Alba-neagra pe linia Făgăraș – Rupea – Viscri
Posted on July 10, 2015
Într-o țară cu atîtea monumente abandonate, fiecare restaurare e o mare bucurie – e ca o bilă albă într-o mare de bile negre care se tot adună.
Acum două săptămîni am revăzut, după cinci ani (Au, ce?! Deja cinci???), cetățile Rupea și Făgărașului și biserica fortificată de la Viscri. Trei bile albe dar și trei neagre.
1A – Una bucată bilă albă – habar n-am cît de fidel și corect arhitectonic a fost refăcută Rupea. Știu doar că în 2010 abia începuseră lucrările și m-am bucurat că, în sfărșit, s-au găsit bani pentru asta. Vedeți aici cum arăta pe atunci. Mie-mi plac și pietrele foarte mult dar parcă e păcat să lași să fie tocite de timp pînă la dispariție. Din 2013, de cînd s-au încheiat lucrările, tot zic să ajung acolo. N-am citit nimic înainte ca să nu-mi fac idei preconcepute și, pentru mine, a fost o surpriză extrem de bună. Poate pentru specialiști, restaurarea a fost mai degrabă o cosmetizare dar, sincer, mie mi-a plăcut așa cosmetizată și poate cam turistică cum e. Turnuri, bastione, creneluri, căsuțe, scări (fericirea lui Fix) și curți interioare. Cam goale, dar chiar și așa, o alternativă incomparabil mai bună decît ce-a fost acum cinci ani. Clar bilă albă.
Program de vară
- iunie – august – 9h – 21h
- septembrie – octombrie – 9h – 19h
Tarife
- 10 lei adulti (8 lei la grupuri)
- 5 lei copii (4 lei la grupuri)
1N – Și-acum vine și bila neagră – e cam pustietate pe-acolo – o căsuță cu ceva răcoritoare și pufuleți și una și mai mică cu artizanat. Un WC ok și cam atît. Nu sunt în nici un caz adeptul circului de la castelul Bran dar se pare că noi n-avem cale de mijloc – ori deloc, ori foarte prost. Ei, poveste veche în turismul de la noi.
2A – A doua piesă albă – Cetatea Făgărașului. Acum 5 ani am fost doar prin curtea interioară unde nu era chiar mai nimic și jeleam că e păcat de așa cetate să stea închisă. De un an s-a deschis muzeul și cetatea poate fi vizitată și în interior. Și sunt multe lucruri refăcute pe acolo. Oricum, cetatea e spectaculoasă și ca arhitectură și ca poziție. Pare să placă și lebedelor care se simt f. bine acolo cu pui cu tot. Foarte clar bilă albă.
Programul de vară
Luni: Inchis
Marți-Vineri: 08:00-19:00
Sâmbătă-Duminică: 10:00-18:00
Ultima intrare cu o oră înainte de intrare.
Tarife:
Adulți – 15 RON
Elevi, studenți, pensionari – 7 RON
Gratuit – copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora
2N – Bila neagră – vine de la catedrala cu copolă cu foiță de aur care a crescut lîngă cetate și care îți strică pozele dintr-un anumit unghi. N-am loc aici de o părere personală legată de acest tip de aberații și nu pot repeta expresiile la adresa bisericii române, mitraliate la foc rapid și acum 5 ani și acum, că nu vreau să șochez vreun drept credincios, doamne ferește! O speranță poate e – un localnic mi-a spus că nu ar exista aprobările necesare și ar trebui dărîmată. Să dea domnul!
3A – A treia bilă albă e aceeași bilă de acum 5 ani – fortificația de la Viscri care e la fel de spectaculoasă și care mi se pare una dintre cele mai frumoase din Transilvania. Albă, mare, cu scări, turnuri, bastioane, o priveliște minunantă, biserica cu o orgă de 300 de ani, altar cu pictura originală, băncuțele de lemn și panourile pictate – toate originale, muzeu, curtea interioară cu flori și șopîrlițe la soare. Minunat! – O mare bilă albă, albă!
3N – Bila imens neagră – drumul pînă acolo – cel mai prost pe care am condus în ultimii 6-7 ani. Mai prost decît ăsta, ca drum județean, nu e decît drumul dintre Pucioasa și Breaza pe care am luat-o eu acum vreo 3 ani, uitîndu-mă pe google maps și care s-a dovedit a fi două drumuri cu o bucățică de 2 km de bolovani între ele. (Inutil să spun că eram singura nebună pe acolo și doar cu domnul Fix care n-are cunoștințe nici de condus nici de mecanică – în caz de ceva- și că am făcut febră musculară la antebrațe și la fesieri. Doi kilometri în 20 de minute, la pas, pardon la roată, ca-n desenele animate.) La Viscri, cei 8 km dus + 8 km întors sunt o cursă cu obstacole care cred că e una dintre cele mai bune școli de șoferie aplicată. Un maxim 30 la oră, cu momente de desene animate ca la drumul menționat mai sus.
Cine să înțeleagă de ce drumuri ca cel dintre Făgăraș și Rupea (care nu are decît 40 km vs. 125km prin Brașov), cel pîna la Viscri, (și multe altele între satele din Transilvania care sunt pline de fortificații numai bune de vizitat), sau drumul între Pucioasa și Breaza (30 km. vs. 60km prin Sinaia), sunt ignorate de autoritățile județene cu o seninătate demnă de chestii mult mai constructive?!
4a-4n – Ar mai fi o mică biluță neagră dar care, prin compensație, vine la pachet și cu o biluță albă.
La fortificație e pauză de masă – adică dacă sosești ca noi acolo între 13 și 15, te uiți la poarta închisă și la programul de pe ea. Sincer, la orice mă așteptam dar la asta ba. În grădina de la intrare însă e un indicator către Café așa că am ieșit pe ulița din spate (de fapt, din față…mă rog, complicat….) și-am dat de o gospodărie amenajată cu ceva mese la care să bei și să mănînci ceva în pauza aia de prînz care are și un magazinaș cu cipici și borcane. Pisicii, cățeii, copiii și berzele cu pui vin la pachet. Liniște, umbreluțe, o cafea bună. De mîncare nu știu, că noi mîncasem, dar mirosea bine și ca la o casă de oameni, a ciorbiță și fripturică.
Per total, cîntăresc mai greu bilele albe decît pe cele negre. Sau mai bine zis, încerc să le ignor pe cele negre, căci cele albe merită cu vîrf și îndesat. Eu sigur mă mai duc pe acolo!
» Filed Under Am vazut, De prin Romania, Insemnari din calatorii
Comments
Leave a Reply