In drum spre Mexic – Ciudad de Mexico

Posted on December 28, 2010

Azi pe vremea asta acum doi ani eram in drum spre Ciudad de Mexico intr-un zbor lung de vreo 13 ore cu prietenii mei Tudor si Ioana. Sincer, dupa o pregatire de vreo jumatate de an (ba, chiar mai mult), cu 7 zboruri in fata si un traseu ambitios de trei saptamani cu masina inchiriata si hoteluri rezervate (unele chiar platite), mai aveam putin si dadeam in clocot. Cu atat mai mult cu cat, cu mandrie zic, ca toate chestiile astea eu le-am facut (mai putin partea de Mexico City) si mi-am descoperit pasiunea cautarii si a planificarii calatoriilor.

Ce mai, tropaiam de nerabdare (mai greu in avionul dinspre Paris spre Mexico dar m-am calmat cu vreo doua filme unul fiind Beverly Hills Chihuhua dublat in spaniola ceea ce a fost absolul hilar. Mai ales cand se aduna grupul de chiuhuahua in munti strigand in cor “No mass! No mass!” (in original No more!) , expresie deseori folosita dupa ceea in calatorie).

E foarte greu sa explic starea emotiva, asta pentru ca ma asteptau acolo atatea lucruri incat imi vajaia capul.

In primul rad, urma sa ne intalnim la aeroport cu prietenul meu Alejandro care venea si el din State sa petreaca Craciunul acasa cu familia. Si mi-era un dor de el….

Acesta este Alejandro in Muzeul Taranului Roman – a fost de vreo 3 ori in Romania si a apucat sa vada destul de multe: Sighisoara, Sibiu, Cluj, Timisoara, Transfagarasanu’, Vama Veche…cred ca s-ar muta cu placere la noi).

Am ajuns intr-o hala imensa pe aeroportul din Ciudad de Mexico care era surprinzator de goala si care arata mai degraba cu o gara foarte mare. Si dupa ce ne-am invartit vreo 10 min., a aparul si Alejandro cu prietenul lui peruan Fernando, un simpatic si-un dragut. Veneau agale pentru ca noi ajunsesem ceva mai devreme si ei erau f. relaxati.

Evident, s-a lasat cu pupaturi si imbratisari individuale si de grup si diverse exclamatii verbale sau pur si simplu sonore.

Alejandro si Fernando au stat in casa mare si extrem de frumoasa a parintilor lui Alejandro, iar noi trei romanii am stat, in casa Carlei (sora lui Alejandro) cu sotul si cei doi copii absolut bestiali ai sai, intr-un cartier rezidential destul de central dar izolat de zgomot si circulatie – o zona cu multa verdeata si niste case splendide.

Acu’, trebuie sa recunosc ca am fost privilegiati – am stat f. bine cu niste oameni f. draguri, frumosi si primitori si mai ales naturali si Alejandro ne-a rasfatat acolo.

Cum am ajuns pe la 2 dupa-amiaza, am ajuns acasa sa ne instalam si seara am fost cu totii invitati de familia lui Alejandro la un restaurant traditional “Los Guajolotes”
unde eu am constatat cu o mare bucurie ca mancarea mexicana este exact pe gustul meu.

Am mancat vreo 3 chestii f. picante cu tortilla  in diverse feluri si diverse umpluturi (amanunte alta data) care m-au umplut de fericire si care au fost semnul ca ma voi simti f. bine in Mexic.

Si chiar asa a fost.

Va continua….

» Filed Under Altele, Am mincat la, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume

Comments

Leave a Reply