Nepal numai cu bune, că rele n-am găsit

Posted on April 26, 2017

 

În Nepal ar fi trebuit să plec acum un an. Doar că unele reparații pe ici pe colo au făcut victime colaterale, printre care blogul de față și alte posibile călătorii. Acu’ că-s nouă nouță, sau pe-acolo, am ajuns unde mă lăudam că voi ajunge, adică într-o călătorie cu Sega, pe urmele cărții sale, Namaste – Un roman de aventuri spirituale în Nepal.

Nu știu exact ce-a gîndit Sega cînd s-a trezit cu un grup exclusiv feminin – 5 femei cu o medie de vîrstă despre care o să spunem doar că trecea bine peste 18 anișori, din care doar 2 se știau de acasă. În locul lui aș fi avut un pic de emoție, ca să nu zic frică, că plec la drum cu neprevăzutul. Ei, karma, zenu’ și feng shui-ul au fost de partea noastră și am avut un grup delicios – Crina, Tanți, Betty, Ionela și cu mine, în frunte cu Sega. Zău că ne-am distrat! Și-am intrat împreună în toate aventurile. N-am ratat nimic, ba am mai pus și de la noi mult rîs, cîntat și dans, care erau opționale la program.

Eu am fost ultima sosită după o escală la Muscat de vreo 7 ore unde însă n-am avut timp să mă plictisesc că am avut de lucru. Aterizată, ca să nu zic parașutată, mai devreme cu vreo 20 de minute, am ieșit năucă dintr-un aeroport mic așa ca o gară de provincie (unde pe post de tăvițe pt. bagaje la control se foloseau ligheane de plastic) și m-am învîrtit  pe-afară, pe 15m pătrați asaltată de oferte de transport, unele chiar insistente, deși continuam să le zic că aștept pe cineva și că oricum nu știu unde merg.  Și să fi vrut, n-aș fi știu unde să le spun să mă ducă. Habar n-aveam cum se numea hotelul unde urma să stăm și eram în totalitate dependentă de Sega. Cum eu n-am stare să stau locului, m-am învărtit ca titirezul, m-am dus, m-am întors…cînd, de-odată, a răsărit Sega contrastînd puternic cu marea masă, aflat la 2 capete peste toți, căci pe Sega n-ai cum să-l pierzi într-o masă de oameni. Poate doar pe la olandezi.

Era destul de tîrziu cînd am ajuns la hotel în Thamel (centrul turistic al capitalei) așa că am dat doar o fugă să bem o bere, așa mai în scurt, căci dimineața aveam program la prima oră. Patru dintre noi ne-am sculat la 5 dimineața ca să ajungem să zburăm spre munți. O oră de zbor pe o vreme impecabilă cît să vedem munții Himalaya și să bem un pahar de șampanie. Despre munți, ce să zic decît că te cam lasă cu gura căscată de cît sunt de frumoși și de puternici și de cît de invincibili par. Greu să-ți imaginezi că sunt oameni care reușesc să ajungă acolo sus pe vîrfurile alea alb-albastre ce par să fie una cu cerul. Să vezi masivul plin de vîrfuri care de care mai sus, printre care evident și Everestul, chiar și din avion, e spectaculos și poate unic în viață, deși asta nu se știe niciodată.

Ne-am întors la fix pentru micul dejun să ne reunim cu Sega și Crina după care ne-am înființat la agenția unde ne aștepta faimosul Lama (personaj pitoresc care s-a materializat din cartea lui Sega) unde am băut un ceai nepalez și ne-am pus la punct cu ce aveam de făcut. Îți trebuie ceva timp pînă te adaptezi la engleza lui Lama. După 4 zile petrecute cu el pe munte deja ne înțelegeam de minune dar, la prima întîlnire, am avut nevoie de traducerea lui Sega. Ar trebui să citiți cartea ca să-l percepeți pe Lama în toată splendoarea lui.

O să încerc și eu să-l conturez un pic, atît cît am prins din zilele în care ne-a fost ghid, dar cînd ajungem la momentul trekking.

Pănă una alta, ne-am urcat în mașină și ne-am dus la Bhaktapur, aflat la aprox.13km de centrul capitalei. Ei, acolo, 13 km se fac într-o veșnicie cu mașină pentru că traficul din capitală e o babilonie totală unde numai ei se descurcă. Nu există marcaje sau semne de circulație și nici semafoare. Drumurile sunt aproximativ asfaltate și regula cu care ei par să se descurce de minune e să privești doar înainte și să claxonezi ca să știe lumea că faci ceva. Și motociclete, zeci, sute de motociclete, mii, sute de mii, ce mai, mai multe decît am văzut vreodată, cu excepția Rolling Thunder de la Washington.

Bhaktapur e un oraș cu 80000 de locuitori, fostă capital a Nepalului în sec.15. Noi am vizitat mai ales zonei Piețelor Durbar și Taumadhi unde se regăsesc o mulțime de temple absolute impresionante. De cînd am ajuns în zonă, ne-am dat pe mîna unui puști, un student care se oferea ca ghid. Ne-a plăcut pentru că ne-a abordat cu bun simț și decență. Așa că l-am lăsat să ne povestească el ce și cum. Cutremurul din 2015 a lăsat urme vizibile și majoritatea clădirilor erau susținute de bîrne și chiar distruse. Chiar și așa, tot erau frumoase cu lucrătura lor delicată și complicată în lemn sau piatră. N-o să fac aici nici un pic de istorie că știți că nu-i genul meu și informații se găsesc pe Internet cît de multe doriți. M-a impresionat că deja au făcut lucrări de reastaurare și continuau să lucreze. Am urcat scările templului Nyatapola, ne-am minunat de bazinul cu apă, ne-am amuzat de caprele care leneveau pe acolo, am văzut o mică demonstrație de olărit, am mîncat o prăjitură f. bună și-am băut o cafea minunată în curtea unui magazine de ornamente și mobilier din lemn, ne-am minunat de tot și ne-am bucurat de tot.

 

Seara ne-am familiarizat cu mîncarea nepaleză și-am aflat ce e Daal-Bhaat – mîncarea lor tradițională față de care am avut sentimente contradictorii deoarece baza e orezul iar eu și orezul nu prea avem drumuri comune. Pe lîngă orez însă e o supă de linte delicioasă și se mai pun niște cartofi făcuți într-un sos iute, un fel de spanac și înce ceva ingrediente care se amestecă de obicei cu orezul – eu le-am amestecat între ele fără orez :). Mi-a plăcut mult mai mult cînd a fost făcută în casă – vă zic unde cînd vom ajunge la locul faptei.

Pînă atunci, luăm o pauză și ne revedem în episodul viitor. Namaste!

» Filed Under Am mincat la, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume

Comments

One Response to “Nepal numai cu bune, că rele n-am găsit”

  1. Nepal numai cu bune – pe munte, adică pe…deal : Experienţe de Călătorie – FUNTUR on October 25th, 2017 8:01 pm

    […] m-am întors în Nepal. Nu chiar cum mi-ar plăcea, doar virtual. Deocamdată mă mulțumesc cu atît. A trecut ceva vreme […]

Leave a Reply