Cu macii la butoniera – Remembrance Sunday
Posted on November 13, 2011
In duminica cea mai apropiată de data de 11 noiembrie (ziua armistiţiului – data încetării Primului Război Mondial în 1918), în UK, Canada şi alte ţări ale Commonwealth-ului se serbează Remembrance Sunday (duminica aducerii aminte) – o zi de comemorare a celor căzuţi, civili sau militari, în cele două războaie mondiale şi de fapt, orice conflict începând cu primul război mondial.
Desigur, o astfel de zi este marcată de ceremonii oficiale la nivel naţional şi local în care se depun coroane, au loc parade militare, adunări civile, un moment de reculegere de 2 minute la ora 11 a.m. şi clopote de biserică care sună estompate astfel încât să aibă un sunet înfundat şi grav.
Unul de elementele care mi se pare foarte emoţionant este prezenţa macilor în coroanele depuse dar mai ales, la butonieră.
Foto: Andrew Dann – sursă: Wikimedia Commons
Desigur, macii sunt artificiali şi sunt confectionaţi de soldaţi veterani cu invalidităţi şi se poartă încă de la sfârşitul lunii octombrie.
De ce maci?
Ideea de a purta maci în amintirea celor căzuţi în războaie vine din poezia In Flanders’ Fields (pe câmpiile Flandrei) un rondel scris de medicul şi locotenent-colonelul canadian John McCrae în timpul primului război mondial, în care se face referire la macii crescuţi pe morminte.
Poezia a devenit extrem de populară. În Canada, de exemplu, un fragment este trecut pe bancnota de 10 dolari.
Poemul sună aşa (cu o traducere ne-literară, fără pretenţii):
In Flanders fields the poppies blow (cu varianta grow) (Pe câmpiile Flandrei răsar (cresc) macii)
Between the crosses, row on row, (Printre crucile, rânduri, rânduri)
That mark our place; and in the sky (Care ne marchează locurile; şi în cer)
The larks, still bravely singing, fly (privighetorile încă cântă curajos, zboară)
Scarce heard amid the guns below. (auzite cu greu printre armele de jos).
We are the Dead. Short days ago (Noi suntem morţii. Acum câteva zile)
We lived, felt dawn, saw sunset glow, (Trăiam, simţeam zorii, vedeam apusul strălucind)
Loved and were loved, and now we lie, (Am iubit şi am fost iubiţi şi acum zăcem)
In Flanders fields. (În câmpiile Flandrei)
Take up our quarrel with the foe: (Preluaţi voi lupta cu duşmanul:)
To you from failing hands we throw (Vouă, din mâine căzute, vă aruncăm)
The torch; be yours to hold it high. (Torţa; a voastră să fie s-o ţineţi sus)
If ye break faith with us who die (dacă vă încălcaţi cuvântul dat nouă care am murit)
We shall not sleep, though poppies grow (nu vom dormi, deşi cresc maci)
In Flanders fields. (pe câmpurile Flandrei).
Dacă vă veţi uita pe articolul din DailyMail dedicat zilei de azi în UK, veţi vedea că această zi, pentru cei care o comemorează, nu este doar o ocazie de a afişa o falsă, ipocrită reculegere, ci o reală aducere aminte în tăcere, respect, durere şi recunoaştere. Nu se face o apologie a războiului, nu se bucură nimeni de vreo victorie, se plâng doar morţii.
Nu ne-ar strica nici nouă o astfel de zi în care să amintim cu respect de cei care au căzut în războaie sau în decembrie 1989.
» Filed Under Altele, evenimente, Prin lume | 4 Comments
Codul bunelor maniere în călătorii – gesturile mâinii
Posted on November 12, 2011
Data trecută am vorbit despre limba în care te descurci când mergi prin alte părţi – asta a fost mai simplu. Acum vine partea mai grea – limbajul corporal.
Toţi am auzit poveşti sau chiar am trăit pe viu situaţii în care un gest care la noi acasă înseamnă ceva, a dus la o situaţie penibilă, hilară sau chiar periculoasă pentru că într-o altă parte a lumii are o altă semnificaţie.
