Stiri pe scurt de pe twitter din 2012-09-16

Posted on September 16, 2012

Powered by Twitter Tools

» Filed Under Altele | Leave a Comment

Măsuri la aeroport după moartea studentei japoneze

Posted on September 16, 2012

Săptămâna trecută am primit un răspuns oficial de la Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, ca urmare a articolelor noastre despre moartea studentei japoneze Yurika Masuno.

Iată cum arată acest răspuns:

 

Din pacate, raspunsul era previzibil şi, cel puţin după părerea mea, nu face decât să confirme ce ştiam deja – că responsabilitatea principală în acest caz este a MAI. Şi ce va face MAI, mă tem că ştim cu toţii – mai nimic. Adică s-au făcut ceva suplimentări, nişte patrule mixte cu jandarmi, se mai fac ceva controale, vor mai fi ceva întâlniri inter-ministeriale, inter-departamentale şi alte inter…. şi, după perioada standard de trei zile a minunii, lucrurile îşi vor reveni încet, încet, la “normal”. Adică poliţiştii vor continua să-şi vadă de treaba şi de mita lor în cârdăşie cu taximetrişti, hoţi, piraţi, combinatori şi alţi infractori.

Ce putem face noi, sincer nu ştiu. Singura şansă ar fi să ieşim din teamă, comoditate, grijile proprii, confort personal şi să începem să punem presiune pe MAI. Singurul lucru pozitiv din scrisoare e faptul că am fost informată că “petiţia” a fost trimisă şi către cei implicaţi (presupun MAI).

Un lucru aş mai vrea să aud din partea administraţiei aeroportului – că se îmbunătăţeşte signalistica şi că vom avea un birou de informaţii unde străinii vor putea afla cum pot ajunge în locul în care doresc, în siguranţă.

Până atunci, să fim cu ochii pe ei!

» Filed Under Altele, Am aflat, De prin Romania | Leave a Comment

Şi iar ne-am făcut de ruşine – un consul român tratează de sus o personalitate

Posted on September 5, 2012

Mulţi dintre voi ştiu că eu încerc să nu scriu articole negative decât când e de rău şi asta pentru că am ales să mă bucur de lume şi de viaţă şi să privesc lucrurile cât mai pozitiv.

Dar iată că azi e a doua zi consecutiv în care scriu un articol negativ şi care se cam leagă cu cel de ieri cu privire la moartea studentei japoneze Yurika Masuno şi a problemelor de la aeroportul Henry Coanda. De data asta nu e vorba însă de siguranţa călătorilor ci de un alt mod în care alungăm turiştii străini şi chiar personalităţi.

Cu toate problemele de la noi din ţară, un lucru ne-a mai ajutat – atitudinea prietenoasă a oamenilor. Numai că aceasta se manifestă, iar, numai la nivelul oamenilor obişnuiţi, pentru că autorităţile au încă mentalitatea aceea comunistă care spune că toţi cetăţenii, români sau străini, sunt nişte posibili infractori sau că sunt vinovaţi de ceva….. Mai grav,  şi noi suferim de acest complex de vinovăţie (mai ales cei trecuţi de 35 de ani care au prins comunismul în plin) care ne face umili şi speriaţi chiar şi atunci când raţiunea ne spune că n-am făcut nimic rău. Unii dintre noi am reuşit să ne scuturăm de acest sentiment – cu efort, cu experinţa căpătată prin lume şi conştientizând problema – şi ne revoltă de fiecare dată când un poliţist, un politician sau vreun funcţionar de stat ne tratează ca pe copii de grădiniţă (şi încă din cei “răi şi neastâmpăraţi ce trebuie pedepsiţi”), ca pe infractori, sau pur şi simplu ca pe nişte oameni inferiori care nu ştiu ce e bine pentru ei şi pentru societate şi, prin urmare, trebuie conduşi cu forţa, cu severitate sau cu minciuni.

Iată ce aflu azi de la Editura Taj

Iată ce spune Adelina Patrichi, editorul.
“Un an de pregătiri. 4 ani de speranțe… Că un mare autor va veni să își cunoască cititorii români. Totul, spulberat de o doamnă Consul. Biletul de avion a fost cumpărat. Conferința de presă aranjată. Hotelul, ales cu grijă, hotelul partener al Festivalului George Enescu. Surprizele, nenumărate. [………] Romanul finalist Man Asian în 2011 urma să se lanseze în prezența lui la Festivalul Namaste. […..] Ghosh tocmai declarase la BBC că are rude în Transilvania. Și să nu uităm că Amitav Ghosh locuia în Calcutta pe cînd Maitreyi era în viață. Presa ar fi avut ce sa il intrebe. Tocmai pregateam o mapă de presă despre toate aceste lucruri, când a venit vestea…Mă simt ca o femeie bătută. Și chiar sunt. Un editor bătut. Învins de sistem.”
Încercând să mai aflu câte ceva, am aflat din articolul Sabinei Cornovac ce au mai declarat cei de la editură şi anume că autorul a renunţat să mai ia viza pentru România descurajat de atitudinea consulului care se pare că a ţipat la el căutându-i tot felul de probleme şi cerându-i cartea care urma să fie lansată în turneu.  “El a explicat că va apărea de abia în octombrie, când merge in Romania sa o lanseze. “Cum sa dau viza fara sa vad cartea? De unde stiu eu ce-i in ea?” a tipat dna. (E vorba de cel mai recent roman al lui, finalist al Bookerului asiatic – ce putea sa fie in el oare?) Apoi omul i-a spus: v-a explicat editorul meu. Ea: “Editorul asta mi-a trimis 20 de scrisori!”(urland, adica au deranjat-o)” a spun Adelina Patrichi.
Acum, eu o să fiu avocatul diavolului şi o să spun că adevărul e totdeauna la mijloc, sau pe acolo. Bun, hai să zicem că doamna consul (care pare a fi Mihaela Simona BOȘCĂNEANU) nu a ţipat ci doar a folosit un ton mai ridicat (şi probabil iritat). Să presupunem (fără nici o bază) că autorul e o persoană mai “dificilă” sau mai delicată şi a interpretat exagerat atitudinea doamnei. Chiar aşa fiind şi tot rău e. Cum ajunge un om să se simtă jignit de un consul? Unde este pregătirea de diplomat? Se presupune că oamenii ăştia fac nişte şcoală şi învaţă să se comporte în poziţia de diplomaţi care reprezintă o ţară. Ca şi aeroportul sau gara, ambasadele şi consulatele sunt uşile de intrare în România. Cum s-a ajuns ca un autor cunoscut şi deloc neglijabil (nu că dacă ar fi fost un biet debutant necunoscut ar fi scuzabil) să fie tratat astfel încât să nu-şi mai dorească să vină la noi să-şi lanseze o carte? De fapt, cum a ajuns un om să se simtă astfel tratat de către un funcţionar?
Eu am ceva experienţă legată de ambasadele şi consulatele noastre în State (poate odată o să povestesc)şi sunt aproate sigură că varianta editurii şi a autorului indian e mult mai aproape de realitate decât pledoaria mea pentru dracu’. Drac care continuă să ne facă de ruşine şi de ocară!
Mai trist e că la asta nu văd soluţie – poate doar să invadăm ministerul de externe, ambasada şi consulatul, şi evident pe doamna consul cu articole, până se întâmplă ceva.
Voi ce credeţi?

» Filed Under Altele, Am aflat, De prin Romania | 12 Comments

« go back — keep looking »