic după literele din cuvântul Argentina – de exemplu A – autobuze, R – Recoleta. F. drăguţ, interesant şi prezentat cu umor şi evident multă plăcere.
E inutil să spun că starea de veselie s-a accentuat pe măsură ce trecea timpul şi am prezentat cascada Iguazu (despre care am povestit deja pe blog) într-o atmosferă extrem de relaxantă.
Apoi am vorbit puţin despre partea aceea a Buenos Aires-ului care e strâns legată de tango asta ca să fac legătura cu ce ne pregătea Tudor. Cum noi am fost împreună în această călătorie, trecerea s-a făcut de la sine.
Ştiu că nu-i frumos să arăţi cu degetul dar ce, n-am dreptate?
Ce ne-a pregătit Tudor? În primul rînd o demonstraţie splendidă de coregrafie de tango argentinian cu partenera sa Raluca Aldea (din pacate, neavând aparatul n-am putut filma).
Şi ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, după mâncare, vin, prezentări şi show, Tudor ne-a ţinut şi o lecţie de dans pe care nu cred că mulţi o vor uita curând. Pe lângă faptul că am râs aproape încontinuu, lumea chiar a învăţat câte ceva.
L-am ajutat pe Tudor să exemplifice una alta dar mai aşa, cu teamă – nu că n-aş fi vrut, mie-mi place tangoul de mor şi-am învăţat enorm de la Tudor în ultimii ani dar aveam o entorsă destul de recentă şi pe tocuri nu m-am prea simţit în siguranţă. Am protestat destul de des “piciorul meu, piciorul meu” ori de câte ori mi se părea că Tudor vrea să pornească într-o figură mai complicată. Dar cred că până la urmă, m-am descurcat (am fost şi protejata, recunosc :))) A avut Tudor milă de mine…
A fost o nebunie generală după cum se poate vedea şi în poze şi nici n-am realizat când a trecut timpul şi s-a făcut ora 11 seara – ba, unii chiar ar mai fi stat.
Eu cel puţin m-am simţit excelent – ce poate fi mai grozav decât sî îmbini două pasiuni – călătoriile şi dansul! Spre să mai repetăm figura.
» Filed Under Altele, Am mincat la, Am vazut, De prin Romania | Leave a Comment
Tango în Buenos Aires şi în Bucureşti
Posted on February 1, 2012
Ultima perioadă a fost una extrem de încărcată şi s-au adunat deja câteva articole pe listă dar n-am reuşit să scriu nimic de vreo 10 zile. Un lucru bun am făcut totuşi (am făcut eu mai multe dar nu legate de blog) sâmbăta asta când l-am ascultat pe Iulian Sârbu vorbind despre Argentina şi Buenos Aires şi când am vorbit şi eu despre cascada Iguazu din Argentina şi un pic despre Buenos Aires, atât cât să-l las pe Tudor Mihai să ne povestească despre tango şi să ne şi înveţe.
Unde? La Poveşti din Lumea Mare care a avut de data asta un format mai special, la Happy Feet Studio. Dar despre asta o să scriu mai în detaliu în altă zi.
Eu chiar am rămas datoare de anul trecut cu partea aceea de poveste despre Buenos Aires care e legată de tangoul argentinian. De fapt, cei care au fost acolo ştiu că e practic imposibil să dezlegi oraşul de modul său de viaţă, căci acolo tango-ul chiar asta e: un mod de viaţă.
N-o să vă fac o teorie sau o istorie a tangoului, o să vă spun doar despre câteva locuri din Buenos Aires în care poţi merge să-ţi faci o idee de ce înseamnă tangoul.
Desigur există o mulţime de cluburi unde poţi să vezi demonstraţii de tango, poţi lua lecţii, poţi participa la o seară de milonga (adică de dans – evident de tango). Pentru începători este fascinant pentru că descoperi o lume diferită, un stil de dans spectaculos, pasional şi-n acelaşi timp subtil. Cei cărora le place să danseze nu au cum scăpa de fascinaţia acestui dans – dacă încerci, vrei să continui, vrei să înveţi, vrei să dansezi cât mai mult şi cât mai bine.
