Eu am fost pe Transfagarasan de cateva ori in ultimii 15 ani, din ambele directii, si am fost mereu fascinata de acest drum. Mai mult decat atat, l-am laudat la toata lumea si am dus pe acolo cat mai multi prieteni. In 2005 am fost cu un prieten mexican. In momentul in care am iesit din zona de padure, urcand dinspre Vidraru, si in fata s-a deschis muntele in caldare, prietenul meu a inceput sa tipe si sa se agite sa opresc masina sa faca poze.

A fost extraordinar de incantat de tot drumul, de lacul Vidraru, de cascada si de Balea lac si eu am fost f. mandra ca-i pot arata o zona atat de spectaculosa.

Numai ca, intr-un week-end anul trecut in august m-am hotarat sa duc o prietena f. buna care nu fusese pe acolo niciodata si dezamagirea mea a fost de f. mari proportii. Lume multa care statea la gratar in orice spatiu verde cat de mic de pe drum, tarabe cu mici, baloane si alte din astea la baraj la Vidraru, la Capra si mai ales la Balea unde ziceai ca esti la circ… Acum imi pare rau ca n-am facut poze dar eram atat de furioasa incat n-am stiut cum sa trec mai repede pe acolo….

O mare de oameni si masini care stateau intr-o ceata de-o taiai cu cutitul doar ca sa bea o bere si sa cumpere niste kitch-uri pentru ca altfel oricum nu puteau vedea altceva. Mi-e greu sa cred ca stateau acolo cu orele intr-o nebunie generala (masinile abia circulau pe o banda si cu greu) doar ca sa prinda un moment de senin ca sa admire lacul sau valea (ceea ce nici nu s-a intamplat pentru ca ceata a persistat toata ziua in partea de nord).

Nu stiu cine a dat autorizatie celor cu baracile dar au reusit sa strice o zona absolut unica.
Sfatul meu este sa nu mergeti pe acolo in plin sezon si mai ales in week-end. Incercati mai la inceputul perioadei de acces (asa cum a facut autoarea articolului pe care l-am citit) sau mai spre sfarsit si NU in week-end. E pacat!

Puteti face o rezervare pe internet platind aproximativ 24 euro/persoana, pretul acoperind turul si un pahar mic de sagria.

Tot pe Intrenet puteti vedea care sunt preturile la mancare si bautura ca sa stiti la ce sa va asteptati. Puteti opta pentru un singur fel de mancare a la carte sau pentru un meniu cu 3 feluri care variaza intre aprox. 10 si 18 euro. Am incercat meniul cu pui si a fost f. bun iar vinul lor rosu de casa a fost excelent.

Puteti rezerva o masa in interior langa muzicieni sau o masa sus pe punte de unde puteti auzi muzica prin difuzoare. Daca nu va place jazz-ul in mod deosebit sau doriti sa vorbiti mult si tare (cum a fost cazul unui cuplu de tineri americani care au stat la o masa chiar in spatele meu), va rog, crutati formatia si restul clientilor si stati pe punte!

Veti avea ocazia sa vedeti ambele maluri ale Valtavei in zona turistica, atat pe lumina cat si seara, cand toata atmosfera devine romantica, cu majoritatea cladirilor luminate.

Asa arata receptia hotelului.

Toate camerele si apartamenele sunt diferite. Cei care apreciaza un design curajos si foarte inspirat vor fi incantati de combinatia de culori absolut exceptionala!

O parte a hotelului este transformata din fosta fabrica a firmei Philips.
Incaperi inalte (de 4 m) cu tavan nefinisat si corpuri de iluminat ce amintesc de un spatiu industrial.

Partea mai noua a hotelului, cu acelasi tip de design ce imbina materiale si culori diferite in mod uimitor si neasteptat are si avantajul unor camere mai largi si mai luminoase.

Tapetul si mobilierul, gresia si faianta, draperiile, echipamentele de baie sunt absolut surprinzatoare in combinatii incredibile.

Foarte potrivit pentru grupuri si evenimente, hotelul are parcare asigurata si Internet gratuit in intregul sau spatiu.

Buna alegere, zic eu dupa ce m-am intors.  Nu atit datorita peisajului (prinzind destul de putna zapada si un ger napraznic care ne-a tinut mai mult in casa), ci caldurii oamenilor. Tanti Maria a facut tot ce a putut sa ne facem sa ne simtim mai bine – de la inceput ne intreba de 2 ori daca ne place ce mincam, a schimbat meniul cind am facut unele sugestii ( sa papi cirnat dimineatza nu e o placere pentru oricine), gata sa ne zica unde putem sa mergem in imprejurimi.

