Eu o să vă zic ce mi-a plăcut mie şi poate v-a plăcut şi vouă.

Am scris cu mare bucurie:

• O serie întreagă despre Mexic şi siturile maya

• Despre cascadele Iguazu şi despre Buenos Aires

• O serie despre bunele maniere în călătorie care se va continua şi anul acesta
• Despre Praga
• Despre Barcelona

• Despre Paris
• Despre fortificaţiile din Transilvania

• Despre Castelul Cantacuzino

• Despre Tenerife
• Despre cum să călătoreşti cu un animal de companie

Am mai scris şi despre spectacolele care m-au impresionat, despre hoteluri care mi-au plăcut şi restaurante care m-au câştigat de client şi nu în ultimul rând despre oamenii care m-au impresionat şi evenimentele care m-au bucurat.

Mi-am câştiga prieteni ca cei de la Lumea Mare cărora le mulţumesc pentru întâlnirile lor minunate unde am auzit atâtea poveşti încântătoare şi am întâlnit oameni minunaţi. Şi sunt f. mândră că m-au invitat să colaborez la blogul lor cu o serie despre Londra.

Asta ar fi în mare cam ce-am reuşit anul trecut.

Ce va fi anul ăsta? Sincer, nu ştiu.

Adică ştiu câte ceva, ştiu că voi continua să scriu şi voi încerca să scriu un pic mai bine, mai documentat, mai variat, mai util. Dar mai ales voi scrie în aşa fel încât să mă bucur de scris şi să-mi placă ceea ce scriu.

Îmi doresc să am subiecte mai proaspete pentru scris adică să călătoresc mai mult. Unde?

Deocamdată sigur e doar Machu Picchu care e planificat de 2 ani şi unde am zis că voi merge anul ăsta orice ar fi.

Dacă pe lângă asta mai merge o Belgie, un Egipt, poate Tenerife şi câteva escapade de week-end, va fi minunat.

A, şi mai ales aş vrea să merg la munte în vara asta. Şi sper ca ski-ul din iarna asta să fie în Austria.

Tot ce ştiu e că nu voi refuza nici o ocazie!

Şi dacă aveţi vreo propunere sau idee….. sunt foarte receptivă

Scriu acum despre cum se petrece un Crăciun în oraşul pe care l-am adoptat la Lumea Mare – Londra. Aşa am şi eu un pic senzaţia că sunt acolo şi îmi trece şi mie pe la nas miros de sărbătoare în stil londonez.

Dacă aveţi ceva bani puşi la ciorăpei (poate s-a gândit Moş Niculae la voi) şi mergeţi la Londra de sărbători, iată unde aţi putea sta.

• The Montcalm At Brewery London City,  hotel de cinci stele, are o ofertă f. bună pentru perioada 22-27 decembrie de 583 euro-camera dublă cu taxe incluse (5 nopţi). Atenţie: oferta e valabilă doar pentru rezervări făcute până maine dimineaţa în jur de ora 8.

• Cu bani mai puţini dar şi la confort mult mai jos (2 stele) este Royal Court Apartments  – până în 400 euro- camera dublă pentru aceaşi perioadă.

Avantajul e locaţia centrală. Dacă nu vă pasă spaţiul f. mic şi un pat dublu de o persoană şi jumătate….

•  Un hotel mai scump, dar şi mult mai bun de 5 stele, f. bine poziţionat între Tamisa şi Trafalgar Square, este The Royal Horseguards  unde puteţi totuşi sta cu 800 euro-camera dublă pe aceaşi perioadă de5 zile.

În plus, găsiţi şi bilete de avion ieftine chiar pt. perioada 22-27 dec. prin Vola.ro.

Aş vrea să pot spune ne vedem acolo. Pentru mine, poate la anul viitor…. Dacă mergeţi voi, povestiţi-mi şi mie cum a fost. Între timp, o să vă spun eu la Lumea Mare ce să faceţi pe acolo.

• Nu se întârzie mai mult de sfertul academic şi nu e politicos să ajungi înainte de ora fixată.
• Salata nu se taie cu cuţitul şi furculiţa ci se împătureşte cu ajutorul lor.
• Dacă tai cât mai mult din mâncare cu furculiţa, e un compliment pentru gazdă, fiind semn că mâncarea e fragedă.
• Se termină tot din farfurie.
• Dacă eşti servit cu chifle, aceastea se rup cu mâna.
• Când ciocneşti un pahar, ai grijă să te uiţi în ochii celuilalt în semn de noroc. Dacă n-o faci, o să ai şapte ani de ghinion, mai precis de sex nereuşit (aşa cred şi francezii).  Şi austriecii au acelaşi obicei dar motivul e diferit - a nu privi în ochi pe cei cu care dai noroc e considerat un gest nepoliticos, însemnând că nu recunoşti prezenţa lor acolo.  

