Machu Picchu subiectiv – Salkantay cu grup multinaţional (IV)

Posted on October 4, 2013

 

Lumea dacilor şi plimbările în Portugalia şi Capadochia m-au furat o vreme din lumea incaşă şi-am rămas cu povestea despre drumul spre Machu Picchu undeva pe munte cu un Fernando rătăcit. Mai ţineţi minte? Rămăsesem la faza în care Jose, după abia vreo oră, a plecat în căutarea lui.  Apar în sfărşit amîndoi cam după 10 minute – un Fernando negru la faţă şi un Jose care se dă rotund şi pozitiv deşi e destul de clar că ştie că a cam dat-o în bară. Ceilalţi au terminat de mîncat şi se hotărăsc să plece înainte, căci pînă la următoarea tabără e drum uşor şi mai mult în coborîre deci se pot lipsi de Jose. Rămîn cu Fernando şi cu Jose. După ce îl las să-şi rumege nervii şi să mănînce şi el ceva, aflu de la Fernando că s-a oprit la fiecare loc de popas în parte căutînd grupul nostru. Jose nu l-a aşteptat (aşa cum pretindea) să-i explice exact unde să ajungă ci i-a făcut doar semn, de departe, pe unde s-o ia. Popasul nostru era ultimul din întreg şirul de nenumărate astfel de încropeli. Deşi îmi vine să-i sar lui Jose în gîtlej, fac eforturi să fiu civilizată şi-i explic calm că aşa ceva nu se face. Pe munte nu laşi pe nimeni în urmă, cu atît mai puţin cînd eşti ghid şi ai obligaţia de a avea grijă de toată lumea. Mare noroc a avut că nu mai am 20-30 de ani. Îşi pune cenuşă în cap, se scuză că a avut impresia că Fernando ştia unde să vină. Ne liniştim şi plecăm şi noi în sfărşit spre punctul terminus din ziua doua, Collpapampa.

 photo DSCN7250_zpsc7bad52c.jpg

Alt peisaj, la altă altitudine. Corturile sunt direct afară şi a apărut un cort suplimentar pentru masă, deşi lîngă căsuţa de lut unde ne-am oprit este şi o mică măsuţă cu băncuţe de lemn, un WC turcesc afară şi o chiuvetă mică cu apă rece. Ca la munte. Un copil peruan vinde apă, alte băuturi şi hărtie igienică (incaşă desigur) la preţuri de speculă, dar cumpărăm cu toate astea nişte apă şi bere, fără să comentăm prea mult pentru că sărăcia e evidentă acolo şi parcă n-avem inimă să ne tocmim.

 photo DSCN7235_zpsb5b88c13.jpg

 

 photo Collpapampa_zpsc00875f8.jpg

 photo DSCN7248_zps38f8707c.jpg

 photo Corturi_zps96f32db8.jpg

 photo IMG_3187_zps5eb0e468.jpgFoto: Fernando Malapi
 photo IMG_3188_zps49523c52.jpgFoto: Fernando Malapi

Zi grea, somn profund, sculat dimineaţă cu noaptea-n cap adică încă pe întuneric dar avem surpriza ca la micul dejun să avem tort, un tort încropit de bucătar din ce avea pe-acolo. Mîncabil şi mai ales lăudabil. Suntem din ce în ce mai impresionaţi de capacitatea bucătarului de a pregăti ceva diferit la fiecare masă şi pe de-asupra şi gustos. La bucătarul ăsta am mîncat prima dată aji de gallina.

Şi iată-ne iar pe drum, de data asta pe un traseu uşurel, aşa de plimbărică, adică mai de-a coasta, timp de aproximativ patru ore. Pe drum am întîlnit cascade, vaci, mici popasuri cu acelaşi aer improvizat, cu gaini, porci, căini, pisici şi băi încropite.

 photo DSCN7252_zps41b7aec1.jpg

 photo DSCN7275_zps92dda33a.jpg

 photo DSCN7277_zps644b988e.jpg

 photo DSCN7319_zps40bf4332.jpg

 photo Lausadormitorului_zps2cfecccd.jpg

 photo DSCN7286_zps7b263f8b.jpg

 photo DSCN7290_zps5ed7b478.jpg

Locul de popas de unde am luat un microbuz pînă la Santa Tereza (următorul nostru punct de campare) era într-un sat de munte sărac care mi-a amintit de unel locuri din România.

 photo DSCN7358_zpsee6c2f81.jpg

 photo DSCN7333_zpsbfc843e7.jpg

 photo DSCN7342_zpsf746a456.jpg

 photo DSCN7359_zps016725f0.jpg

 photo DSCN7340_zpse336a7ec.jpg

 photo DSCN7346_zpsd2b857aa.jpg

 photo DSCN7347_zpsab4fbfab.jpg

Şcoala însă arată bine şi curat ceea ce mi-a dat de găndit – se pare că ţin la educaţie chiar dacă sunt săraci, sau poate tocmai pentru că sunt săraci. Dacă vă amintiţi, am constatat în Lima cît de bine crescuţi sunt peruanii.

 photo DSCN7357_zps710afcce.jpg

Santa Tereza e un orăşel căţărat în munte iar locul de campare era un fel de tabără ceva mai serioasă, cu o clădire de ciment cu terase pentru luat masa, cu WC şi chiuvetă, cu un mic bufet de unde să cumperi hărtie igienică sau ceva de băut ori de crănţănit, mulţi turişti, un căţel model şi copii veniţi din diverse locuri din zonă la un festival folcloric ce avea loc în acea seară în Santa Tereza.

 photo DSCN7398_zps4fa17904.jpg

 photo DSCN7392_zpsa2684667-1.jpg

 photo Catelperuan_zps2b1299b5.jpg

 photo DSCN7402_zpse7b8e619.jpg

După ce ne-am instalat la corturi, ni s-a propus o baie la ape termale, propunere care a fost primită cum mult entuziasm după patru zile de spălat cu apă rece pe apucate şi pe furate. În primul moment cînd am ajuns la băi, m-am întrebat ce vom face acolo timp de 2 ore. Cele două ore necesită însă atenţie specială şi o poveste separată pe care promit s-o scriu cît de curînd. Ce vă pot spune, e că nu e ca la Geoagiu Băi.

Vezi continuarea aici.

» Filed Under Altele

Comments

2 Responses to “Machu Picchu subiectiv – Salkantay cu grup multinaţional (IV)”

  1. Machu Picchu subiectiv – Salkantay cu grup multinaţional (III) : Experienţe de Călătorie – FUNTUR on June 26th, 2016 10:32 am

    […] Episodul IV aici. […]

  2. Machu Picchu subiectiv – orașul dintre munți : Experienţe de Călătorie – FUNTUR on June 27th, 2016 9:05 pm

    […] După un prim moment de farmec total, după ce, încet, încet, situl se umple de oameni cu culori proprii și mai ales cu sunete proprii, crește în mine partea pragmatică și mă rup parțial de oraș, deturnată de țipetele adolescenților aduși cu școala (cam cum eram noi duși la Doftana – că acum, habar n-am unde îi mai duc pe copii sau dacă-i mai duc undeva) și exclamațiile zgomotoase ale turiștilor pentru care admirația nu e adevărată decât dacă e enunțată cât mai sonor. Mă deturnează sâcâitor și ușoara mea iritare (amestecată, e drept, cu amuzament), la explicațiile superficiale, într-o engleză destul de aproximativă, ale ghidului care ne-a dus tot cam așa de superficial și pe munte. […]

Leave a Reply