Umbra Vîntului şi-a găsit destinatar

Posted on November 13, 2013

 

Şi iată că s-a încheiat concursul pentru Umbra Vîntului de Carlos Luis Zafon.

 1-DSC_0091-001

Înainte de a vă spune cine a cîştigat, mai jos e o listă cu toate sugestiile pe care le-am primit, ca să le aveţi şi voi.

  • Herman hesse – Siddhartha
  • Hermann hesse – Narcis si gura de aur
  • Hermann hesse – Gertrud
  • Paulo coelho – Al cincilea munte
  • Irvin yalom- Minciuni pe canapea
  • Mika Waltari – Egipteanul
  • Marco Salvador – Longobardul
  • Mario Vargas Llosa – Ratacirile fetei nesabuite
  • Marc Levy – Strania Calatorie a domnului Daldry
  • Christopher Moore – Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus
  • Stephen King – Salem’s Lot
  • Camilla Lackberg – Printesa Gheturilor
  • George RR Martin – Toata saga “Cantec de Gheata si Foc”.
  • Catalian Dorian Florescu – Zaira
  • Cristian Teodorescu – Medgidia, orasul de apoi
  • Radu Ciobotea – Aparatorii
  • Gaston Leroux  – Fantoma de la opera
  • Frans Eemil Sillanpaa  – Silja
  • Julien Green  – Taramuri de departe
  • Stephen King – Shining
  • Michael Ondaatje – Pacientul englez
  • Maitreyi Devi  – Dragostea nu moare
  • Edmond Cazal – Istoria scandaloasa a inchizitiei
  • Mineko Iwasaki- Adevarata viata de gheisa
  • Azar Nafisi – Citind Lolita in Teheran
  • Yasunari Kawabata- Tara zapezilor
  • Sawako Ariyoshi- Sotia doctorului
  • Saratchandra Chattopadhyay – Devdas, o iubire indiana”
  • Amita Bhose – Proverbe si cugetari bengaleze

Mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis aceste sugestii – pe unele le ştiam, le am sau le-am citit, pe altele nu şi mi-am îmbogăţit astfel, cu bucurie dar şi cu spaima “mamă cîte n-am citit”, o listă de dorinţe.

Iată şi cele trei recenziile din finală:

Shining – Stephen King

Pantazi Alina Ionela

“Prima data am vazut filmul, pe cand eram mai mica. Atunci nu stiam de Stephen King, nici ca filmul este facut dupa un roman, etc. Mai tarziu, l-am descoperit pe Stephen. Majoritatea romanelor sale sunt pline de mister, magie si supranatural. Cu toate ca am vazut filmul, am vrut neaparat sa citesc si cartea, mult laudata de prieteni de-ai mei care au citit-o. In “Shining”, povestea se desfasoara intr-un hotel in care ajunge Jack, impreuna cu sotia si Danny, fiul lor de vreo 5-6 ani. Copilul este inzestrat cu ceva puteri si energii supranaturale si prevede ceea ce se va intampla in hotelul in care tatal lui accepta un job pe timp de iarna – ingrijitor al hotelului. Danny incearca sa-si atentioneze parintii, insa, in cele din urma ei ajung la hotel. Hotelul este incarcat de o istorie sangeroasa, spirite si energii negative, lucruri pe care cei trei le vor simti in toata perioada petrecuta acolo.

Cartea este maricica, in jur de 500 de pagini, insa, te asigur ca nu te vei plictisi, este genul de carte pe care nu o poti lasa din mana. Iti este teama de ce urmeaza sa citesti, te tine cu sufletul la gura, dar continui sa dai pagina dupa pagina…am simtit-o pe pielea mea…Merita, trust me!”

Adevărata viață de gheișă – Mineko Iwasaki

Burde Vladut 

“Situat la granița dintre jurnal și roman autobiografic (la fel ca și „Însemnări de căpătâi”, ale lui Sei Shonagon), cartea lui Mineko Iwasaki ne introduce subtil în lumea „femeilor artei”, dincolo de ușile culisante din hârtie de orez, într-o lume guvernată de legi proprii, o lume ale căror membri erau reduși la tăcere de legi nescrise. Și, probabil, aceste legi ar fi rămas nerostite încă multă vreme dacă americanul Arthur Golden nu ar fi scris romanul, care avea să devină bestseller, despre viața unei gheișe din cartierul Gion din Kyoto, „Memoriile unei gheișe”, făcând „greșeala” de a menționa una dintre sursele de inspirație, și anume celebra gheișă Mineko Iwasaki.

