Londra și inima mea frîntă
Posted on February 13, 2014
Poate un oraș să-ți frîngă inima? Londra poate, cel puțin dacă inima îmi aparține. Îmi sunt dragi multe locuri, Londra rămîne însă orașul orașelor, orașul care mă face fericită și nefericită în egală măsură.
Ar trebui să mă vedeți în prima zi acolo. ”No care in the world” – ca să fiu în context – adică relaxată, mulțumită, degajată, cu senzația aceea de grație în care simți că viața e senzațională!
În ultima zi, am inima frîntă de parcă aș părăsi bărbatul iubit. Poate că nu avem doar o pereche potrivită în viață ci și un oraș pereche. Știu că e un iubit pe care trebuie să-l împart și cu alții dar nu-mi pasă!
Sculată vineri dimineața cu noapte-n cap, adică pe la 3 și jumătate după cam 3 ore de somn, am ajuns pe aeroportul din Luton înainte de 8 dimineața (ora lor bineînțeles) și de-acolo aveam de luat un autobuz pe care-l plătisem deja online. Simplu. Luton e un aeroport destul de mic și e ușor să te descurci mai ales dacă ai un singur bagaj și nici o grijă.
Răsărit aerian
Autobuzul e de fapt două, adică e un autobuz de la aeroport care te lasă la aprox. 10 minute într-o stație unde doar traversezi și iei autobuzul 757 (Greenlines) către centrul Londrei – stație finală gara Victoria. Un bilet dus-întors, luat online, e 15 euro. Decent. Drumul durează, în mod normal, pînă într-o oră jumătate. Doar că vineri cînd am plecat eu au fost inundații și am stat de am albit la cozi lungi și foarte statice astfel încît am făcut vreo două ore și jumătate. Șoferița era exasperată de-a dreptul. Altfel, foarte pricepută. Noroc că eram frîntă și am cam dormit așa că n-am avut timp să mă stresez.
Nu mîncare, nu băutură, nu țigări
Și stăm…..
O fi ieftin, o fi scump?
De la Victoria am pășit numai cu dreptul. Am luat un Oyster card și m-am suit în metrou către Earls’s Court (doar 4 stații) de unde am ajuns la hotel în 2 minute, căci London Town Hotel e la doi pași.
Hotelul a fost o surpriză totală. Ultima dată cînd am fost în Londra, și-am stat la 100 de euro/noapte în regim single, într-o cameră mică și murdară cu o baie de-a dreptul ridicolă și un mic dejun și mai ridicol. Deprimant de-a dreptul.
De data asta, am stat într-un single decent ca spațiu, cu un pat mare și comod și o baie normală unde a fost extrem de curat și la care am prins un preț de 60 de euro/noapte ceea ce pentru Londra e extrem de bine. În plus, am avut un mic dejun continental bun și îndestulător – la fel în fiecare zi dar suficient. Cornuri, gem, unt, cașcaval, ou fiert, iaurturi și fructe, cafea, ceai, lapte, suc de portocale, de mere și apă cu lămăie. Fetele de la bucătărie îți pregăteau pîine prăjită dacă voiai și totul era f. organizat și curat. Și ce să vezi?! Fetele alea curate și organizate erau românce. Bravo lor! Am stat un pic de vorbă cu ele că eram oricum prima la masă în graba mea de a pleca în oraș cît mai rapid.
Un hotel perfect pentru Londra
Una dintre fete e plecată de 7 ani, măritată acolo tot cu un român cu care are și o fetiță de 3 ani, ți-a adus apoi prietena cea mai bună și sora ei, apoi mama. Sunt mulțumite, trăiesc decent, dar ar vrea acasă. Au cumpărat acum vreo 3 ani un teren în țară în speranța de a-și face cîndva o casă. Nu știu cînd, că situația din țară nu e roz și n-au încă de ce să se întoarcă. Mai speră însă. Copilului însă o să-i fie sigur mai bine la școală acolo.