 în Italia:

• Dacă sunteţi invitaţi acasă la cineva şi vreţi să duceţi flori, nu duceţi crizanteme (sunt pentru morţi şi nici flori roşii (lucruri ascunse) sau galbene (gelozie).
• Nu împachetaţi cadourile în negru (doliu).
• Contrar modului cu care suntem noi obişnuiţi,  n-o să primiţi lingură la spaghete, dar sa fim sinceri, nici noi acasă nu folosim lingura – ne descurcăm foarte bine doar cu furculiţa.
• Poţi să iei brânza şi cu cuţitul dar nu cu mâna. De altfel şi fructele se mănâncă cu cuţitul şi furculiţa.
• Serveşte-te întâi cu puţin ca să poţi să mai ceri încă o dată, ceea ce va fi apreciat.
• Poţi lăsa ceva în farfurie dar nu prea mult ca să nu se creadă că nu ţi-a plăcut mâncarea.

În Anglia:

• In Anglia, priveşte bine în jur căci lucrurile sunt un pic confuze. O parte dintre englezi cred că e politicos să laşi ceva în farfurie ca să arăţi că eşti sătul, pe de altă parte alţii consideră că a mânca tot, e o dovadă că ţi-a plăcut mâncarea.
• Dacă eşti invitat la o petrecere, poţi mânca imediat ce ai fost servit, dacă sunt prezente mai mult de şapte persoane. Dacă sunteţi mai puţini, trebuie sa aştepţi până când e servită toata lumea (asta dacă nu e vorba de supă care trebuie mâncată cât e caldă).

În Franta:

• Să nu îndrăzneşti să condimentezi mâncarea înainte de a o gusta pentru că asta e o insultă la adresa bucătarului.
• O şi mai mare insultă e să ceri ketchup lucru cu care nu pot fi decât de acord. Mi se pare o barbarie să strici gustul mâncării astfel.
• Pune telefonul pe silenţios – masa la francezi e o chestie relaxantă pe care o iau foarte în serios.
• Mâinile nu trebuie ţinute sub masă (în poală) căci poţi fi suspectat de jocuri sexi cu vecinii de masă. Chestia asta cu măinile pe masă (nu în poală) dar nu coatele pe masă e clar un obicei general pe care îl respectă cam toată Europa (nu toţi însă se gândesc neapărat la acelaşi lucru).
• Pâinea se pune direct pe masă.
• Dacă foloseşti o scobitoare (ca la noi trebuie să-ţi acoperi gura), aceasta trebuie lăsată fie pe farfuria proprie fie pe masă dacă nu mai există farfurie. Nu se aruncă pe jos şi nu se lasă în scrumieră.

Jumatate în Europa, jumatate în Asia, Rusia are propriile ei obiceiuri:

• Ai toate şansele să nu primeşti cuţit la masă şi se poate mânca şi cu mâna.
• Poţi folosi pâinea direct în farfurie pentru mâncărurile cu sos (f. bună idee – subscriu).
• Primul păhărel de vodcă se bea de obicei după un toast şi se dă pe gât ca palinca la ardeleni. Şi ca şi la noi, nu se refuză ceea ce ţi se oferă, fie băutură, fie mâncare. Se lasă cu supărare.

În Spania:

• Dacă e o mare greşeală să scapi pâine în supă, poţi însă să te foloseşti de pâine ca ajutor (cum te-ai folosi de cuţit).
• Dacă la englezi sau nemţi, se vorbeşte foarte puţin la masă, la spanioli se vorbeşte cât mai mult (sigur, nu cu gura plină).

În Grecia:

• Se mănâncă destul de mult cu mâna, chiar carne pentru că ei consideră că e mai savuroasă aşa.
• Poţi face schimb de mâncare cu comesenii fără probleme.

