Stiri pe scurt de pe twitter din 2012-01-16
Posted on January 16, 2012
Powered by Twitter Tools
» Filed Under Altele | Leave a Comment
Ce suntem gata să facem pentru fotografia perfectă?
Posted on January 16, 2012
Stau cu un picior în sus şi încerc să-mi găsesc o poziţie de scris ceva mai comodă. Pasiunile sucesc minţi dar uneori şi glezne.
De pe la începutul anului mă gândesc să scriu despre pasiunea (ce poate deveni uneori obsesie) pentru fotografie şi despre parteneriatul cu aparatul foto dar am tot lungit-o şi probabil aveam nevoie de un stimulent suplimentar care a sosit în forma unei întorse care, previzibil, se datorează tot pasiunii pentru fotografie.
Sunt un biet fotograf amator care în majoritatea cazurilor se referă la creaţiile sale ca la “poze” considerând că acestea nu se ridică la nivelul unor fotografii. Multe dintre fotografiile pe care le văd zilnic pe internet sunt excepţionale, fie că sunt făcute de fotografi profesionişi sau de amatori cu experinţă şi simţ estetic. Şi cu cât văd mai multe, cu atât devin mai exigentă şi cu mine şi cu ceilalţi.
Chestia e că pe măsură ce faci fotografii şi vezi fotografii, îţi doreşti din ce în ce mai mult. Voi nu vă doriţi fotografia perfectă? Nu căutaţi în fiecare moment să găsiţi subiectul ideal, lumina cea mai bună, unghiul cel mai potrivit? Nu aţi început să vedeţi lumea înconjurătoare ca sursă de imagini? Ei, poate exagerez un pic dar cred că nu mult.
Am trecut în timp de la Kiev (bun aparat!), la camera telefonului (slabă alegere), apoi prietenii s-au îndurat de mine şi mi-au luat un Nikon Coolpix S200 care, odată cu blogul, a devenit depăşit total şi, din august anul trecut, am trecut la un Nikon L120 care, dupa nici o jumătate de an, mi se pare deja insuficient (deşi e un aparat f. bun) şi am început să visez la un Nikon din seria DSLR şi la cursuri de fotografie (în ordine inversă).
Ieri am făcut un drum la Pucioasa şi, ca de obicei, am luat aparatul cu mine şi bine am făcut pentru că ziua de ieri a fost una excepţională din punct de vedere vizual. Un amestec de cer cu nuanţe de albastru clar şi nori de diverse dimensiuni, culori şi înălţimi, soare apoi ninsoare care părea să vină nu din nori ci tocmai dintr-o gaură luminoasă printre nori, culori tari, luminozitate numai bună – ce mai, ideal!
Şi ideal a fost până am oprit maşina undeva pe drum (căci am tot făcut poze din mers dar nu e chiar soluţia ideală, nu?) şi am încercat să mă sui pe o platformă de beton ca să prind un apus aşa cum vroiam. Am ratat saltul şi, în încercarea de a proteja camera, m-am lăsat să cad, ştiind că un eu nu păţesc mare lucru în cădere (cad de foarte jos:)). Proastă socoteală căci platfoma era înconjurată de un dâmb de nisip pe care mi s-a răsucit glazna spre interior şi vreme de vreo 2 minute am stat acolo cu aparatul de gât, susţinut într-o mână, scoţând mici sunete de tip “au, au” (multe şi mărunte) incapabilă să mă ridic de acolo de durere.
Prietena mea Ioana care ramasese în maşină nu avea cum să mă vadă pentru că eram un pic în spate ş evident şi foarte pe jos şi m-a recuperat abia după ce a realizat că stau cam mult şi eu făceam oarece mişcări anemice în încercarea de a mă ridica. Aşă că a preluat ea volanul iar eu, am continuat să fac poze prin parpriz în pauzele dintre văitături.
Data viitoare o să pun pe hârtie părţile bune şi părţile rele ale dependenţei de fotografie. Dar până atunci aştep poveşti de la voi legate de sacrificiile pe care le faceţi sau le-aţi făcut pentru fotografia perfectă.
» Filed Under Altele, De prin Romania, Fun Turism | 17 Comments
Cabana Curmătura – o plimbare de iarnă
Posted on January 12, 2012
Muntele iarna fără schiuri e mai puţin tentant, cel puţin pentru mine. Ador zăpada de pe suprafaţa reconfortantă a schiurilor care împacă mai multe plăceri deodată: alunecarea în viteză, peisajul splendid de iarnă şi senzaţia de siguranţă şi putere pe care o capeţi când stăpâneşti această modalitate de deplasare.
