La Bellu, dar nu la cimitir
Posted on October 12, 2016
E al 2-lea an în care mergem, cam cu aceeași gașcă de călători/băutori la degustare în zona Pietroasele acolo unde viile sunt cam peste tot și vinu-i bun și variat (are grijă bursucelul Cătălin să ne organizeze), și stăm la La Butoaie. N-o să scriu acum cît și cum am băut anul ăsta, cît Dixit am jucat, cu ce ne-am îndopat, cîte feluri de vin am încercat și care anume mi-a plăcut mai mult. Vă punem cîteva poze așa ca să vă tentez doar. Tot ce-o să zic e că sigur o să mergem și anul viitor.
La Butoaie
La crama Rotenberg
La crama Basilescu
De prin Pietroasele
Ce e important, în afara distracției, este că am reușit, în sfîrșit, să ajungem la Conacul Bellu de la Urlați. Știam de ceva vreme de el și ne-am tot propus să-l vedem și-acum mă mir cum de l-am ratat atîția ani. Căci conacul este o raritate – a rezistat ca muzeu și cu obiectele din interior intacte chiar și în perioada comunistă. A fost chiar și atunci tot muzeu, doar că cine știa de el?
La mai puțin de 90km de București, în Urlați, pe str.Orzoaia de Sus, la nr.2, e o mică minune, o casă care mi s-a părut că bate orice casă din București – casa baronului Constantin Bellu (da, tot cel care a donat terenul pentru cimitirul care-i poartă numele), iubitor de artă, colecționar și fotograf. Donată de familia Bellu Academiei Române în 1926, a trecut în patrimoniul muzeal în ’53, din ’54 a făcut parte din complexului Muzeal Prahova iar din ‘90 a fost, pînă de curînd în componența Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, recîștigat acum se pare, de Academie.
Ei da, o casă plină de tablouri, obiecte decorative, mobilă și cărți, timbre și monede de colecție, cu foișorul și parcul său, a rămas intactă ca muzeu, pînă acum și, prin nu știu ce minune, n-a fost acaparată de nici un nomenclaturist mai vechi ori mai nou.
Din păcate, nu poți face fotografii la interior dar puteți să mă credeți pe cuvînt – este o combinație perfectă între stilul tradițional brâncovenesc cu diferite obiecte japoneze, orientale, franțuzești, austriece, cu tablouri de valoare precum “Bătrân cerșetor” de Theodor Aman sau “Portret de bărbat” de Pavel Dincovici. Țesături, ceramică, unelte, statuete, icoane, vase, candelabre, casete, scaune pliabile cu spătar de pânză, măsuțe de toaletă, de ceai sau turcești încrustate cu sidef, scrinul cu sertare sau patul cu baldachin, coloanele, ușile și ferestrele sculptate se îmbină într-o armonie minunată. Iar sufrageria are o proporție care te îndeamnă să rămîi acolo măcar la o cafea, dacă tot nu poți rămîne acolo toată viața.
Conacul are și o cramă boierească cu piese cioplite din secolele II-III, utilaje și vase de producere și depozitare a vinului.
Curtea e încîntătoare iar foișorul de la intrarea în parc e dedicat fotografului Bellu – regăsim acolo aparate foto care erau cele mai bune din acea perioadă. Bellu a fost un pioner al acestei arte în România considerat continuator al lui Carol Popp de Szathmari (ale cărui litografii se află la conac), primul fotograf de artă şi documentarist din Regatul Român şi unul dintre primii zece fotografi din Europa. A primit titlul de artist fotograf, renunoscut internațional, și a reprezentat țara la Expoziția Universală de la Paris din 1900 unde a fost decorat cu Legiunea de Onoare în grad de ofițer.
Fotografiile lui sunt făcute în aer liber, subiectele fiind, cu predilecție țărăni în costum național. Fotografiile cu ţărani români, au fost reproduse în albumul „La Roumanie en images“ care a apărut la Paris, în 1919. După fotografiile lui, s-au tipărit chiar cărţi poştale. Sunt absolut minunate și mi-am luat și eu o mică selecție de acolo din care am refotografiat cîteva să le pun aici.
Asta-i preferata mea care mi se pare că are o lumină și-o compoziție absolut excepționale.
Găsiți aici o mulțime de fotografii făcute de baronul Bellu pe acest site.
Eu am de gînd să mai merg la conac pentru că aș vrea să stau mai mult și mai pe îndelete și să mă plim și prin parc, așa că dacă vă tentează, dați-mi un semn și pornim imediat!
» Filed Under Am vazut, De prin Romania, Insemnari din calatorii
Comments
Leave a Reply