Gesturi ale mâinii
- Dosul mâinii cu degetele strânse cu degetul mijlociu ridicat (digitus impudicus în Roma antică) este un semn foarte cunoscut în mare parte a lumii şi considerat obscen în mare parte a sa. Dacă acasă lumea l-ar putea trata uneori cu amuzament, nu cred că e o idee bună să-l folosiţi în Italia sau Grecia de exemplu. S-ar putea să se lase cu capete sparte.
Originea gestului ar putea fi Grecia antică unde, în comediile greceşti, acest gest era o insultă la adresa unui personaj.
Cred că l-am folosit doar de vreo 3 ori în viaţa mea şi de fiecare dată a fost la volan şi numai în Bucureşti. Am scăpat cu viaţă. Voi?
- Un gest care pare pozitiv şi care e des folosit în State şi chiar pe la noi, anume gestul de OK (degetul mare şi arătător unite într-un cerc poate fi unul obscen în sudul Europei şi în America de Sud. Şi ştiţi că latinii au sânge fierbinte – mai bine ne abţinem.
L-am folosit de cîteva ori dar mi s-a părut infantil şi am renunţat la el.
- Gestul (V) cu degetul arătător şi mijlociu în sus, cu palma spre exterior este semnul victoriei care a început să fie folosit în cel de-al doilea Război Mondial şi care acum în State înseamnă pace. Dacă însă răsuciţi palma spre interior, în UK este o insultă.
- Tot un gest obscen şi o insultă este de cele mai multe ori gestul cu pumnul strâns şi degetul mare ieşind între arătător şi mijlociu sau mijlociu şi inelar, în multe ţări mai ales din Europa. Culmea e că acest gest e considerat semn de noroc în alte părţi cum ar fi Portugalia sau Brazilia. Se crede că la origine, gestul reprezenta organul genital femeiesc şi de aici reprezentările diferite. În Grecia antică era semn de fertilitate şi de protecţie contra răului.
Aşa că, dacă vedeţi obiecte cu acest gest în Portugalia sau Brazilia, să ştiţi că sunt de fapt talismane de noroc.
- Pumnul strâns cu degetul mare în sus sau în jos, înseamană aproape peste tot, aprobare sau dezaprobare (sursa o ştim cu toţii – luptele cu gladiatori din Roma antică). Ei bine, aproape, dar nu peste tot. În unele ţări din Orientul Mijlociu, Africa de Vest, Iran sau America de Sud, gestul are mai degrabă semnificaţia pe care o dăm noi degetului mijlociu ridicat. În Japonia, este reprezentarea unui bărbat aşa cum degetul mic extins reprezintă o femeie.
Acelaşi gest, îndreptat uşor către direcţia de mers, este şi semnul pentru autostop iar pentru cei care fac scufundări, gestul făcut în apă are o cu totul altă semnificaţie – înseamnă ieşirea către suprafaţă.
Mai sunt o mulţime de alte gesturi ale mâinilor care pot fi divers interpretate în diferitele părţi ale lumii. O să ziceţi că, în stilul ăsta, nu poţi face nici un gest care să nu fie interpretabil. Iată de ce, zic eu, n-ar fi rău când plecăm pe undeva să aflăm ce înseamnă gesturile pe care le facem frecvent sau pe care le-am putea interpreta altfel decât sunt ele intenţionate.
Şi asta mai ales în zone unde nu ştim limba ţării respective şi ne bazăm mult pe limba gimnastică.
În plus, există un gest universal care e acceptat şi are aceeaşi semnificaţie peste tot – zâmbetul.
Să zâmbim e, prin urmare, o soluţie ideală – şi unde mai pui că ne face şi nouă bine. 🙂
Ştiţi poveşti legate de gesturi gândite diferit?
P.S. Ah, şi vă rog să interpretaţi toate fotografiile în sensul lor cel mai bun şi cu un zâmbet.
» Filed Under Altele, Am vazut, Prin lume | 1 Comment
Happy Body la Breaza
Posted on November 9, 2011
Vin dintr-un week-end prelungit sau, mai bine zis, dintr-o mini vacanţă la Breaza.
O vacanţă împărţită egal între o leneveală pe la prieteni şi o excursie de 2 zile cu Happy Feet Studio.
Partea cu leneveala e simplă: somn, plimbare în jurul casei, plimbare în jurul cozii lui Fix, alint nepoată, râsete, zâmbete, mâncărică bună, berică, vinişor, pozat flori, curte, casă, căţei, copil, adulţi, căscat, trândăvit, trăncăneală cât încape, iar mâncărică şi iar trăncăneală.