Si pentru că în câteva ţări se mănâncă fructele cu cuţitul şi furculiţa,  iată cum puteţi mânca o banană în aceste condiţii. Se fixează banana cu furculiţa şi se taie coaja cu cuţitul pe toată lungimea curbei interioare. Se îndoaie apoi coaja cu cuţitul fără a scoate fructul din coajă  şi se taie miezul în bucăţi. Eu am încercat şi n-am reuşit prea bine. O să mai exersez.  

N-am reuşit să găsesc o demostraţie practică dar am găsit o altă metodă cel puţin amuzantă.

Îmi iese mult mai bine cu un măr

Ca şi în cazul limbajului corporal, obiceiurile de la masă pot diferi destul de mult în funcţie de zona geografică, mai ales între un continent şi altul.

Există diferenţe începând cu importanţa pe care o acordăm obiceiurilor de la masă. Eu cred că asiaticii sunt mult mai atenţi la obiceiurile celorlalţi şi urmăresc f. atent felul în care se comportă aceştia pentru a încerca să nu greşească şi să fie nepoliticoşi.

Să vă dau un exemplu. Lucram în relaţii internaţionale şi am avut la un moment dat o delegaţie din China pe care am dus-o la un restaurant. Delegaţia era destul de eterogenă incluzând un director de modă veche de tip comunist, o traducătoare tânără şi f. drăguţă cu ajutorul căreia ne descurcam în engleză şi doi specialişti tineri în mod evident mult mai plimbaţi prin lume şi mai familiarizaţi cu globalizarea.

Directorul a vorbit f. puţin şi numai în limitele politice ale funcţiei sale, în vreme cei ceilalţi doi tineri au purtat mai toată conversaţia (se descurcau şi un pic în engleză). La un moment dat, directorul a râgăit, ceea ce în cultura chineză e un lucru obişnuit şi semn de preţuire a măncării. Spre ruşinea mea, deşi ştiam lecţia destul de bine, am tresărit fără să vreau (am o mare problemă cu sunetele la masă). Am simţit cum traducătoarea de lângă mine a reacţionat la rândul ei (o uşoară, aproape imperceptibilă încordare) şi după aproximativ o jumătate de minut a spus ceva în chineză după care râgâitul nu s-a mai repetat.

La polul opus, cred că cei care sunt cel mai puţin atenţi la obiceiurile celorlalţi sunt cei din State. Am urmărit un american invitat la masă cum îşi lua liniştit felia de pâine şi o punea în farfurie pentru a o tăia cu furculiţa şi cuţitul. Nu că ar fi ceva greşit sau deranjant la acest obicei. Modul în care  a făcut-o şi modul în care se servea şi mânca m-a frapat – o concentrare maximă pe propria farfurie şi mâncare dar nu din delicateţe ci pur şi simplu dintr-o totală lipsă de interes pentru ceea ce făceau comesenii în această privinţă. Mi-a venit atunci în minte privirea furişă şi discretă în acelaşi timp a chinezoaicei care încerca să prindă drintr-o privire gesturi şi obiceiuri ce trebuie respectate la masă.

Nu vreau să intru în discuţii filozofice şi nici să generalizez spunând că toţi chinezii sunt politicoşi şi atenţi şi că toţi americanii sunt indiferenţi sau non-conformişti. Am cunoscut americani extrem de politicoşi şi atenţi la cei din jur aşa cum sunt sigură, că într-un anumit contex, asiaticii pot fi foarte brutali în comportament.

Mă refer aici la ce se obişnuieşte în general în diverse culturi, într-un contex relaxat, pentru că vorbim aici de călătorii.

Prin urmare, ce trebuie să ştii când călătoreşti în anumite ţări?

O să incepem cu China. Aşa că, în episodul următor voi încerca să vă spun care sunt câteva din lucrurile esenţiale pe care trebuie să le ştiţi dacă sunteţi invitat la masă în China şi de ce nu, dacă mâncaţi acolo la restaurant.

Cred cu forţă în liberul arbitru şi în libertatea de exprimare care include şi modul în care ne îmbrăcăm şi acum mă refer în general, nu numai în călătorii. Chestia aia care se numeşte “democraţie”. Numai că, democraţie înseamnă să faci ceea ce-ţi place şi ceea ce vrei cu condiţia sa-i respecţi şi pe cei din jurul tău şi să nu-i calci pe bombeu, respectiv bătături.

Am avut de multe ori în viaţă o ţinută neconvenţională – când eram f. tânără probabil din cochetărie, spirit de frondă şi din dorinţa de a ieşi din tipare, mai târziu dintr-o necesitate interioară sau din comoditate. În orice caz, o persoană care pe vreme aceea ieşea pe stradă rasă în cap, nu cred c-ar putea fi vreodată acuzată de rigiditate în gândire.