Iar pentru cei care deja ştiu câte ceva, acolo e raiul pe pământ – multe şcoli, multe săli unde poţi observa şi alege profesori, multe locuri unde poţi exersa şi dansa. Nici măcar nu e obligatoriu să intri într-un club, e suficient să mergi pe stradă în zona San Telmo, unul dintre cele mai vechi districte ale oraşului care e şi zona cea mai reprezentativă pentru tango, unde poţi dansa simplu pe stradă.
Sunt mulţi străini care vin la Buenos Aires pentru a învăţa tango şi ajung să stea şi câţiva ani pentru asta, alţii vin pentru viaţa de noapte şi stau câteva luni timp în care merg la cluburi, la petreceri, socializează, dansează şi-şi fac prieteni din toată lumea.
Norocul nostru a fost că am ajuns în Buenos Aires duminică dimineaţă şi am prins târgul de antichităţi de pe strada Defensa şi Piaţa Dorrego din San Telmo.
Insigne, bijuterii, steaguri, postere, căni, tricouri, picturi şi gravuri, plăci de faianţă – tot ce-ţi poţi imagina la un astfel de târg – pitoresc, colorat, interesant, amuzant, multe sub semnul tangoului desigur. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că la fiecare colţ de stradă se cânta şi se dansa. Nu erau numai formaţii care cântau tango ci şi rock, pop.
Şi începând de după amiaza până noaptea târziu, în Piaţa Dorrego se cîntă şi se dansează tango. Noi am prins o pereche care a ţinut un mic show cu explicaţii şi o mică istorie a tangoului, după care lumea (argentinieni şi turişti) a dansat tango până târziu.
Nu poţi vorbi de tango fără a face o vizită şi în districtul considerat cel mai vechi al oraşului şi unul din leagănele tangoului – La Boca unde se găsesc şi multe cluburi de tango. Noi am făcut acolo o vizită rapidă, să vedem Caminito, o străduţă cu case colorate, un mic muzeu şi mulţi vânzători de creatii grafice si picturi cu tema – totul cam turistic şi aglomerat. În rest, zona La Boca e una destul de rău famată şi în care nu prea e bine să mergi seara mai ales cu vreun aparat foto.
Caminito a inspirat una dintre cele mai faimoase melodii de tango a carui versuri se afla de altfel pe zidul uneia dintre case.
Importanţa dată tangoului în Buenos Aires e evidentă şi din diversele picturi reprezentându-l pe Carlos Gardel, actor, interpret şi compozitor, de origine francez sau uruguaian (există incă controverse) ajuns în Argentina în 1892 (la 2 ani), cunoscut şi ca Regele Tangoului, Magicianul, Carlitos sau Sturzul Creol. În 1917 a scris cântecul “Mi noche Triste” (noaptea mea tristă) considerat ca punct de cotitură în muzica latin-americană şi naşterea muzicii tango aşa cum o cunoaştem acum.
Îl poţi vedea pe Gardel cam peste tot în Buenos Aires – are statuie, imaginea sa e în metrou, pe faţada magazinelor, pe ziduri, pe tricouri şi obiecte turistice. Şi e cât se poate de normal – deşi a murit destul de tânăr (la 45 de ani) într-un accident de avion, a fost unul dintre acei oameni care marchează istoria noastră a tuturor într-un mod decisiv.
Por una cabeza este unul dintre cele mai cunoscue tangouri ale lui Gardel – aici e versiunea originală.
Iar tangoul ca dans, mie personal mi se pare şi mai fascinant. Şi dacă vreţi să vedeţi ce pot face nişte campioni mondiali, puteţi urmări acest clip.
Tangoul argentinian a pătruns în toată lumea şi există şcoli foarte bune de tango nu numai în Argentina ci şi în Europa. Şi din fericire, se poate dansa şi în Bucureşti. Puteţi încerca şi voi – e o experienţă care se transformă uşor în pasiune.
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Romania, Fun Turism, Prin lume | 1 Comment