Raţuşte noi nouţe
Posted on May 9, 2012
O lungă perioadă răţoii au dat târcoale de colo colo pe lac şi pe lângă lac, singuratici sau câte doi să-şi susţină moralul aşa ca nişte taţi la materitate în sala de aşteptare.
Şi pe lângă ei şi noi care ne tot întrebam când vor apărea şi mămicile cu răţuşte noi nouţe.
Şi în sfârşit iată-i – raţe mândre şi grijulii cu răţuşte mici şi ciufulite şi-au făcut apariţia să poată fi admiraţi şi urmăriţi cu zâmbete şi interes (şi chiar cu aparate foto).
Dacă veniţi în Tineretului, le vedeţi şi voi.
» Filed Under Altele, Am aflat, Am vazut, De prin Romania | Comments Off on Raţuşte noi nouţe
Iordania – da, neaparat!
Posted on May 7, 2012
Iordania tocmai a trecut intr-una din poziţiile fruntaşe pe lista mea de calatorii de făcut NEAPĂRAT! Şi asta de ieri de la întâlnirea la poveşti cu Lumea Mare căci până ieri n-aveam nici un gând legat de această ţară. Dacă nu aş avea deja în plan Machu Picchu anul ăsta (bilet de avion cumpărat deja, să trăiţi), mai că m-aş repezi o fugă de vreo 2 săptămâni până în Iordania.
Mădălina Nan şi Roxana cu poveştile lor şi desigur Alex cu fotografiile lui minunate şi talentul său culinar m-au convins că Iordania trebuie văzută şi sper că la anul să facem aşa o grupă veselă să vedem şi noi minunile de pe acolo.
Unul dintre multe lucruri care îmi plac la întâlnirile cu Lumea Mare, afară de minunata plăcere de a sta cu oameni drăguţi şi călători, e că, pe lângă locuri pe care le-am văzut şi le revăd sau le recunosc cu bucurie, descopăr locuri faţă de care nu aveam cine ştie ce interes sau informaţii sau faţă de care aveam chiar oarece prejudecăţi.
Mădălina şi Roxana mi-au scos din cap orice prejudecată, rezervă sau reţinere pe care am avut-o faţă de Iordania şi Petra (nu, nu Lumea Mică, ci Petra locul :))
Eu, în nimicnicia mea, inconştinetă şi ignorantă, reduceam Iordania la pozele cu Petra pe care le-am văzut de nenumărate ori şi care nu mi s-a părut chiar aşa o chestie.
Ei, multe locuri în Iordania sunt o chestie, inclusiv nişte minunate ruine romane care m-au lăsat paf. Am văzut în pozele şi filmuleţele lor două amfiteatre care rivalizează f. tare cu ce-am văzut în Grecia.
Iordania are cel puţin 3 lucruri pt. care vreau s-o văd: ruine, pietre şi canioane, deşert. Şi în mod clar, oamenii primitori sunt un element esenţial. Ca să nu mai vorbim de mâncare!!! Ne-a făcut Alex o chestie care ne-a dat gata (în sensul bun desigur) şi-am curăţat bine, bine farfuria, ba chiar am mai fi cerut şi porţia doi. Abia aştept să pună reţeta pe site să-ncerc şi eu.
Şi am mai primit şi o vedere personalizată cu o fotografie făcută de Alex pe care am refotografiat-o ca s-o pun aici. Sigur o să vedeţi şi varianta directă a lui Alex mai încolo.
Cătălin Nenciu a câştigat detaşat concursul de costume fiind cel mai perfect beduin dintre noi după cum bine se vede, dându-ne împreună cu Roxana şi cu Alex aşa un pic de aer musulman.
Da, da, da, vrem şi noi în Iordania!