Şi totuşi există nişte lucruri de care trebuie să ţinem cont atunci când plecăm într-un alt loc decât cel în care locuim.

1. Îmbrăcămintea într-o călătorie trebuie să fie potrivită pentru genul de călătorie pe care-l faci  – o pereche de şlapi, sandale, pantofi sau cizme cu toc nu sunt cele mai bune alegeri pentru munte, nu? Deşi, din câte am văzut eu, există suficient de multe persoane care m-ar contrazice – numiţii şoşonari, alias paltonari sau pantofari. (Am găsit aici un set de definiţii pentru pantofarului ca personaj – numai pentru cei cu simţul umorului).

A merge într-o zonă f. caldă şi cu f. mult soare fără ceva de pus pe cap şi chiar ochelari de soare e nu numai o dovadă de ignoranţă dar şi de inconştienţă. Pregătirea unei călătorii trebuie să includă şi o verificare a temperaturii din zonă şi a vremii în general pentru perioada când călătoreşti şi a oricăror informaţii care te-ar putea ajuta să-ţi faci bagajul corespunzător. 

Înainte să mergem la cascadele Iguazu, de exemplu, am aflat că trebuie să ai neapărat ceva de pus pe cap, ochelari de soare şi costum de baie pe sub haine subţiri şi o folie de plastic (pe care o puteai achiziţiona şi de la ghizi în autocar la plecarea spre cascadă). Noi am avut noroc că au fost şi nori şi nu ne-a bătut soarele în cap tot timpul dar chiar şi aşa, a fost cald şi f. f. umed. Mai mult, acolo te faci fleaşcă în locuri unde sunt construite pasarele până un pic mai aproape de căderile de apă care sunt atât de puternice încât pleci de acolo ca după un duş.

Oriunde ai merge, fie că e pe munte sau într-un oraş, dacă scopul e călătoria şi nu mersul la restaurant sau la shopping, alege încălţăminte comodă şi de bună calitate. Ai milă de picioarele tale şi asigură-te că te bucuri pe deplin - foloseşte bocanci sau ghete bune pe munte, încălţăminte uşoară, fără toc înalt pentru oraş, pantofi sport pentru zone denivelate de tipul siturilor arheologice.

2. Îmbrăcămintea ar fi bine să fie adecvată şi cultural locului unde mergi. E f. plăcut să porţi şort şi bluze decoltate (în cazul bărbaţilor am văzut şi modelul fără cămaşă) dacă temperatura este peste 25 de grade. Cu toate astea, există zone unde acest lucru este lipsit de respect. În plus, dacă nu călătoreşti în scopuri matrimoniale, nu prea are sens să şochezi lumea pe unde mergi.

Nu mă refer aici numai în la zonele cu religie musulmană unde, indiferent de părerile noastre legate de modul în care se înfăşoară femeile, respectul, dacă nu educaţia, ar trebui să te facă să te îmbraci cât mai adecvat. “When in Rome…”

Prietenul meu mexican Alejandro în Istambul cu esarfa pe care mi-am luat-o eu pentru moschei.

Nu spun că trebuie să ne învelim din cap pînă în picioare dar o fustă lungă şi o bluză decentă,  (şi să nu mă întrebaţi ce vreau să spun prin decentă vă rog) şi pantaloni lungi la bărbaţi sunt o alegere bună.

Chiar la noi acasă în România, nu e prea frumos să te duci pe la mănăstiri într-o ţinută de plajă, oricât de tolerantă ar părea religia ortodoxă.

În episodul următor, voi încerca să vorbesc despre obiceiurile la masă, un subiect care poate fi extrem de amuzant sau enervant.

Am zis că o să mă ocup şi de artileria grea a muzeelor din Paris şi să vedem când şi în ce condiţii le poţi vizita gratuit.

O să încep banal şi previzibil cu Louvre pentru că este totuşi cel mai mare şi trebuie să dăm cezarului ce-i al cezarului.

 Am fost o singură dată în Paris şi am stat doar 4 zile aşa că am hotărât să las Le Louvre pentru o altă dată când voi putea să văd măcar o parte în mod corespunzător. Probabil trebuie să stai cîteva luni  în Paris ca să-l vezi cu adevărat.