Partea 2-a – activitate intensă organizată de prietenii mei Raluca şi Tudor (care sunt şi parteneri de dans de altfel) de la Happy Feet Studio, acolo unde am dansat mulţi ani şi o mai fac din cînd în când, acolo unde am învăţat salsa şi m-am îndrăgostit permanent, iremediabil şi fatal de tango argentinian.
Au fost două zile de mişcare intensă mai ales pentru unii….adică acei curajoşi (ca mine) care au participat la toate cursurile. Fotografiile nu sunt cine ştie ce pentru că n-am putut să şi lucrez şi să fac şi poze….
Sâmbată de dimineaţă Pilates în aer liber cu Raluca (frumos, aerul cel mai bun din România, soare, iarbă – bestial!) apoi Dans aerobic în sală cu Tudor. După-masă Pilates dans mix la interior cu Raluca şi fitness cu partener cu Tudor afară la aer curat.
Pilates dans mix e un concept f. interesant prin care sunt combinate mişcări de Pilates cu mişcări de dans din diverse genuri şi exerciţii de disociere ale părţilor corporale.
Fitness cu parteneri e un mod simplu de a lucra cu un partener în locul echipamenteor de la sala de fitness. E simplu dar nu uşor şi e f. eficient. Ne-a muncit ceva Tudor!
N-o să intru în amănunte tehnice – Raluca şi Tudor sunt mult mai pricepuţi ca mine la explicat şi mai sunt şi f. simpatici – orele cu ei sunt nu numai utile ci şi relaxante.
Tor sâmbătă de la 8 seara Tudor ne-a ţinut şi o oră de dans – o mică coregrafie în care ne-am prins urechile dar care până la urmă chiar a ieşit, un pic de lucru în perechi, ceva paşi de twist, ce mai, distracţie!
Şi, după aceea dans la liber şi cîntat cu Tudor care s-a descurcat chiar şi cu o coardă de la chitară ruptă.
Duminică am luat-o de la cap cu un dans mix şi un dans aerobic ca să ne menţinem în formă. Un număr de curajoşi s-au prezentat pe pajişte la 7 dimineaţa să facă o trezire cu Raluca. De data aceasta nu mă pot lăuda că m-am numărat printre ei având în vedere că m-am culcat pe la 3 dimineaţa.
După masa de prânz, ca recunoaştere a perseverenţei, curajului, dedicaţiei, disciplinei, priceperii şi a multor altor calităţi de care am dat cu toţii dovadă, am primit şi diplome!
Unde am stat, unde ne-am desfăşurat şi unde am mâncat?
Majoritatea au stat la pensiunea Rază de Soare unde au avut loc şi cursurile. Pensiune mare, cu o pajişte frumoasă în faţă, o căsuţă mică cu masă de biliard şi de tenis de masă, o sală de mese suficient de mare încât să avem loc de dans, camere spaţioase, curate şi o curte în spate absolut spectaculoasă!
Pentru că au apărut foarte mulţi care au dorit să participe la această excursie şi n-au fost suficiente locuri la Rază de Soare, o parte dintre noi am stat la VilaVerde.
O curte aranjată cu gust, o sală de mese un pic rustică cu băncuţe de lemn şi clopt la intrare, camere vntage decorate cu f. bun gust în nuanţe de verde şi mobilă cu fier forjat, apartamente cu scaune baloansoar şi grinzi de lemn, sală cu şemineu, masă de biliard şi sala mică de conferinţe. Un spaţiu cald, intim, elegant.
Despre mîncare n-o să vorbesc prea mult – a fost clasică fără feluri sofisticate dar f. bună şi săţioasă. Am apreciat mai ales nişte ciupercuţe umplute şi nişte papanaşi excelenţi printre cei mai buni pe care i-am mâncat.
O excursie sănătoasă, relaxantă, veselă, utilă, tonică după care, uimitor considerând durata lungă şi intensă de mişcare, n-am rămas deşălată. S-au priceput!
Mergeţi şi voi la Happy Feet Studio şi-o să-mi daţi dreptate.
» Filed Under Altele, Am mincat la, Am vazut, De prin Romania, evenimente, Ne-am cazat la | 2 Comments