Sintra, demnă de o mini-vacanță

Posted on June 10, 2015

Azi, de ziua Portugaliei, constat că am restanțe mari la scris. Ei, asta nu-i nici o noutate dar nu e bine să mă culc pe urechea asta a indulgenței față de sine. Am scrie cîte ceva despre Lisabona dar practic nimic de Sintra, Porto sau Aveiro. Ce să aleg pentru azi? Păi, să zicem, Sintra, regatul palatelor.

La o aruncătură de băț de Lisabona, adică la 30 km – 40 de minute cu trenul (trenurile sunt foarte dese, de la gara Rossio, la aprox. 4 euro dus-întors sau gratuit cu Lisboa card), Sintra e de obicei, subiectul unei călătorii de o zi. Uneori mai e și combinată (așa cum am făcut și noi) cu Cabo da Roca. Mare greșeală!

Greașeala nu e să mergi la Cabo da Roca care e chiar spectaculos – o coastă prăvălită în marea de un albastru incredibil în punctul cel mai vestic al Europei continentale.

Sintra merită clar mai mult de o zi. Cred că varianta cea mai bună e o jumătate de zi de Cabo da Roca (e autobuz din Sintra) și eventual Cascais și Estoril pentru plajă (pe care noi însă nu le-am văzut) dar, în orice caz, cel puțin o zi jumătate în Sintra. Dacă ar fi după mine, Sintra ar merge foarte bine de o mini-vacanță de cîteva zile.

Sigur, se cîștigă timp dacă în loc să mergeți pe jos, folosiți autobuzele locale 434 (Palatul Național Sintra – Palatul Pena și Castelul Maurilor) și 435, (Palatul Național Sintra – Quinta da Regaleira – Palatul Seteais – Palatul Monserrate). Noi nu le-am folosit așa că în ceva mai mult de o jumătate de zi am apucat să vedem doar primul traseul.

Am început cu centrul adică cu Palatul Național (regal) Sintra – alb, original, elegant. Nu o să fac nici un pic de istorie aici că Wikipedia și altele asemenea sunt mai mai deștepte ca mine în această privință. Palatul e o surprinzătoare și încîntătoare combinație între stilurile gotic renascentist, maur (mudejar) și manuelin, cu niște azulejos care te lasă cu gura căscată.

Castelul Pena este în mod clar vedeta locului ceea ce nu e ușor avînd în vedere competiția. Este un castel exact dintr-o poveste. Colorat în cărămiziu și galben, cu azulejos predominant albastre, cu arcade, pod batant, donjon, turnuri și turnulețe, domuri și metereze, gargui, terase, te transportă instantaneu în lumea poveștilor din copilărie. Ar putea fi kitsch și nu e – e vesel, frumos, extravagant și unic. Deși mult înaintea lui Gaudi, cumva mi-a adus aminte de acesta, prin îndrăzneala arhitecturii. Palatul are și un domeniu (parc) destul de mare și în pantă pentru care îți trebuie ceva timp și energie.

Și cum se vede palatul dinspre Castelul Maurilor

Care Castel al Maurilor e cu totul și cu totul altceva. De la un castel colorat ca o bomboană, vesel și strălucitor ca-n basme, trecem la alura elegantă dar mult mai austeră a unei fortificații construite în timpul ocupației arabe în sec.XIII-lea care cuprinde un zid de apărare lung de 750m, de-alungul căruia se cațără o mulțime de trepte. Unde poți cumpăra haine și obiecte cu specific arab, vezi și o grădină frumoasă și, dacă ai noroc, ai parte și de un spectacol.

Iată cum se vede castelul de la Pena.

Și de la Pena și de la zidul maur, ai o priveliște excelentă. Așa am avut ocazia să văd de la distanță marea, valea și întreg orașul dar și ce am ratat.