Descopera costumul care ti se potriveste – Silvia Serban la cafeneaua Carada
Posted on April 11, 2011
Vineri seara am revenit la Cafeneaua Carada de data asta la invitatia Silviei Serban care a personalizat atmosfera cu cateva din creatiile sale. Ca haina face pe om stie toata lumea, dar ca omul poate alege haina care sa i se potriveasca personalitatii sale, stiu mai putini.
Silvia are o fascinatie pentru costume si in creatiile pe care le-am vazut, fantezia avea conotatiile si aerul epocii pe care o sugereaza si cafeneaua Carada din central istoric al Bucurestiului.
S-au probat modelele Silviei, s-au intalnit prieteni mai vechi sau mai noi, s-a baut o bere buna sau un cocktail sofisticat, s-au mancat paste delicioase sau deserturi rafinate si ce e cel mai important, toata lumea s-a relaxat intr-o seara de week-end intr-un spatiu placut, cu stil si companie pe masura.
» Filed Under Altele, Am mincat la, Am vazut, De prin Romania, Fun Turism | 1 Comment
Concert Partizan – miercuri 13 Aprilie la Readers Cafe
Posted on April 10, 2011
Artan si Suedezul canta din nou. Trupa Partizan, revenita pe scena din august anul trecut, e mai neobosita ca niciodata fiind in ultima vreme intr-o efervescenta continua cu turnee in tara si spectacole in Bucuresti.
Miercuri seara pe 13 aprilie, canta iar la Readers Lounge Cafe, incepand de la ora 20.
Cum eu am ratat cateva concerte de-ale lor in ultima vreme, pe asta chiar nu-l voi rata si eu zic ca n-ar trebui sa-l ratati nici voi!
» Filed Under Altele, Am mincat la, De prin Romania, Fun Turism | Comments Off on Concert Partizan – miercuri 13 Aprilie la Readers Cafe
Alin Totorean si Alexandra Oancea la Povestiri din Lumea mare
Posted on April 10, 2011
Eu ma bucur la toate intalnirile cu Povesti din Lumea Mare de la Ceainaria Green Tea – fiecare poveste si fiecare invitat ma incanta si ma imbogateste cu ceva – fie ca e vorba despre locuri cunoscute sau mai putin cunoscute, despre oameni si obiceiuri, despre peisaje spectaculoase sau poze artistice.
Cu toate astea, intalnirea de ieri mi s-a parut una cu totul speciala pentru ca am ascultat doi invitati, Alexandra Oancea si Alin Totorean care, din punctual meu de vedere aveau ceva in comun, in afara imaginilor si povestilor in sine.
Ascultand-o pe Alexandra a carei modestie si timiditate m-a cucerit de la inceput, ma gandeam cata forta si curaj sta intr-o fata ce pare delicata si fragila. Nu cred c-ar fi fost multi care sa-si imagineze ca in dincolo de invelisul acesta dragut, finut si cuminte se afla o motociclista care a avut curajul, dorinta si ambitia sa plece singura pe motor intr-o calatorie de o luna prin Europa si asta cu un buget nu prea mare.
Talentul ei de scenograf s-a vazut in calitatea si intensitatea pozelor dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost firescul si modestia cu care si-a povestit aventurile – aventurile unei tinere care a calatorit singura cu o motocicleta cu mult mai grea decat ea. Hotararea cu care si-a vazut de drum incercand sa treaca peste toate neajunsurile mi-am amintit de Mihai Barbu si kilometrii sai.
Pe langa talentul de fotograf si scriitor, ce am apreciat la Mihai a fost forta si curajul de a face un drum riscant si lung de unul singur. Si, ca si la Mihai sau Alin am remarcat la Alexandra modestia si felul natural in care a povestit despre situatii care pe altii i-ar fi adus in pragul isteriei. Alexandra si-a adus si motocicleta la fata locului …..
sigur, in miniatura.
Despre Alin Totorean ce mai pot spune?! Daca nu am avut lacrimi in ochi la povestirile sale din deserturi este pentru ca Alin are un tonus si o naturalete, un firesc al curajului si-al ambitiei (o ambitie pozitiva care nu are nimic de-a face cu vanitatea) care da o nota alerta relatarilor sale.
Chiar daca Alin nu ar fi trecut prin incercarea bolii din ultimul an, tot mi s-ar fi parut unul dintre cei mai puternici si mai buni oameni pe care i-am cunoscut vreodata. Optimismul si optiunea constienta de a alege “a face” este o lectie de umanitate care pe mine cel putin ma ajuta sa ma impac cu omenirea si care ma rusineaza cand ma gandesc la nemultumirile, frustrarile si ciufutenia noastra, a celor care ne plangem de dificultatile zilnice.
Uimitor este ca cel care a traversat desertul chilian Atacama in trei saptamani si desertul Australian in 6 saptamani, fara camile, fara elicoptere, cu greutate in spate, in conditii care pentru marea noastra majoritate sunt inhumane si de nesurmontat, povesteste despre asta (si chiar despre momentul in care a fost cat se poate de aproape de nu se mai intoarce din pustiu) cu linistea si decenta cu care ar povesti ca n-a gasit un magazin deschis peste noapte sa-si ia niste lapte si-un antinevralgic.
A povestit de drumul facut in patru labe, dupa doua zile si doua nopti fara apa, cu zambetul pe buze spunandu-ne doar ca n-ar fi bine sa incercam chestia asta. Si cand ne-a spus care a fost motivatia care l-a facut sa continue (dorinta de a nu dezamagi si de a se tine de cuvant) mi-am amintit de Saint-Exupery.
Unii ar zice despre oameni ca Alin, Alexandra sau Mihai ca sunt dusi cu pluta – eu as zice ca daca fiecare dintre noi ar indrazni sa faca macar un pic din aceste nebunii, am fi mai sanatosi mental, mai buni si mai drepti si, am avea dreptul si mandria de a spune la sfarsit – am facut ceva, am incercat si uneori am si reusit!
» Filed Under Altele, De prin Europa, Prin lume | 7 Comments