Sinceră să fiu, dacă ştii să te descurci pe schiuri, obţii ceva plăceri fără să munceşti pentru ele – decât poate statul uneori la coadă la cabină.
Cu toate astea, sâmbătă am plecat cu câţiva prieteni într-o plimbare pe munte fără ajutorul acestor mijloace minunate, trebuind să mă mulţumesc cu bocancii. Alegerea cabanei Curmătura din Piatra Craiului nu m-a încântat prea tare – am făcut drumul de la Gura Râului şi din Plaiul Foii până la Curmătura pe timp de vară şi totdeauna l-am considerat bătăturica de înghiţit pentru a ajunge la ochişor, adică la partea stâncoasă a muntelui care mi se pare fascinantă.
Piatra Craiului nu este un munte uşor nici de urcat şi nici de coborât, mai ales dacă faci creasta Pietrei Mari. Nu este un munte recomandat pe timp de iarnă de altfel. Cu toate astea, dacă vremea nu e foarte rea, poţi merge fără probleme pînă la Cabana Curmătura cu condiţia să fi echipat corespunzător: bocancii de iarnă sunt obligatorii, pantaloni de preferinţă impermeabili, mănuşi, căciulă, jachetă de iarnă cu glugă, rucsac şi apă.
Noi n-am avut suficient timp să ajungem până la cabană (pentru că eram cu maşina şi vroiam să ieşim din munte pe lumină) şi ne-am întors din poiana Zănoaga care e la 1 oră şi jumătate de urcuş. Până la Cabana Curmătura din Zănoaga mai e cam o oră de urcat dar merită pentru că priveliştea de acolo e mult mai frumoasă.
Norocul a fost că nu era frig şi a şi nins ceea ce a făcut Poiana Zănoaga o zonă de basm.
Am făcut cunoştinţă cu un omuleţ de zăpadă cam chior dar suficient de bun pentru poze şi ne-am bucurat să ne întâlnim cu o familie care cobora din Curmătura cu doi copii, unul de 4 şi celălalt de 5 ani jumate. Bine echipaţi şi în mod evident cu experienţă de munte. Bravo lor! Cu cât mai mulţi cu atât mai bine – muntele educă şi dacă ar fi mai mulţi copii duşi pe munte de părinţi, am avea tineri mai puternici şi cu caracter.
La întoarcere, cum eram destul de înfometaţi căci era deja ora 5 după-amiază, ne-am oprit la ieşirea din Râşnov, la un restaurant cu specific pescăresc, în zona Poiana Răşnoavei.
Restaurantul Doripescu e unul unde merită să te opreşti mai ales dacă-ţi place peştele. Mie nu-mi place dar am mâncat nişte creveţi tiger cu un sos alb de brânză absolut delicios şi ceilalţi au fost foarte mulţumiţi de diversele variante de peşte.
Cred că vara e foarte plăcut la grădină.
Au chiar şi un bazin în interior unde păstrează unii dintre peştii pe care îi gătesc.
Nu ştiu de ce n-am făcut poze la mâncarea care arăta foarte bine – cred că de foame. Restaurantul nu e la fel de ieftin ca o cabană dar e mai ieftin ca-n alte părţi pentru genul ăsta de feluri de mâncare.
Drumul pe care l-am făcut sâmbătă e un drum pe care-l puteţi face destul de uşor într-o zi. Dacă plecaţi pe la 7 dimineaţa aveţi toate şansele să ajungeţi la Cabana Curmătura şi să coborâţi în Zărneşti pe lumină.
Se ajunge uşor acolo – din DN1 înainte de Predeal faceţi stânga spre Râşnov (e indicator) pe 73A şi de la Râşnov continuaţi pe 73A până în Zărneşti unde, mergeţi spre centru (lăsaţi pe dreapta drumul spre Plaiul Foii) şi de acolo urcaţi spre Gura Râului – Curmătura (e indicator).
Şi dacă mergeţi 5 în maşină ca noi şi cu ceva sandvişuri de acasă, nici măcar nu cheltuiţi prea mult.
E o variantă foarte bună de ieşit din Bucureşti într-o zi de sfărşit de săptămână. Verificaţi!
» Filed Under Altele, Am mincat la, Am vazut, De prin Romania, Excursii | Leave a Comment