O să fac şi o mărturisire – nu mi-a plăcut piramida de la intrarea în muzeu – nu sunt vreun mare specialist în arhitectură dar mi s-a părut un pic cam ca nuca în perete. Construită în 1989, piramida are un rol practic folosind drept intrare în muzeu în urma deteriorării intrării principale a clădirii muzeului datorată numărului mare de vizitatori.

Eu n-am absolut nimic împotriva ideilor îndrăzneţe şi neconvenţionale ba chiar dimpotrivă – arhitectul meu preferat e de departe Gaudi. Numai că la Louvre, piramida nu mi s-a părut îndrăzneaţă ci nepotrivită stilistic. Dar, până la urmă e chestie de gust şi ea e acolo şi nu pleacă nicăieri.

Cât costă intrarea în mod normal? – 10 euro pentru adulţi – cu excepţia expoziţiilor temporare din Sala Napoleon şi a expoziţiei Eugène-Delacroix sau 14 euro cu acces total.

Intrarea este gratuită în prima duminică a fiecărei luni cu excepţia expoziţiilor temporare din Sala Napoleon şi a expoziţiei Eugène-Delacroix.

Cine mai beneficiază de gratuitate?

• copii sub 18 ani
• tineri între 18 şi 25 de ani din UE
• profesori francezi
• artişti plastici membrii AIAP (Asociaţia internaţională de arte plastice)
• şomeri şi cei cu ajutor social
• persoane handicapate şi însoţitorii acestora.

Ca în multe alte capitale, există carduri cu care obţii disconturi la diverse puncte de interes. Paris pass care are mai multe versiuni – Paris Pass pt. muzee dă acces nelimitat la colecţiile permamnente din peste 50 de muzee şi costă 40,  89 şi respectiv 116 euro pt. 2, 4 şi 6 zile consecutive (dar cu valabilitate nelimitată şi poate fi luat online).

O combinată posibilă ar fi un pass de 4 zile combinat cu prima duminică dintr-o lună (când sunt mai multe muzee care au intrare gratuită) în care să faceţi un tur de forţă şi să vedeţi cât mai multe muzee.

Care sunt muzeele care au intrare gratuită în prima duminică a fiecărei luni? O să vedem data viitoare când voi vorbi şi despre un muzeu care mi-a plăcut extrem de tare – Muzee d’Orsay. 

Oferta nu e chiar aşa de generoasă ca la Londra dar sunt totuşi 15 muzee (chiar dacă nu cele mai mari) la care intrarea la expoziţiile permanente este gratuită. În plus există zile de gratuitate la unele sau discounturi la aproape toate muzeele şi Parisul are un număr impresionant de muzee (cred că în jur de 70).

Cele 15 muzee gratuite sunt (e vorba de colecţiile lor permanente nu de cele temporare care de obicei sunt cu taxă):

• Muzeul Carnavalet - muzeul de istorie al Parisului (Hôtel Carnavalet 23, rue de Sévigné, 75003. Program- luni-sâmbătă  10 a.m. – 6 p.m.). Un muzeu care merită vizitat – are colecţii de mobilă, numismatică, arheologie, pictură, sculptură, fotografie şi altele)

Sursă : David Monnaux – Wikimedia Commons

• Muzeul Prefecturii Poliţiei (Hôtel de police du Ve arrondissement
  4, rue de la Montagne Sainte-Geneviève 75005. program – luni-vineri 9 a.m. - 7 p.m., sâmbătă 10:30 am. – 5:30 p.m.)
•  Muzeul de Arta moderna (11 Av. du President Wilson, 75116. Program – marţi -duminică 10 a.m. – 6 p.m.).  O colecţie serioasă de pictură modernă inclusiv Picasso, Matisse, Modigliani şi mulţi alţii.
• Centrul de arta contemporana Le Plateau  (Colţ între starda Alouettes şi Carducci, 75019. Program miercuri-vineri 2-6 p.m, sâmbătă-duminică 11a.m.-7 p.m.)
•   Atelier Brancusi Paris - (Centrului Pompidou. Program miercuri-vineri – 2 – 6 p.m.)  Ar fi meritat oricum şi dacă se plătea.

Sursă: Edal Anton Lefterov Wikimedia Commons

• Muzeul vietii romantice (Hôtel Scheffer-Renan 16 rue Chaptal – 75009. Porgram – marţi – duminică – 10 a.m. – 6 p.m.)