» Filed Under Altele, Am aflat, Am mincat la, Prin lume | 3 Comments
Prin Bucureşti cu ochii călătorului
Posted on May 2, 2012
Din când în când încerc să-mi privesc oraşul în alt fel decât o fac cotidian, cu ochii unui călător într-un oraş străin, adică cu altă deschidere şi atenţie, încercând să las deoparte balastul prejudecăţilor, renchiunelor şi sentimentalismelor fireşti în relaţia personală cu lucrurile, locurile şi oamenii apropiaţi.
Adică încerc să fiu mai puţin subiectivă şi să încerc să-mi imaginez că e un oraş în care mă aflu pentru prima dată. La sfârşitul verii trecute am dat o tură cu noul meu aparat foto într-o zonă foarte fimiliară mie, cheiul Dâmboviţei de la Unirii spre Timpuri Noi. Familiară da, cunoscută bine, nu.
Mă mai suprind uneori, in rarele situaţii în care merg cu autobuzul, privind pe geam şi descoperind câte o casă pe care constat că n-am privit-o niciodată cu atenţie deşi merita sau că a apărut un strat de flori acolo unde ştiam că era doar beton. Sigur, nu numai lucrurile frumoase îmi sar în ochi – Casa Poporului (n-o să pot să-i spun niciodată altfel) e la fel de monstruoasă de ori câte ori aş vedea-o, cheiul la Unirii e tot rece şi artificial. A crescut însă o Bibliotecă care nu arată rău (care nu era încă gata când am pozat-o eu) şi cheiul înspre Timpuri Noi e mai înverzit, ba sunt chiar si raţe pe marginea lui.
Se pare că nu sunt singura care apreciază locurile.
Şi uite aşa am vizitat Biserica Bucur pe care o stam bine dar unde n-am mai fost de mult desi am stat totdeauna in zonă.
Nu se ştie exact cât de veche e biserica – unele surse spun că actuala bisericuţă a fost iniţial o biserică din lemn ridicată de ciobanul Bucur cel care e considerat întemeietorul Bucureştiului. “Se spune că acest oraș își trage numele de la un oarecare cioban sau, după cum spun alții, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta își păștea oile în acea câmpie de pe marginea râului Dâmbovița și poate că pe acolo își făcea și haiduciile lui. În urmă a clădit o biserică (…) și a început să construiască și câteva case pentru el și pentru alții” spunea misionarului catolic Blasius Kleiner într-un manuscris din 1761.
O inscripţie ascunsă de catre un egumen grec în temelia tinzii bisericii Mănăstirii Radu-Voda spune că Mircea I Basarab a fost cel care a ridicat în 1416 biserica din zid în locul celei de lemn a lui Bucur.
Bisericuţa înălţată pe ce a rămas din dealul din zonă este o mică bijuterie delicată şi elegantă cu o curte mititică dar unde te simţi un pic în altă lume. Clădirile înalte pline de sticlă din zonă te readuce însă la realitate.
Faţă-n faţă cu biserica Bucur, se ridică Mănăstirea Radu Vodă, ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi care purta pe vremea aceea numele de Sfânta Troiţă. După ce trece prin mâinile turcilor, voievodul Radu Mihnea începe reconstrucţia sa în 1614. Planul şi arhitectura bisericii fost inspirate de cele ale ale bisericii episcopale de la Curtea de Argeş.
Biserica mănăstirii a fost restaurată în perioada 1967-1974 şi mai târziu a fost şi repictată.
În partea de nord a bisericii se află turnul-clopotniţă care se păstrează din vechea mănăstire a lui Radu Mihnea şi ale cărui refacere în 1804 i-a păstrat înfăţuşarea din sec. al XVI-lea.
Turnul e si el pictat in arcada de trecere si biserica se vede minunat privita din partea cealalta a turnului.
Toată această mică plimbare mi-a luat cam o oră şi jumătate şi când n-ai prea mult timp să pleci din Bucureşti, o ieşire ca asta care te poate scoate din rutină şi din nebunia şi aglomeraţia de zi cu zi. O plimbare relaxantă şi liniştitoare.
» Filed Under Altele, Am aflat, Am vazut, De prin Romania | 4 Comments