In plus a vorbit pentru rezervarea unui microbuz pentru grupul nostru de 16, astfel incat cu o zi inainte puteam decide la ce ora plecam si unde. Asa am mers de 2 ori pe partie la Cavnic, am vazut Minastirea Birsana,  Cimitirul vesel de la Sapinta, Sighteul Marmatiei, pe un program facut de noi. Oncesti-ul e bine plasat la 10 km de Sighet, astfel incit e aproape de toate aceste atractii turistice.

In rest, cald in casa + horinca serioasa, slanina adevarata, gogosi delicioase, supe de se cerea inca un bol suplimentar (intotdeauna gata…), salata de vinete originala.  De revelion am acaparat laptopul fiicei proprietarei si am pus la boxe muzica ce o doream … deci numai bine.

Am aflat in ultima zi ca putea sa cerem sa vina sa ne colinde o trupa de ceterasi – contra cost.

Deci 2 margarete, dar margarete serioase – fara compormisuri Ba’ le-a plecare ne-a mai dat o sticla de palinca pentru citit pe tren

Singura chestie cu minus – mi se pare ca obiceiurile se strica si pe aici. Pe 31 am avut colindatori – pusti care dupa 3 rinduri terminau uratura si cereau banii (unul ne-a intrebat candid daca aveam sa-i schimbam un milion), alt pusta a venit imbracat in Omul Paianjen la urat (?!?!) pe 1 ianuarie un spectacol traditional ref. la nastrerea lui Hristos la Caminul Culturala a parut mai degraba o sursa de amuzament pentru localnici.

Deh – poate ca eu nu am fost la locul potrivit sau la momentul potrivit.

Cind ies din tara spre vest, vara, primul lucru pe care il vreau sa il fac cind sunt obosit dupa o zi de plimbat prin muzee si alte obiective este sa stau jos. Dar nimic nu se compara cu un stat pe iarba (dar iarba, nu iasca !) bine ingrijita dintr-un parc din mijlocul orasului. Calci pe ea cu bocancii, cu adidasii si nimeni nu se crizeaza.

Te intinzi, poate tragi un pui de somn de juma de ora sa te refaci si nimeni nu se uita la tine ca la un aurolac. Exista si exceptii de zone in care nu ai voie se faci asta ( de ex Palatul Schonbrun in Austria), dar regula este ca ai voie.

La noi – invers – in Cismigiu doar pe niste banci strimte si de o persoana. In Herastrau apare un gardian care iti atrage atentia.

Stiti care e culmea – ca iarba de afara e verde, chiar daca par mii de persoane ce stau pe ea in fiecare zi. Deci se poate !

Si mai e si cintecul .. Iarba verde de acasa / Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa.

Dar ar trebui sa fie Iarba verde si de necalcat de acasa….:-D

Peste tot in strainatate , noile tipuri de  expozitii sau muzee se bazeaza pe interactivitate, pe venitul cu familia. Sa lasi copii sa alerge, sa atinga, sa puna mina, sa vada ei de ce exista gravitatie, etc.

La noi – exact pe dos – Doamna aceea in virsta care se face ca citeste, dar de fapt se uita dupa tine de parca a intrat un hot.

Ultima experienta jenanta in Romania a avut la Palatul Bruckenatal din Sibiu. Eu inteleg ca cred ca eram ultimul vizitator din ziua aia ( si eram singurul la ora aia) – dar toata exponatele erau puse in spatele unor senzori de miscare (evident ca pe unul l-am declansat din greseala) iar doamnele cu cartea mai abitir ca oricind.

Efectiv a venit o tanti si se posta in spatele meu sa vada ce fac. Infractor, nu alta !  M-a enervat cumplit. D-aia nici nu recomand vizita acolo, pacat ca erau unele sectiuni refacute interesant.

Pe partea cealalta un mers la muzeu in Bruxelles la stiintele naturii, sau in Franta unde am prins o expozitie itineranta cu “obiceiurile de imperechere” ale diverselor animale au fost fantastice.

Nu numai copii, dar adulti in toata firea se jucau sa vada daca pot reproduce frecventa de lumina a unui licurici, pentru a-i raspunde si a te imperechea, sau un melc cit un om ce iti cerea sa-l imbratisezi. Si cite si mai cite … Puteai sa atingi totul, sa te joci cu totul si sa testezi totul.