Nu le plac indienii pe care-i consideră puturoși și cam îngălați (fetele de la recepție sunt din India), nu au nimic cu negrii (băieții de la recepție care sunt de obicei în tura de noapte sunt f. drăguți), trăiesc bine, au o părere foarte proastă despre doctorii de acolo care nu dau altceva decît paracetamol penrtu orice și nu i-au descoperit o problemă la plămîni pe care a găsit-o la doctorii din România (hai, că se poate și așa).
Seara, după ce mi-am rupt tălpile prin oraș, pe la 10 și jumătate seara am stat aproape o oră la recepție de vorbă cu recepționerul de culoare și un obișnuit al locului, un britanic al cărui hram nu l-am aflat, despre România.
De prin cartier
La colțul străzii “mele”
Și m-au lăsat cu gura căscată de cîte știau – despre Nadia, Hagi, Năstase (Ilie desigur) și Ceaușescu. Englezul blond știa toată istoria cu date, nume și întîmplări, știa cînd a fugit Ceaușescu, unde s-a dus și cum a fost executat. Ce regi am avut, cine ce a făcut și multe altele. Și nici urmă de vreo tendință anti-românească.
A, am uitat să vă zic că la sosirea pe aeroport m-a oprit un nene de la nu știu ce agenție să mă întrebe, foarte politicos de altfel, de unde vin, dacă sunt româncă și dacă locuiesc în Anglia sau România. Am zîmbit foarte larg și se pare că și el a fost mulțumit de răspuns – așa ca și cum ar fi avut o confirmare că nu toți românii se duc acolo să le fure locurile de muncă englezilor.
Alte păreri bune despre români, pub-ul irlandez O’Neill și Justin urmează în episodul viitor.
» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii | 2 Comments
Londra, here I come!
Posted on February 6, 2014
Miine, cu noaptea-n cap, plec la Londra, orașul care a rămas preferința mea absolută chiar dacă m-am mai îndrăgostit și de alte orașe. Londra rămîne însă iubirea mea necondiționată.
E orașul în care am mîncat, adică n-am mîncat, cea mai proastă pizza din viața mea, unde am avut probleme mari la traversatul străzilor, unde am urît mirosul de fish & chips și unde am dat ture o jumătate de oră pănă am găsit intrarea la British Museum.
Între timp, Londra s-a umplut de restaurante de toate felurile unde poți mînca tot ce dorești, au scris pe jos “Look left” pentru toți amețiții ca mine, mirsoul de fish & chips nu mai e chiar așa prezent, acum știu cum intru la British Museum și National Gallery e tot acolo.
Mă duc la teatru să văd Henry V cu Jude Law, mă duc să beau un cocktail în Tower 42, o să mă plimb și cu autobuzul roșu și mă duc să văd și alte chestii pe care nu le-am văzut pînă acum.
Vremea pare bunuță, Covent Garden mă așteaptă și eu sunt extrem de bine dispusă.
Plec fără laptop și-mi iau o pauză de la blog și Facebook. Ne auzim săptămîna viitoare cu poze și povești.
» Filed Under Altele, De prin Europa | Comments Off on Londra, here I come!
Turul subiectiv al orașelor mele
Posted on February 2, 2014
E prima oară, chiar prima oară, cînd fac o listă a orașelor mai importante în care am fost și care au devenit un pic și ale mele. E și prima oară cînd număr țările în care am ajuns. Sunt doar 18. Nu știu ce mi-a venit să contabilizez și nu știu prea bine de ce n-am făcut-o pînă acum. Suspectez că n-am vrut să realizez cît de puțin am văzut din lumea asta. Cînd mă gîndesc la locurile unde aș vrea să mai merg, se face o listă atît de lungă, încît aproape că intru în panică. Nu fac comparații cu alții pentru că mi se pare nu numai total inutil dar și o mare prostie.
Poate că ăsta e modul meu de terapie. Un singur oraș de-aș fi văzut, și tot aș fi adunat ceva bucurii.