Un muzeu despre George Sand şi o colecţie de obiecte de artă, mobile, picturi şi desene, fotografii, sculpturi, cărţi şi mansucrise ce au aparţinut familiilor Scheffer, Renan şi Psichari.

• Casa lui Balzac (47, rue Raynouard, 75016. Program marţi – duminică 10 a.m. – 6 p.m.) – pictură, mobile, artă decorativă, fotografii, manuscrise, literatură
•  Casa lui Victor Hugo (6, place des Vosges, 75004. Program – marţi – duminică 10 a.m.  6 p.m.)
•  Casa Bourdelle (18, rue Antoine Bourdelle 75015. Program – Program – marţi – duminică 10 a.m.  6 p.m.)
•  Muzeul Cernuschi -Muzeul artelor din Asia- (7 avenue Vélasquez
  75008. Program: marţi – duminică 10 a.m.  6 p.m.).

Impresionante colecţii din Japonia, China, Vietnam şi Coreea.

Sursă: Daderot Wikimedia Commons

•  Muzeul Cognacq Jay (8 rue Elzévir 75003. Program: marţi – duminică 10 a.m.  6 p.m.).

Colecţii de artă decorativă, sculptură, mobilă, pictură inclusiv Fragonard, Rembrandt, Cezanne, Degas.

• Muzeul Zadkine – închis temporar până la sfârşitul lunii februarie 2012.
•  Muzeul nationalJean – Juaques Henner - o colecţie de pictură care cuprinde lucrări ale pictorului dar şi a altor pictori din colecţia sa (43, avenue de Villiers 75017. Program: miercuri – luni 11 a.m.  6 p.m.)
•  Muzeul “Bible et Terre Sainte” (Biblia şi Pământul sfânt) (21 rue d’Assas 75006, Program: Sâmbăta între 4 şi 8 p.m., închis în perioada iulie-septembrie). Un muzeu mic cu 500 obiecte reprezentând viaţa cotidiană din Palestina din 5000 Î.E.N. până în 600 E.N.
• Muzeul Parfumului (9 rue Scribe 75009. Program: luni – sâmbătă 9 a.m. – 6 p.m., duminică 9 a.m. - 5 p.m.)

În episodul următor vom vedem cum stăm cu artileria grea.

Am scris deja destul de mult despre Barcelona dar m-am gandit sa scriu despre câteva lucruri mai puţin vehiculate.

Ştiaţi că:

1. Plaja Barceloneta  (una dintre cele 7 plaje ale oraşului) este considerată de Discovery Channel cea mai bună plajă urbană din lume şi a 3-a cea mai bună plajă, de orice fel, din lume? Şi asta după ce, până în 1992 (când oraşul a găzduit Jocurile Olimpice), oraşul nu avea nici o plajă, toată zona de coastă fiind industrială.

2. Sărbătoarea oraşului este La Merce (Fecioara de la Merce) pe 24 septembrie. Se sărbătoreşte cu parade, muzică şi sardana – un dans tipic catalan.

3. Barcelona a fost fundată in sec.III î.Cr. de cartaginezi, numele său iniţial, Barcino, venind de la generalul Amilcar Barca din Cartagina (tatăl faimosului Hanibal Barca). Există şi o legendă romanţată care spune că oraţul Barcelona a fost fundat de către Hercule.

4. Oraşul Barcelona este primul şi singurul oraş din lume care a primit, în 1999, Royal Gold Medal pentru Arhitectură acordată de Royal Institute of British Architects (Institutul Regal al Arhitecţilor Britanici), în numele monarhiei britanice, care se acordă încă din 1848 persoanelor sau grupurilor cu o deosebită contribuţie la arhitectura internaţională.

Cei care au văzut Barcelona ştiu că e o recunoaştere bine meritată – şcoala de arhitectură catalană a produs o serie de arhitecţi excepţionali şi nu mă refer aici numai la Gaudi.

5. Gran Placa Circular (marea piaţă circulară) din parcul Guell, concepută iniţial ca piaţa pentru un parc rezidenţial, are cea mai lungă bancă din lume – de fapt întreaga piaţă este înconjurată de o bancă continuă din ceramică colorată (Banc de Trenadis) în serpentină al carei arhitect a fost de fapt Josep M. Jujol, unul dintre arhitecţii cu care Gaudi a lucrat la mai multe proiecte. Piaţa e susţinută de 86 de coloane dorice sub care se află Sala Hipostila care are o acustică excelentă. Am auzit acolo un concert de flaut si vioară splendid.

