Chichen Itza – o minune a lumii (II)
Posted on February 11, 2013
Am revenit cu amintirile la Chichen Itza cu sentimentul că l-am subestimat un pic la momentul la care am fost acolo. Ca să fiu total cinstită, oricât de mult m-ar fi deranjat aerul uşor comercial al sitului, a fost şi un pic de fiţă. Fiţa celui care s-a obişnuit să vadă numai lucruri extraordinare şi strâmbă uşor din nas. “Parcă nu e chiar aşa senzaţional cum mă aşteptam. Mi-a plăcut mult mai mult Edzna şi Uxmal”. Fiţe, zău! Nu vă luaţi după ele.
Privind acum fotografiile şi mutându-mă aşa preţ de câteva minute în spaţiul ăla, mă uit în jur şi realizez că există şi părţi ale oraşului maya care nu sunt chiar aşa aglomerate. Acu’ nu ştiu dacă am fost doar norocoşi sau, aşa cum bănuiesc eu, la astfel de situri mari şi accesibile unii dintre turişti nu ajung chiar peste tot. Situl e realmente mare şi cuprinde multe structuri. Dacă nu ai harta locului şi nu eşti cu un ghid, e uşor să nu vezi mare parte dintre aceste structuri.
Dacă daţi click pe hartă, vă mai uitaţi o dată la fotografia cu piramida mare (Templului lui Kukulcan) aşa ca să vedeţi cam care e dimensiunea, o să vă faceţi o idee de cât de mare e oraşul.
În afara Templului mare şi a curţii de pelotă, una dintre cele mai importante structuri este “”Templul celor o mie de războinici” , cu coloanele sale care reprezintă pe cei “1000” de războinici.
- Coloanele Templului Războinicilor
- Grupul celor 1000 de coloane de la Templul războinicilor
- Detaliu la partea de sus a Templului războinicilor
La partea superioară a templului este o reprezentare a zeului Chac Mool.
Probabil că aş fi fost mult mai fericită dacă aş fi putut urca pe toate templele şi structurile sitului dar, din motive de conservare a locului pe care le înţeleg, când am fost noi nu mai aveai voie să urci nici pe Piramida mare nici pe Templul războinicilor.
Dar ce mai puteti vedea acolo?
Platforma lui Venus
- Platforma lui Venus din lateral
Detaliu de pe Platforma lui Venus
Grupul Las Monjas (Maicile) care cuprinde:
Biserica
El Caracol (Melcul) sau Observatorul
“Akab Dzib” care, în limba maza înseamnă Casa scrisului misterios. Frumos, nu?
Tzompantli (platforma craniilor)
Un gen de structură a cărei menire era afişarea craniilor, probabil a celor capturaţi în război sau a celor sacrificaţi.
Şi mai sunt:
Platforma vulturilor şi a jaguarilor,
Platforma meselor
Casa colorada sau Casa roşie
Vechiul Chichen
Osuarul
Templul lui Xtoloc
Ce mai, o vizită adevărată merită să stai acolo toată ziua. Dacă m-aş mai duce o dată acolo, aş încerca să ajung devreme dimineaţă când se deschide la ora 9a.m. şi aş sta până la închidere la 5p.m. Începând de la 7p.m. (toamna şi iarna) şi respectiv la 8p.m. (primăvara şi vara) este şi un spectacol de sunet şi lumini. Eu l-aş cam vedea.
Fiind situl din zonă cu cei mai mulţi turişti este şi cel mai plin de vânzători ambulanţi. Eu nu prea dau sfaturi de cumpărături, ce e însă sigur este că lucrurile pe care le găsiţi acolo le puteţi sigur cumpăra mai ieftin din alte locaţii dar oricum nu sunt scumpe şi dacă vă face cu ochiul un pandantiv de argint cu o figură maya din turquoise de orice nuanţă posibilă, de ce să nu (vă) faceţi o plăcere?
Şi dacă tot ajungeţi acolo, mergeţi şi până la Parcul arheologic Ik Kil din apropiere (5km de Chichen Itza) unde este o “cenote” splendidă unde puteţi chiar face baie. Asta nu-i chiar un lucru aşa de bun pentru că strică un pic misterul locului dar poate devreme dimineaţă şi după-amiaza târziu e mai linişte. E de încercat. Eu mor de ciudă că n-am fost acolo. Aşa că, e clar, trebuie să mai merg o dată în Mexic, nu? Mai e cineva interesat?
» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | 4 Comments
Jazzappella – o mare şi frumoasă surpriză
Posted on February 10, 2013
Am fost joi la Clubul Ţăranului la un concert cu grupul Jazzappella, lucru pentru care îi mulţumesc celei care m-a dus acolo, cu un mare, mare zâmbet, la fel de mare ca cel pe care l-am avut pe faţă pe toată durata concertului.
A fost o surpriză pentru că, spre pierderea mea, nu auzisem de ei până acum şi pentru că au o combinaţie fatală pentru mine (voce acappella şi jazz). Trecând peste subiectivismul meu (după mulţi ani în SONG e greu să nu fiu mare fan al vocii umane iar jazz-ul e o mare şi veche dragoste), grupul este excelent. Sunt 6 tineri care cântă cu mare plăcere, care au voci foarte bune şi mai ştiu şi muzică, domnule! Şi, după câte ştiu eu, sunt şi unici pe la noi.
Aranjamentele lor (care sunt în mare parte creaţia lui Zoltan Andras pe care-l ştiţi de la Sarmalele Reci) sunt fermecătoare şi au atacat cu umor, subtilitate şi inventivitate piese grele din repertoriul Queen sau Beetles, piese faimoase, unele din filme de de animaţie. Şi, auzi chestie, mai au şi compoziţii proprii. Judecaţi şi voi şi ascultaţi aici (Las Christmas – George Michael, Wham!) şi aici (Words – The Real Group). Până la urmă, muzica lor e cel mai bun argument să mergeţi la concertele lor.
Eu am avut o seară în care m-am bucurat de muzică bună şi mi-am umplut bateriile cu bucurie. Şi dacă aş fi ştiut ce mă aşteaptă, aş fi luat şi aparatul să le fac nişte fotografii ceva mai bune decât cele de aici care au fost făcute, evident, cu telefonul.
Aşă că, dragilor, pândiţi-i şi ascultaţi-i. O să fiu şi eu pe fază oricum şi cum aud de un concert cu ei, cum vă zic.
» Filed Under Am vazut, De prin Romania, evenimente | Comments Off on Jazzappella – o mare şi frumoasă surpriză
Chichen Itza – o minune a lumii (I)
Posted on February 8, 2013
» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume | Comments Off on Chichen Itza – o minune a lumii (I)