Jocul de pelota la mayasi – religie şi sacrificiu
Posted on March 3, 2012
De mult zis-am eu că scriu despre jocul de pelota…. Şi iată că, prin asociaţie de idei, de la Călător în Lumea Mare a lui Bogdan Teodorescu care aminteşte de picturile murale ale lui Diego Rivera, la Palatul Naţional din Ciudad de Mexico unde se află picturile acestuia, mi-am amintit de pelota.
Înainte să învăţ spaniola şi chiar şi după (că nu m-a dus mintea să fac legătura), ştiam că pelota e jocul acela basc în care se loveşte o minge de perete cu o racheta, o bâtă sau un coş.
Foto: Harrieta171
Şi da, pelota înseamnă de fapt “minge” în limba spaniolă.
Pelota de care vreau să vă povestesc însă e un joc practicat de mayaşi despre care am aflat prima dată la Muzeul de Antropologie din Ciudad de Mexico. Am văzut apoi jocul pictat de Diego Ribero şi mai târziu, în Yucatan, am văzut terenurile de pelotă de la siturile maya, cum e Uxmal dar mai ales Chichen Itza care are cel mai mare teren de pelota din Mezoamerica antică (pe lângă alte 13 terenuri mai mici).
Jocul de Pelota ocupa un loc extrem de important în viaţa maya fiind strâns legat de religie şi divinaţie. Preoţii prevesteau viitorul după felul în care se desfăşura jocul.
Terenul de joc era în general de forma unui H alungit cu trepte pe margine sau ziduri în pantă şi reprezenta universul aşa cum mingea de cauciuc, care era obiectul principal al jocului, simboliza soarele.
Jocul era probabil oarecum asemănător cu basketul deoarece mingea de cauciuc trebuia să treacă prin nişte inele fixate în pereţii laterali la o înălţime de până la 5 metri.
Echipele reprezentau opoziţa umbră/lumina, viaţă/moarte, zi/noapte, şi jucătorii personificau diverse zeităţi cărora le purtau însemnele simbolice.
Jocul pictat de Diego Ribera pe pereţii Palatului Naţional din Ciudad de Mexico
Partea interesantă şi intrigantă pentru noi, este că mingea aceea trebuia să treacă printr-un inel de piatră aflat la cel puţin de doua ori (dacă nu chiar trei) înălţimea unui om şi că acest lucru nu se făcea ca la basket ci, se pare, cu şoldul, genunchiul sau cotul drept (ce făceau stângacii habar n-am…). E greu să arunci o minge cu două mâini într-un coş orizontal la 3 ,dar ia imaginaţi-vă voi cum ar fi să arunci o minge cu şoldul într-un cerc plasat vertical pe perete la 5 metri!
Partea amuzantă e că, se pare, cei care reuşeau să dea mingea prin inel, puteau lua hainele acelora dintre spectatori pe care reuşeau să-i prindă.
Partea mai puţin amuzantă e că se lăsa cu un sacrificiu. Aici, sursele par să se contrazică şi încă nu e clar cine era sacrificat. La muzeu în Ciudad de Mexico am înţeles că şeful echipei învinse era decapitat. ceea ce ar avea o oarecare logică (în măsura în care sacrificiul are logică…) în sensul veto-ului roman de la luptele cu gladiatori.
Dar nu mică ne-a fost surpriza când, trăgând cu urechea la explicaţiile unui ghid mexican la Chichen Itza, am aflat exact contrariul şi după ce am scobit un pic am aflat că axistă şi această teorie. Adică şeful echipei câştigătoare, câştiga şi onoarea de a fi sacrificat şi a se contopi astfel cu marele univers. De fapt, şi aceasta ar avea sens în lumina religiei geto-dacice, nu?
Pereţii terenului mare din Chichen Itza e plin de reliefuri printre care şi imagini reprezentând decapitarea – un corp din gâtul căruia ţâşnesc ca nişte raze 7 şerpi (simbol al fertilităţii la mazaşi) şi alături “gâdele” cu capul în mână.
» Filed Under Altele, Am aflat, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume
Comments
2 Responses to “Jocul de pelota la mayasi – religie şi sacrificiu”
Leave a Reply
Interesant, ma bucur ca ai scris despre asta! Am vazut si eu la un moment dat un documentar si este fascinant, ca tot ce se intampla pe acolo, atat cat se presupune…
[…] mai are alte 13 terenuri mai mici) care e de departe cel mai mare de acest fel. Despre jocul de pelota am scris deja pentru că merita un articol în […]