Am grupat orașele pe țări așa că ele nu sunt neapărat în ordinea preferințelor. După ce am făcut lista, sunt tare mulțumită pentru că nu pot spune despre nici unul dintre aceste orașe că mi-a displăcut. În unele dintre ele n-aș reveni doar pentru că nu m-au impresionat atît de mult încît să renunț la un alt oraș de dragul lor. De multe dintre ele mi-e dor și le-aș revedea oricînd.
Bulgaria
- Sofia – am fost o singură dată cînd eram în școală și nu-mi amintesc mare lucru – o stradă mare, o statuie (Sf. Sofia) și o catedrală (Alexander Nevski) dar care nu m-au impresionat în mod deosebit, fiind mai preocupată de interacțiunea și hîrjoneala cu colegii mei. Nici măcar faptul că bunica din partea mamei avea sînge bulgăresc nu m-a făcut să mă uit mai atent. Și n-am o pornire specială în acea direcție. Toate drumurile mele ulterioare prin Bulgaria au fost numai prin est.
- Balcic – acolo am fost de 5 ori, cîte o noapte la dus și întors cu mașina din Istanbul, cîteva nopți într-o combinație cu Nessebar, o tură scurtă din Vama Veche pentru castel și o tură cu bloggerii la invitația lui Tudor Maxim vara trecută. Din 5, de 4 ori am fost și la castel. Acolo mai ajung sigur. Visez să stau cîteva zile, de una singură, în grădina castelului, într-o perioadă mai puțin aglomerată.
- Nesebar – am stat acolo de două ori și mi s-a părut absolut încîntător. Este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, mic, cochet, străzi înguste medievale, cu elemente renaștentiste, cu balcoane în surplombă, moștenire turcească. Se află pe o peninsunsă înălțată cam la 80 de metri deasupra mării. Se regăsesc acolo, pe o suprafață nu prea mare ruine romane și biserici bizantine, clădiri otomane, cîteva bucățele mici de plajă, restaurante cu vedere la mare și mîncare bună. E un loc unde să te relaxezi și să te plimbi.
În Bulgaria am fost și în orășelele de pe coastă pînă la Kavarna și aș mai merge.
Macedonia
Skopje – Am amintiri destul de vagi de pe vremea studenției, dintr-un turneu cu SONG-ul. Îmi amintesc clădirea conservatorului care, în 1979 cînd am fost noi, părea dintr-un film SF (acum cred că e centru cultural). Prin contrast, fosta gară, care găzduiește azi Muzeul de istorie, a fost lăsată parțial în ruine după cutremurul din 1963 ca aducere aminte a distrugerii masive a aproape 80% din oraș și a renașterii sale. Ceasul de pe peretele gării a încremenit la ora la care a avut loc cutremurul. România a ajutat și ea atunci și a donat un centru medical căruia i s-a pus numele Policlinica București care este și acum în funcțiune.
Ungaria
Budapesta – aveam în jur de 9 ani, adică acum aproape 50 de ani cînd m-au dus ai mei, cu mare efort financiar, la Budapesta dar nu în vacanță ci cu scopul precis de a mă duce la un control oftalmologic și a mă scăpa de corvoada ochelarilor cu ajutorul lentilelor de contact abia apărute pe vremea aceea. N-a fost să fie atunci, dar tot m-am ales cu ceva. Cu o amintire fantastică a Bastionului Pescarilor. Pe care l-am regăsit acum cîțiva ani constantînd cu uimire că turnurile și scările sale de piatră s-au păstrat foarte intens în mintea mea de copil. Atît de intens, încît despre Biserica Matyas, care e greu de neobservat, nu păstrasem nici o amintire. Despre Budapesta o să mai scriu.
Astea sunt orașele de primprejur. Episodul următor va fi despre orașe nordice.
» Filed Under Am mincat la, Am vazut, Prin lume | Comments Off on Turul subiectiv al orașelor mele