Scrisorar – o carte bună pleacă cu tine
Posted on May 21, 2013
O carte bună pleacă după tine, te petrece până la bucătărie unde îţi speli cana de cafea şi-ţi pui în ordine solniţa şi alte fleacuri lăsate aseară, de-a valma, pe tăblia care ţine loc de bufet.
Iau mătura şi-n timp ce o târşâi prin diverse colţuri, cuvintele cresc unul dintr-altul, se înlănţuie cu cele din carte şi-şi caută locul.
Când iubesc o carte, pe măsură ce semnul de carte se apropie de coperta din spate, mă întristez din ce în ce mai tare de despărţirea inevitabilă. Azi am terminat Scrisorar a lui Mihail Şişkin şi am citit ultimul capitol încet de tot ca sa prelungesc starea. Şi după ce am citit şi ultimule cuvinte, am rămas agaţată în frumuseţea lor şi n-am putut să mă desprind, aşa că am luat cartea de la început. Am simţit nevoia să prelungesc starea poetică, dramatică şi înaltă cu care te umple cartea şi m-am trezit prinsă din nou iremediabil în poveste ca şi cum aş fi citit-o pentru prima dată. Regăsesc imagini care mi-au adus zîmbetul pe buze şi descopăr detalii pe care nu le observasem.
„Şi dimineaţa, în faţa lavoarului, simt deodată un val de fericire stupidă, la vederea celor două periuţe de dinţi ale noastre în acelaşi păhărel. Stau aşa, încrucişate, şi se privesc una pe alta. Lucrurile cele mai simple te pot face să mori de fericire.”
Ştiţi teoria mea despre cărţile bune – Scrisorar face parte din acelea care te fac să simţi, te provoacă la scris, ca o drojdie care face să crească în tine poveşti, înţelesuri, sentimente uitate, acutizate, care încarcă orice lucru cu semnificaţii şi trăiri pe care le redescoperi.
O poveste de dragoste trăită în două timpuri şi spaţii paralele şi-n acelaşi timp deodată, două planuri în care se amestecă trecutul cu prezentul şi două vieţi separate şi totuşi împreună. Cuvinte despre dragoste, război, familie, alienare şi dependenţă şi mai ales despre poezia fiecărui gest, obiect, fiinţă sau cuvânt.
„Totul rimează cu tot pe lumea asta. Rimele acestea leagă lumea, o prind ca nişte ace într-o pălărie, să n-o ia vântul.
Şi lucrul cel mai uimitor e că rimele astea au existat mereu, de la origini, ele nu trebuie să fie inventate, aşa cum e imposibil să inventezi cel mai simplu ţânţar sau norul acesta din clasa celor de cursă lungă. Îţi dai seama, n-ai nevoie de nici cea mai mică imaginaţie pentru a inventa lucrurile cele mai simple!”
Fără să-mi dau seama, am recitit deja 50 de pagini. Cartea asta mă deturnează.
» Filed Under am citit
Comments
One Response to “Scrisorar – o carte bună pleacă cu tine”
Leave a Reply
[…] vreo lună spuneam despre Scrisorar, cartea lui Mihail Şişkin, că face parte dintre acele cărţi bune care, odată terminate, pleacă cu […]