Mic îndreptar de bucurie în călătorii – SCOPUL (II)
Posted on November 12, 2013
“Puturoasă rău!” aţi putea zice voi, şi pe bună dreptate. M-am apucat de un îndreptar subiectiv şi mi-a trebuit o jumătate de an să scriu episodul II. Aşa e cu unele subiecte – îţi vin din impuls dar îţi trebuie timp să le “maturezi”. Ei uite, că mi-am găsit scuza perfectă! Asta era! Nu eram pregătită.
Păi ce, acuma sunt? Sunt, nu sunt, e un subiect care-mi dă tîrcoale şi simt un imbold de a-l confrunta direct. Acum ori niciodată. Ziceam eu, cu marea înţelepciune pe care ţi-o dau visările pierdute-n amintiri, că e bine să pleci la drum cu un SCOP clar. Cu alte cuvinte, ca să nu ai surpriza de a fi dezamăgit, e preferabil să ai idee dacă pleci să-ţi bronzezi nasul, dacă îţi doreşti să te îndopi cu baclavale sau fructe de mare, dacă intenţionezi să cucereşti crestele unui munte, dacă undeva într-un oraş te aşteaptă o pereche de pantofi cu numele tău pe ea sau dacă visezi să trăieşti o intensă şi profundă experinţă spirituală.
Cu alte cuvinte, dacă pleci ca mine la Machu Picchu, păi du-te la Machu Picchu, nu pe munte. Sunt două experienţe total diferite. Poate s-ar completa dacă ai pleca de capul tău şi nu cu grup organizat. Am scris o parte din experienţa mea de pe Salkantay, pe care n-o regret nici o secundă dar care putea fi mult mai interesantă dacă aş fi mers cu oameni cunoscuţi şi fără ghid. Machu Picchu, ca orice destinaţie de acest fel, ar trebui să fie o experienţă în sine. Fie că eşti pasionat de istorie, că te fascinează ruinele şi misterul ce pluteşte totdeauna asupra lor ori că vrei o experienţă spirituală, Machu Picchu e de văzut fără ghid. Teoretic, nu se poate. Practic, poţi plăti turul iar acolo îţi poţi vedea de ale tale. Ideal e să stai o zi întreagă – să ajungi cu primul autobuz la care trebuie să fi la coadă cam pe la 4, 4 şi jumătate dimineaţa (sau să urci pe jos la 4 şi jumătate dimineaţa) cînd încă e lume puţină şi oraşul e în ceaţă, şi să pleci la finalul zilei ca să prinzi lumina aurie de după-amiază. Din păcate situl se închide la 4pm deci nu poţi prinde şi apusul acolo.
Revenind la scop, ideea e că dacă te duci la Machu Picchu sau orice altă destinaţie de genul ăsta ca s-o adaugi pe lista de obiective bifate, rişti să rămîi cu gustul amar al dezamăgirii şi să treci pe lîngă o emoţie sau o experienţă reală.
Pe scurt, dacă pleci la Milano la cumpărături, bucură-te c-ai găsit geanta vieţii tale şi lasă muzeele pentru altă vizită. Dar dacă mersul la cumpărături te calcă pe nervi, lasă-i pe alţii să caute comori, tu du-te la plimbare. Alege ce-ţi place şi nu amesteca lucrurile.
Dacă aveţi altă părere, sunt numai urechi!
» Filed Under Am aflat, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume
Comments
Leave a Reply