Mai întâi, câteva cuvinte despre autoarea memoriilor, informații care ne parvin grație traducătoarei, conf.dr. Anca Focșeneanu, de la catedra de japoneză a universității bucureștene. Așadar, „Mineko Iwasaki, născută în 1949, a fost gheișa numărul unu a Japoniei pînă la sfârșitul anilor 1970, când s-a retras din viața profesională. Astăzi trăiește într-o suburbie a Kyoto-ului, împreună cu familia sa.” (Iwasaki, Mineko, „Adevărata viață de gheișă”, București, Humanitas 2009).  Și, probabil, ar fi trăit liniștită în continuare, dacă Arthur Golden nu ar fi scris romanul menționat anterior.

După cum am mai spus, Golden a făcut greșeala de a menționa sursa principală a informațiilor, și anume celebra gheișă, chiar dacă îi promisese acesteia că va păstra anonimatul sursei de inspirație. Însă, pe de altă parte, Golden a mai făcut greșeala de a modifica unele date ale „problemei”, alegând să ofere cititorilor, în locul informației originale și corecte, informații care să placă, să-i atragă spre lectură, însă să îi „îndepărteze” de adevăratul sens al cuvântului „gheișă”.

Așa că, fiind „acuzată” de ruperea tăcerii, Mineko Iwasaki a trebuit să facă față „acuzațiilor” de a fi oferit informații greșite. Ca măsură de apărare, a hotărât ca, sub forma unui jurnal, să-și publice memoriile, arătând care este, de fapt, „Adevărata viață de gheișă”. Citind acest roman, cititorul va afla ce înseamnă, spre exemplu mizuage, maiko, geiko etc. Și va fi transpus într-o lume a plăcerilor trecătoare, asemeni frumuseții florii de cireș.”

 Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus – Christopher Moore 

Alexandra Axinte

“Iti recomand cu mare caldura “Christopher Moore – Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus”, in primul rand pentru originalitatea naratiunii. S-au scris mii si mii de texte despre maturitatea si faptele lui Iisus, insa nimeni nu a avut suficienta imaginatie si de ce nu, indrazneala, sa povesteasca, cu mult umor si fantezie debordanta, despre copilaria lui. Etapa foarte importanta de altfel, deoarece, dupa cum bine stim, mai toate ni se trag din copilarie…

In al doilea rand, cartea merita citita exclusiv pentru a-l cunoaste pe Biff, unul din cele mai interesante personaje din intreaga literatura universala contemporana. Genul despre care istoria si religia nu ar vorbi niciodata, chiar daca ar fi existat cu adevarat.

Levi, fiul lui Alfel sau “Biff pentru golani”, are un simt al umorului fantastic si o obraznicie justificata, cumva simpatica. A stat langa Iisus din momentul cand acesta a inviat prima soparla, pana la ultima lui aparitie publica. Au mers impreuna la nunti, inmormantari si alte cumetrii si au trecut prin intamplari de neuitat. Moore spune ca au ajuns si pana in China, unde au invatat impreuna kung-fu si s-au luat la tranta cu dragoni si vrajitoare. Culmea, toate par al naibii de plauzibile, daca luam in considerare elipsa de timp din viata istorica a lui Isus.

Biff e petrecaretul incurabil, inzestrat cu o siretenie evreiasca delicioasa, in vreme ce Iosua are un talent fantastic de a-si face dusmani pe banda rulanta, mai ales din pricina arogantei, pe care nu se straduieste deloc sa o ascunda.

Desi Iosua e “fabrica de minuni”, Biff e mult mai interesant ca si partener de conversatie si tovaras de drum. Are o filosofie de viata fascinanta, stie sa spuna o gluma buna si sa convinga pe oricine, de orice. Genul care vinde gheata la Polul Nord si care are destula rabdare sa explice si intregul procedeu de marketing.

Prin urmare daca vrei sa te amuzi si sa arunci un ochi in culisele crestinismului incipient, “Evanghelia dupa Biff” este probabil cea mai inspirata alegere. Nu este un atac la religie sau la pudoare ci pur si simplu un foarte reusit exercitiu de imaginatie care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca nimanui.”

 

Îi felicit pe toţi cei trei finalişti şi mi-aş fi dorit să am trei premii, nu doar unul, pentru că fiecare dintre ei m-a convins să citesc cărţile recomandate. Cum premiul este numai unul, am ales ca destinatar pentru Cartea Vîntului recenzia cea mai apropiată de stilul meu ca mod foarte personal de relatare dar şi ca subiect al cărţii.

…… aici gîndiţi-vă voi la ceva tobe, suspans şi chestii din astea……….

Destinatar: Alexandra Axinte!

Eu mai am cărţi de dat şi cred că o să mai fac concursuri cu astfel de premii. Dacă sunteţi cartofori, pardon, cartofagi – nu, nu, nici aşa nu e bine – cartofani – iar n-am nimerit-o – ma rog, iubitori de carte, aţi înţeles voi, fiţi pe fază!

» Filed Under Altele, am citit

Comments

Leave a Reply