6. Şi tot legat de arhitectură, la absolvirea şcolii de arhitectură din Barcelona, directorul şcolii a spus despre Gaudi: “Cine ştie dacă am dat titlul unui nebun sau unui geniu, timpul o va spune”.

7. Pentru măgarul sculptat pe portalul principal al Catedralei Sagrada Familia, lui Gaudi i s-au prezentat mai mulţi măgari, care de care mai frumoşi, dar el a ales un măgar bătrîn şi obosit al unei femei ce vindea nisip.

Un lucru pe care probabil îl ştiţi însă este cî luna asta e o lună foarte bună de vizitat Barcelona – eu am fost tot în octombrie şi a fost o vreme excelentă!

Pentru plecările din 22 şi 29 octombrie nu se plăteşte suplimentul de 55 euro pentru seniori şi primiţi şi un ghid al Barcelonei gratuit.

Distanţa de pe Costa Brava până la Barcelona din locaţiile oferite e între 55 şi75 km  deci se poate face o plimbare de o zi până acolo. Sunt trenuri care merg până la Estacio Sants în Barcelona de unde puteţi lua metroul către ceea ce doriţi să vedeţi. Trenul e mai puţin de 10 euro dus-întors.

Ştiu că pentru Barcelona e puţin dar poţi vedea măcar Parcul Gruel, Sagrada Familia şi centrul vechi. Şi sigur o să vreţi să mai mergeţi o dată la Barcelona să vedeţi mai mult.

Unde ?

Spania – Costa Brava

Surs: Costa Brava photos

 Din Oct. 2011 până în 19 Mai 2012, preţurile variază  între 399 euro/pers-loc în cameră dublă şi 450 euro  (în funcţie de perioadă).

 Ce include preţul?

• bilet avion cursă directa Bucureşti/Barcelona/Bucuresti cu BlueAir;
• taxele de aeroport şi 1 bagaj de cală;
• 7 nopţi cazare în camera dublă standard în hotel de 4 stele
• pensiune completă;
• un pahar cu vin şi apă minerală în timpul meselor;
• transferuri aeroport – hotel – aeroport;
• o excursie de o jumatate de zi cu însoţitor vorbitor de limba romană;
• asistenţă turistică locală în limba romană.

La aceste preţuri se adaugă 50 euro/persoană/sejur pentru cei pe 55 de ani.

Plecare din Bucuresti:

• Octombrie 2011: 01, 08, 15, 22, 29
• Noiembrie 2011: 05, 12
• Martie 2012: 10, 17, 24, 31
• Aprilie 2012: 07, 14, 21, 28
• Mai 2012: 05, 12, 19

Cum e vreme în această perioadă în Costa Brava?

Costa Brava în traducere înseamnă coastă sălbatică pentru că vremea acolo e destul de imprevizibilă. Dar să vedem cum stăm pentru lunie ofertei:

Octombrie – temp. în jur de 21 de grade C ziua şi 15 noaptea. Apă încă caldă – se poate face baie. Perioadă ce poate fi ploioasă şi imprevizibilă. Cu taote astea, AccuWeather zice că prima jumătate a acestei luni e OK.

Noiembrie – temp. în jur de 16 grade C ziua şi 11 noaptea – apă rece, poate fi ceva vânt

Martie – temp. în jur de 16 de grade C ziua şi 11 noaptea. Apă rece

Aprilie – temp. în jur de 18 de grade C ziua şi 12 noaptea. Apă rece

Mai – temp. în jur de 21 de grade C ziua şi 15 noaptea. Apă caldă abia mai spre sfîrşitul perioadei. 

Ce poţi face acolo?

În afară de plajă, baie (octombrie, aprilie, mai)

• Lloret de Mar  - castel, biserică gotică, muzee, intensă viaţă de naopte, sporturi nautice şi acvatice

Sursă  Wikipedia Commons 

• Pineda de Mar – UNESCO “steag albastru” pentru cea mai bună plajă europeană, centru vechi. În perioada 1-8 Octombrie, acolo are loc a doua ediţie a unui festival de grupuri folclorice.

• Calella – parcuri naturale, centru vechi, viaţă de noapte.

Tot în Calella, se va desfăşura şi varianta spaniolă a  Oktoberfest din 1 până în 22 octombrie.

Eu aş alege octombrie. Voi nu?

Oktoberfest din 1 până în 22 octombrie.